Archive for the 'Trips' Category

O sarma vieneza vs un crevete romanesc

Thursday, April 10th, 2008

La botul calului vienez

La absolut fiecare colt de strada, daca stai mai mult de 5 minute, cu siguranta vei auzi pe cineva vorbind romaneste. Cei mai multi pe care i-am intilnit erau turisti, dar o buna parte erau si “localnici”. Prin urmare, un restaurant cu specific romanesc trebuie sa fie o afacere buna in Viena. Singura chestie pe care nu am inteles’o este de ce se numea Disco Club Bar? D’oooh!

I love Nordsee!!!

Unul dintre cele mai puternice (si secrete) motive pentru care m-am intors in Viena este Nordsee. Numai cind ma uit la logo-ul cu pestisor rosu, ma incearca o pofta cumplita si salivez instantaneu. Nordsee nu este un restaurant de fitze, ci un lant de fast-fooduri de tip MacDonald’s. Singura diferenta - insurmontabila de altfel - este profilul pescaresc al localului si, mai ales, faptul ca produsele din preparate sunt pescuite cu cel mult 24 de ore dinainte din Marea Nordului (de unde si numele). Adica totul e proaspat. Un meniu pentru 2 persoane costa in jur de 30 de euro (somon la gratar, salata de creveti - preferata mea -, rechin cu rosii si ceapa, cartofi natur, sosuri, bauturi), in conditiile in care in Romania gasesti aceste produse numai la restaurante superfitzoase, costa de 3-4 ori mai mult, iar pestele si fructele de mare sunt vechi de citeva luni. Bleah!

Centrul de pirtzari

Uitati-va cu atentie la indicator. Da, sunt 2 baietzei care se tin de mina si reprezinta sigla celui mai mare centru gay din Viena. Intr-un astfel de local, se gasesc jucarii erotice, vestimentatie gay, sali de cinema in care ruleaza numai filme gay, baruri si discoteci gay… Everything is gay, ce sa mai vorbim. Insa doar acolo, pentru ca centrul cu pricina este situat pe o strada arhiplina de lacasuri ale pierzaniei heterosexuale denumite GooGoo show-uri. Multe dintre ele erau deschise non-stop. Ma intreb ce fel de om trebuie sa fii pentru a te duce la un peep show sau lap dance la 7-8 dimineata. Probabil, “un adevarat”, vorba unui prieten :D

(more…)

Dupa gratii, de la nastere pina la moarte

Wednesday, April 9th, 2008

Fram e nefericit de multa vreme! 

Tiergarten Schonbrunn Zoo Vienna este considerata drept una dintre cele mai impresionante gradini zoologice din lume. Cea mai veche (a fost infiintata in 1752) si cea mai mare zoo din lume, in Gradina austriaca totul arata foarte bine - organizata dupa principii feng shui, este foarte mare si foarte curata, animalele sunt bine ingrijite si au spatii generoase de joaca si de locuit. Fiecare “vedeta” a Tiergarten-ului are haus-ul sau, cu locuri special amenajate pentru show-uri cu publicul si pentru facut fotografii. Am petrecut vreo 5 ore in ea, in urma cu 2 zile. Aparent, imaginea idilica prezentata pe site-ul oficial se regaseste si in realitate. Este o placere sa te plimbi prin Tiergarten si sa observi live tot felul de animale exotice. Daca, insa, petreci mai multa vreme acolo, iti vei da seama ca ceva e total in neregula.

