Archive for the 'Web' Category

Descopera pe Twitter

Wednesday, April 29th, 2009

Am facut contul in urma cu mai bine de un an, cand Twitter-mania era de abia la inceput. Pentru ca la vremea cu pricina ni s-a parut o bizarerie demna doar de geeks, am abandonat in dulcele stil romanesc ideea, dupa numai 1 zi :D

Puterea brandului si-a spus insa cuvantul: desi nu am facut niciun update, intr-un an am castigat 50 de followers. Pentru a-i merita, ne-am hotarat ieri sa ne ocupam serios de cont; prin urmare, ne gasiti aici - http://twitter.com/descopera. Recomandari de pe portal, stiri, minireview-uri, trimiteri spre articole science, evenimente - cam tot ce tine de universul DESCOPERA (stiinta, tehnologie, natura & calatorii) veti intalni sub forma condensata, de pastila, specifica micro-bloggingului acestei retele sociale.

Daca va place, va puteti face cont si voi, este gratuit, si putem sa ne imprietenim si sa twitterim impreuna. (Pentru necunoscatori, o introducere in twitter se gaseste aici. Desigur, si wiki are multe de spus pe tema asta).

Oh vai! Abuzatu’ tablagiu al presei de stiinta ne-a prins!

Tuesday, March 10th, 2009

Dragii nostrii, asta e: Jandarmul presei de stiinta ne-a prins! Umiliti-ne! Calcati-ne in picioare! Aruncati cu pietre in noi si ardeti-ne in piata publica! Suntem absoluti (sic!) si devastati! Am vrut sa plangem cu lacrimi de crocodil ore nesfarsite, sa ne autoflagelam in stil emo cu biciul dulce-amarui al remuscarii, sa ne luam adio de la cei dragi si sa ne retragem undeva in pustie pentru a ne dedica restul vietii introspectiei si redescoperirii de sine. In cele din urma, am ales sa radem. Si chiar am ras cu lacrimi.

Astazi de dimineata am primit un e-mail foarte ofuscat si patetic de la un tip pe nume Adrian Buzatu care presteaza gratis pentru un site ce, din motive obscure, se simte probabil concurent cu descopera.ro si care s-a autointitulat “Jandarmul presei de stiinta din Romania!” :D Nu, la o prima vedere, omul nu vine din acel tarc septic in care sunt pastrate exemplarele vesele ale societatii - este doctorand undeva prin Canada. (In sfarsit, asta nu e o garantie, dar…) Iata ce ne scrie abuzatu’ jandarm (boldul imi apartine):

(more…)

Ce crime ai comis in 2008?

Thursday, March 5th, 2009

Foarte probabil, cei mai multi care citesc aceste randuri nu sunt criminali. Eu sper din tot sufletul sa nu fie niciunul :P desi, sincer, Hannibal Lector chiar era un tip simpatic. Insa, sunteti 100% siguri ca sunteti inocenti? Eu nu as baga mana in foc pentru asta. Intrati aici si vedeti cum si de ce. Ah, foarte important, aveti si sansa ispasirii!

Din perversiunile lui Gugil

Thursday, February 12th, 2009

In urma cu o saptamana, am citit pe blogul lui Gramo ca astazi, pe 12 februarie, se implinesc 200 de ani de la nasterea lui Charles Darwin. Pentru ca nu puteam rata acest subiect pe Descopera, am facut o sedinta de redactie si am conceput temele celor 4 articole dedicate evenimentului. Am paginat si urcat pe server cele 4 articole ieri seara si le-am programat sa apara unul dupa altul, incepand cu miezul noptii pana la 0:04 in sectiunea de stiinta a Descopera. Iar astazi de dimineata, amicul Adrian le-a facut vizibile si pe homepage (din ratiuni ce-mi raman inca oculte, nu avem acces admin full de acasa). Buuun!

Vin pe la 10 si un pic la birou, dau o cautare pe google.ro si fericire maxima: cu “Ziua Darwin” eram pe locul 1, 2, 4, 5, 8 si 10 (cele 4 articole + o stire + tags-urile), iar cu “Darwin Day” eram pe locul 4. Iau eu stirea cu pricina despre Ziua Darwin, o cosmetizez un pic si o trimit pe post de comunicat de presa la mai multe entitati prietene & colege din MediaPRO si de aiurea. Buun! In seara aceasta, pe acelasi google.ro “Ziua Darwin”, pozitia 1 ne era luata de gandul.info - evident, cu comunicatul nostru; iar “Darwin Day” pozitia 4 ne-a fost ocupata de mediafax, cu acelasi comunicat, care evident duce in Descopera.ro

Deci, bah Gugil, esti pervers, ‘rai al dreaq! :D

Cum se naste un viral?

Wednesday, December 3rd, 2008

Habar n-am. Banuiesc ca asa:

La ora la care scriu acest post (18.20), clipul are 208 de vizualizari. A fost urcat chiar astazi pe youtube. E o chestiune de minute sa fie preluat de enshpemii de bloguri si sa fie dat mass (in masa :P ) pe mess, asa cum l-am primit si eu. Pina maine dimineata sigur sare de 1.000, iar in cel mult 3 zile ajunge la 10.000. Punem pariu? :D

LATER EDIT: LOL! Este 20.42 si a ajuns la peste 24.000. Cum spuneam, un viral reusit! :P
LATER EDIT 2: Incredibil! E 23.53 iar clipul are aproape 124.000 de vizualizari. Se vede treaba ca aberam la ora sase.
LE3: 00.53 - 185.000; 01.53 - 219.287.
End of story: 4 decembrie, 9.20 - This video is no longer available due to a copyright claim by Music Channel . Ha, ha, ha - cam tirziu! Pe mimoza cu 1 neuron ratacit in cap de la Music Channel o stie deja toata tara. Pentru cine nu l-a vazut, clipul inca mai e pe apropo, aici. Iar daca o sa dispara si de acolo, il puteti downloda de aici (se deschide, printre altele cu VLC player). Pentru ca este priceless.

Ce cautati voi in viata mea?

Wednesday, November 26th, 2008

O parte a bloggerilor mari (unii dintre ei asa-zis profesionisti, de parca te-ai face mare scula - in orice - in 2-3 ani) considera ca treaba asta a devenit cam lame (fumata, nasparlie, de cacao, huo bah fraierilor care mai faceti d’astea). Pe de alta parte, toti predica in corpore principiul filosofic de-un jijism genuin “blogul meu, pana mea” - adica aici este mosia mea, unde io’, io’, io’ sunt papusharul-sef si-nvirt butoanele si fac ce vreau io’, io’, io’, ca-i blogul meu, capisci? Nimic mai adevarat. Asadar, daca io’ io’ io’ vreau sa fac asta, o fac pentru ca e blogu’ meu (nah!). Ok, am batut cimpii aiurea si pina acum nu v-am spus despre ce e vorba. Ei bine, e vorba de oamenii care ajung pe blogul tau (al meu, de fapt), cautind tot soiu’ de chestii pe Google. Pina de curind, eu unul nu am stat niciodata sa ma uit cu atentie in analytics la treaba asta. M-am amuzat de fiecare data citind despre keywords-urile altora - Enache, de exemplu, ii vineaza constant si spumos pe ciudatii care s-au ratacit in ograda lui. 

Buun! Tonight is my turn! Deci, ce cautati voi (ei bine, nu toti, nu cei mai multi - va rog!) pe blogul asta? (Info util pentru Andone - se apasa pe butonul Read the rest… pentru a aparea, ca prin magie, si restul)

(more…)