(more…)

Pisicile din Istanbul

Friday, January 4th, 2008

A fost primul lucru care m-a surprins placut la fostul Constantinopol: absolut fiecare colt de strada era strajuit de catre o mitza. Si nu orice fel de mitza, ci din acelea sanatoase, mari si grase, cu blana lunga si deasa, de parca ar fi fost plantate acolo direct de la o parada de pisici. In gradinile moscheelor si in dreptul restaurantelor erau adevarate haite de pisici - multe nici nu te bagau in seama, cuprinse fiind de o vesnica atipeala, altele se gudurau torcind pe la picioarele tale. Daca le luai in brate, iti aruncau o privire plictisita si ghiftuita, ca si cum ti-ar fi facut un favor ca te lasa sa le mangai. Nici macar la Paris nu am vazut mitze mai aratoase, mai aristocrate si mai puturoase decit cele din Istanbul :D

Pentru ca grupul de prieteni cu care am fost este compus din indivizi pofticiosi si mincaciosi care ar figura cu brio in posterul unei reviste a gurmanzilor din toata lumea, consider ca excursia mea la Istanbul a fost primul food trip la care am luat parte. Adica preocuparea pentru vizitarea obiectivelor turistice a fost de multe ori intrecuta de cea pentru gasirea unui local cu papa gustos. Astfel, am invatat ca la Istanbul cea mai buna mincare nu o gasesti neaparat in cel mai luxos restaurant. Am devorat un iskender kebap fabulos asezonat cu ayran de la mama lui intr-un local aparent dubios si nepretentios. Am baut suc natural de rodii pe o straduta din apropierea Marelui Bazar, am savurat ceai acrisor de mere verzi si narghilea cu aroma de capsuni si zmeura intr-o bomba din cartierul Laleli. Ne-am delectat cu helva fierbinte - o prajitura (halva, mix de seminte, simburi si fructe) care a intrat instant in top ten-ul personal al bucatelor - intr-un restaurant cu specific pescaresc care nu prea avea treaba cu dulciurile, dar asta era specialitatea casei. Am rontzait castane prajite de la un vinzator ambulant din port. Ne-am umplut burtile cu nenumarate diversitati de rahat turcesc gratis, vizitind Bazarul de Mirodenii si Dulciuri, unde toata lumea iti oferea pe un platou, la intrare, ce vindea inauntru. Pe scurt, Istanbul este un challenge obligatoriu pentru orice pofticios din aceasta lume, iar cele mai alese bucate le veti descoperi in locurile in care va asteptati cel mai putin. In plus, daca sunteti mai mult de doua persoane, vi se va oferi cu siguranta ceva din partea casei: cafea, raki (taria specifica a turcilor, cu gust de uzo, preferata lui Mustafa Kemal), baclawa sau fructe proaspete.

Ok, acum ca avem burtile pline, sa trecem la lucruri mai serioase. Istanbulul este un urias amalgam. Capitala a patru imperii si cea mai mare metropola din Turcia in zilele noastre, orasul care se intinde pe doua continente are o multime de fatzete. In el se regasesc vestigii romane si bizantine, cartiere intregi cu specific musulman, un centru financiar care-l concureaza cu brio pe cel din New York sau Londra, un cartier modern si cosmopolit - Taksim -, paradisul shoppingului pentru domnisoare, in care se afla cel mai mare mall din Turcia si al doilea din Europa. In plus, Istanbulul are farmecul oricarei metropole care este taiata de un fluviu (in cazul de fata, o strimtoare). Daca ajungeti in el, nu trebuie sa ratati o croaziera cu vaporul pe Bosfor, cea mai la indemina cale pentru a descoperi intr-o imagine de ansamblu partea europeana - aglomerata, agitata, impunatoare - si partea asiatica - rezidentiala, luxoasa, linistita. Apoi, evident, aveti de vizitat citeva obiective definitorii, care dau identitate orasului: Palatul Scufundat, Moscheea Sultan Ahmet (cunoscuta si drept Moscheea Albastra), Hagia Sophia, turnul Galata, palatele Dolmabahce si Topkapi, Marele Bazar.