Unplugged

Monday, November 24th, 2008

In urma cu putin timp, in cadrul unui forum gazduit de revista Descopera, am cerut si opinia unui acid si cunoscut jurnalist roman. Mi-a raspuns promt, secretara dansului trimitand un text… fara diacritice si cu mici greseli de ortografie. Am ramas oarecum descumpanit: din 1990 incoace, distinsul domn a scris apasat istorie in presa post-decembrista, si-a facut datoria de caine de paza al democratiei cu exces de zel, initiind numeroase anchete care au cutremurat din radacini establisment-ul economic si politic romanesc, a produs unele din cele mai nervoase si bune editoriale pe care le-am citit in viata mea, a format generatii intregi de tineri ziaristi care l-au venerat ca pe un semizeu. Apoi, nelamurirea mi s-a risipit – “tipul” nu avea absolut nicio treaba cu calculatorul, scrisese articolul cu stiloul, pe o coala alba, iar tanara secretara grabita l-a cules si mi l-a trimis prin e-mail, fara sa-si mai arunce ochii puternic machiati pe text. Iar cazul acestui domn nu este singular. Cu alta ocazie, am apelat la unul dintre cei mai respectabili si buni istorici pe care-i avem in momentul prezent. Foarte activ si vocal in viata cetatii, omul avea o sumedenie de studii academice in desfasurare si de asemenea lucra, in paralel, la trei carti. A fost o adevarata aventura detectivista sa-l gasesc – nu numai ca pentru dansul computerul personal era o entitate misterioasa si ostila, dar nici macar telefon nu avea.

Evident, precum cei doi, mai sunt si multi altii. Insa aici nu vorbeam despre indivizi care apartin unor comunitati izolate ce au adoptat sau le-a fost impusa simplitatea din ratiuni geografice, spirituale sau politice (gen ciobani pe munte, Amish, talibani sau mai stiu eu ce). Ci de oameni implicati, energici, informati. Sa fii anacronic in era digitala este un lux pe care numai un individ inteligent si-l poate permite, intrucat efortul pe care trebuie sa-l faci pentru a fi in pas cu trendurile, a le anticipa si a te ridica deasupra lor este cu mult mai mare decat in cazul celui care are oportunitatea de a-l intreba pe Big Brother Google tot ceea ce-i trece prin cap. Aceasta este insa situatia ideala, pentru ca de la nasterea internetului si pana in prezent functia de informare a retelei, in sens educativ, de cunoastere a fost si este cu foarte mult sub aceea, coplesitoare, de mediu de entertainment. In cazul unui utilizator obisnuit, este o dilema cat de necesar si de util ii este computerul si internetul si cat de mult acestea i-au patruns in casa si la serviciu gratie atotputernicului consumerism global. Aveam zilele trecute o discutie cu Claudiu despre generatii intregi de tineri care reduc internetul la messenger si hi5. Daca-i scoti din acesti parametri si ii pui sa faca online altceva - caz concret - sunt la fel de nestiutori precum un batrinel caruia ii pui mouse-ul in mina. 

La sfarsitul anilor ’80, MTV a provocat o serie de cantareti celebri si de formatii de top, majoritatea din zona rock-ului, care intreaga cariera performasera la instrumente electrice, sa se intoarca in timp, inainte de cel de-al doilea razboi mondial si sa cante acustic, natural, in concerte live. Denumite Unplugged (“Cu cablurile scoase”, in traducere libera) aceste concerte s-au constituit intr-un fenomen muzical special, apreciat de toti criticii si bucurandu-se de o popularitate uriasa. KISS, Cure, Nirvana sau Korn, formatii mai greu digerabile de publicul pretentios, foarte elevat sau mai in varsta, s-au reinventat spectaculos prin chitara clasica, pian, vioara, contrabas, ukulele si flaut, cucerind instant pe toata lumea. Gandidu-ma la asta, incep sa ma indoiesc din ce in ce mai tare ca o societate unplugged, vaduvita de internet, televiziune si comunicatii mobile ar fi cu adevarat un dezastru.

Google e al lui Obama. Sau invers

Friday, November 7th, 2008

Raspunsul la intrebarea de pe cover-ul TIME este… DA. Cel putin asa crede presedintele ales al SUA, Barack Obama, care l-a desemnat astazi pe Eric Schmidt, presedintele executiv al Google (ochelaristul din mijlocul copertii), pe un post de consilier pe probleme economice (sursa). In urma cu nici 3 saptamini, Schmidt si-a declarat public sprijinul pentru Obama. Aici zice ca Google a donat aproape 500 de mii de dolari pentru campania lui Obama, si (numai) 20 de mii pentru McCain. (info pentru prosti ->) Iar Schmidt, personal, nu a facut nicio donatie, spre niciunul dintre candidati (dupa propriile sale declaratii). :D Scriam pe la inceputul lui octombrie ca internetul este al lui Obama. Eh, acum intelegem (si) mai bine de ce.

Cel mai vizionat clip YouTube

Friday, November 7th, 2008

WYF??! Pina de curind era asta:

Astazi, vad ca Evolution of Dance (103.702.623 vizualizari) este detronat de basinica de videoclip a lui Avril Lavigne la melodia Girlfriend (107.021.539 vizualizari la ora la care scriu acest post). Cum naiba s-o fi intimplat asta, I have no freaking fuckin’ ideea… :(

Cainii de paza ai internetului

Monday, October 13th, 2008

In urma cu vreo 10 ani, la SNSPA, sociologul Alfred Bulai ne povestea ca la sfarsitul secolului al XIX-lea si in anii de inceput ai secolului XX, s-a inregistrat un numar considerabil de accidente de masina. Accidente grave, soldate cu morti si raniti, comparabile ca statistica, daca pastram proportiile, cu cele din zilele noastre. Situatia cu pricina poate parea hilara, avand in vedere ca, intre 1890 si 1910, cele mai performante automobile ale epocii nu atingeau mai mult de 15-20 km/h. Totusi, ea se explica prin faptul ca nu existau legi de circulatie si norme de conduita in trafic – nici pentru soferi, nici pentru pietoni. “Morala” cursului era ca norma sociala nu se zamisleste dintr-o credinta religioasa, dintr-un sistem filosofic sau cod etic (desi se sprijina serios pe acestea), ci se naste in urma unei necesitati presante a societatii.

Astazi, putem spune ca lipsa normelor de conduita online in care se scalda internetul este comparabila cu “anii de aur” ai automobilisticii. Marele boom pe care l-a produs epoca web 2.0 – jurnalism cetatenesc si bloguri, interactiune, comunitati de socializare, lumi virtuale – nu a fost urmat si de un update al filosofiei no men’s land pe baza careia s-a raspindit in lume Reteaua. Pe internet, inca nu a fost semnat Contractul Social, iar intre “salbaticul bland si candid” al lui Jean-Jacques Rousseau si “homo homini lupus” al lui Thomas Hobbes, inclin sa cred ca cei mai multi navigatori dau seama mai degraba de sistemul englezului, decat de cel frantuzesc. 

Pe de alta parte, am fost invatati ca orice lege, indiferent cat de proasta ar fi, este preferabila absentei legilor. Insa, sa fim clar intelesi: internetul nu are nevoie de jandarmii virtuali, arbitrari si despotici din China si din unele tari musulmane, ci de cainii de paza ai democratiei. Acesti caini de paza pot fi atat oameni sau organizatii, cat si – mai ales si mai util – programe prietenoase cu utilizatorul obisnuit. De exemplu, in conditiile in care numarul site-urilor cu continut pornografic explicit a ajuns la peste 200 de milioane, pentru orice parinte responsabil apare necesitatea crearii unei modalitati cat mai simple de a-si impiedica copilul minor sa ajunga voit sau accidental pe un astfel de website. Pe internet, warning-ul de varsta nu are nicio insemnatate: navigarea este un fenomen solitar si secret (daca cureti istoria browserului). Iar programele care blocheaza continutul explicit sunt, in continuare, mult prea complicate pentru un user obisnuit. In aceeasi ordine de idei, in urma cu un deceniu, fenomenul warez era unul de nisa; astazi, pirateria nu numai ca a ajuns mainstream, dar a schimbat practic mersul lucrurilor in industria de muzica si de film. In sfarsit, astazi, orice extremist, terorist sau debil mintal isi poate propaga liber mesajul online, nefiind impiedicat de nimeni sa faca prozelitism. Pentru a produce o maxima cu iz prezidential, as spune ca “anarhia nu-i ca democratia” si intre a te exprima liber si a te exprima responsabil fata de webtraficul tau este o diferenta care te obliga moral la o anumita conduita online. O diferenta pe care, daca tu nu o vezi, altii ar trebui sa o vada in locul tau…