Dintre toate cele de mai sus, mie mi-a placut cel mai mult la Dolmabahce, ultima resedinta a sultanilor otomani si centrul administrativ al imperiului Otoman intre 1853 si 1922. Palatul are grandoarea si finetea Versailles-ului, dar, in acelasi timp, mi s-a parut mult mai “uman” si primitor. Au fost si citeva chestii care ne-au distrat foarte tare la Dolmabahce: la intrare, un soldat sta de straja impietrit ca un cadavru si absolut toti turistii se maimutzaresc si fac poze cu el, incercind fara succes sa-i distraga atentia; drumul din Sala de receptii pina la harem se intinde pe citeva culoare foarte lungi pe care, in pas vioi, le strabati in vreo 15-20 de minute; baia sultanului este o incapere uriasa… dar cada in care se imbaia atotputernicul era cu putin mai mare decit un lighean obisnuit. Mai impresionante chiar decit incaperile luxoase, cu candelabre uriase de cristal si pereti poleiti cu aur, mi s-au parut insa gradinile palatului, amenajate cu mult bun gust, linistite si “calde”, naturale, lipsite de acea stranietate ambientala pe care ti-o da perfectiunea gardurilor vii taiate impecabil si florilor aranjate milimetric din alte resedinte imperiale.

Apoape peste tot in Istanbul cineva vrea sa-ti vinda ceva. De fapt, nu cred ca am trecut pe o singura strada pe care sa nu se afle un magazin. Iar daca nu era magazin, cu siguranta existau vinzatori ambulanti. Iar aici negocierea pretului face parte din farmecul shoppingului. Mai toti vinzatorii stiau citeva cuvinte romanesti, iar cu multi am putut purta chiar si un minim dialog. De cele mai multe ori, din pretul initial poti sa scazi cu incredere 30-40%, iar daca insisti si te faci ca pleci, ai intotdeauna cistig de cauza. Intr-o ordine aleatorie, noi ne-am cumparat asa: o lauta, o narghilea, un ceainic, magneti de frigider, blugi, camasi, bocanci, sirag de bilutze/matanie, pulovere traditionale, dulciuri, ceai, mirodenii, fetze de perna orientale, cutii din os de camila, bijuterii. Cea mai faina chestie pe care am luat-o se numeste Turkish Viagra si este un borcan cu miere in care se afla kaju, fistic, alune, nuci, seminte de dovleac si floarea soarelui, fructe confiate si alte ingrediente pe care nu le-am putut identifica. Aseara am mincat 4 linguri, are un gust absolut delicios… si intr-o ora m-a luat un somn cumplit :P

In mall-ul din Taksim, dar si in Beyazit si Eminonu, se gasesc localuri Coffee World. Desi Coffe World este o franciza multinationala, eu am descoperit-o de abia la Istanbul, unde pe linga specialitati traditionale turcesti, ofera si niste dulciuri internationale dementiale. Noi am luat fondue de ciocolata cu capsuni si banane, un suc iced cu lamaie si multa menta si niste bomboane cu migdale si mocaccino de genul maninc-pina-crap. Ceva e in neregula… iar am ajuns la mincare :P Pentru ca tot am bagat atita in noi, ne-am decis sa ardem caloriile mergind foarte mult pe jos. Si am mers pina cind am facut febra musculara si basici la picioare si nu ne-a parut rau deloc. Chiar am reveni oricind acolo, pentru o narghilea, o dansatoare din buric, o plimbare pe malul Bosforului… si un kebap cu ayran!

Iasi in noiembrie

Tuesday, November 6th, 2007

Pe vremuri, orasul celor 7 coline arata astfel. Din fericire, spre deosebire de Bucuresti, in Iasi foarte multe dintre cladirile pe care le-ati putut vedea in filmuletul precedent au scapat de cutremure si de furia comunista. Or, tocmai acesta este farmecul orasului - intr-un spatiu relativ concentrat si mic, ai de vazut o multime de lucruri. Iar cei care sunt amatori de weekenduri culturale, chiar ar trebui sa dea o fuga pina la Iasi, pentru ca povestile oamenilor care au trait aici si ce au lasat ei in urma - fie creatii spirituale, fie materiale - chiar nu merita sa cada in uitare.

Aici este un mic slideshow cu foto pe care le-am facut in Iasi. Pentru info apasati in centrul imaginii. Am pornit din cimitirul Eternitatea pentru ca era situat cel mai aproape de locul in care am stat. Eternitatea este un cimitir aparte - foarte mare, foarte bine ingrijit, loc de meditatie (pentru unii vesnica :) ), dar si de promenada. Fiecare mormint de aici este unic, pentru ca fiecare are stilul sau. Si sunt o multime de morminte vechi, cu legende in spate. Unul dintre ele este cel al Uriasei. Nu i se mai cunoaste exact numele, dar Uriasa a facut parte din familia Rosetti si l-a inspirat pe Mircea Eliade cind scriitorul a conturat unul dintre personajele din Pe strada Mintuleasa. Se spune ca Uriasa desi era foarte frumoasa, suferea de gigantism, ajungind la 18 ani sa aiba aproape 3 metri (statuia din fata criptei ar fi in marime naturala). Din acest motiv, fata a innebunit si a omorit si mincat citiva copii. Tatal ei a impuscat-o, iar apoi - pentru ca trupul Uriasei nu incapea in cripta familiei - a taiat-o pe din doua. Astazi, in Eternitatea, pe linga mormintele lui Creanga sau Kogalniceanu, Uriasa are in fiecare zi flori proaspete si luminari.

De la cimitir am pornit la plopii fara sot (despre care am scris mai jos), apoi am vizitat Palatul Culturii. Cladirea este spectaculoasa, a fost construita intre 1920 si 1926 dupa planurile arhitectului I.D. Berindei si a fost inaugurata de regele Ferdinand I. Astazi aici se afla mai multe muzee, dar ceea ce ma interesa pe mine - Istorie Medievala - era inchis. Am fost placut surprins la intrare unde am dat peste 4 terminale touchscreen Microsoft, precursoare ale lui Surface. Prin intermediul lor am vizitat virtual muzeul de Istorie Medievala, chestie cam bizara, daca stai sa te gindesti ca ma aflam la citiva metri de locul cu pricina… Apoi, am pornit spre biserica Trei Ierarhi, al carei interior este poleit cu aur si unde se afla mormintele lui Dimitrie Cantemir si Alexandru Ioan Cuza. Exteriorul bisericii se afla in renovare - din acest motiv, cele trei clopote care au adus ploaie iesenilor vreme de secole, se odihneau pe iarba din gradina interioara. De aici am pornit spre mitropolie, primarie si Teatrul National Vasile Alecsandri.

In fiecare weekend, in centrul Iasiului, pe 2 bulevarde, circulatia este oprita - pe o zi cu soare, este o placere sa te plimbi. Parcul din fata Teatrului National era plin de pictori si vinzatori de arta ambulanti. Printre multe chiciuri si reproduceri nereusite, am vazut si citeva tablouri chiar interesante. De aici, am plecat inspre parcul Copou, unde se afla teiul lui Eminescu. In Copou, ca intotdeauna dupa cum mi s-a spus, era plin de domnisoare dragutze si de indragostiti. Am avut o experienta culinara destul de nereusita la restaurantul din apropiere, Casa Vinatorului - singura chestie care m-a impresionat a fost papanashul cu dulceatza de… kiwi! doh! Seara s-a incheiat cu o vizita la Universitatea Alexandru Ioan Cuza (cea mai veche universitate din Romania). Aici am vazut Sala Pasilor Pierduti - un hol urias, cu arcade, pictat de marele “spanac” cu ochi Sabin Balasa. Undeva intr-o cripta ascunsa din universitate se afla actul Unirii Principatelor in original. De asemenea, un tunel secret comunica intre Universitate si Palatul Culturii. Se spune ca a fost construit la sfirsitul secolului al XIX-lea si prin el puteau trece una pe linga cealalta, fara sa se jeneze, doua trasuri. In drumul spre casa am trecut si prin Piata Unirii.

Duminica am inceput ziua cu o vizita la Bojdeuca lui Creanga, casuta in care celebrul scriitor si-a trait ultimii 20 de ani din viata si unde a scris Amintirile… si celebrele povesti. Aici am dat peste un ghid foarte dragut, un domn pe la vreo 50 de ani, care ne-a vorbit mult si frumos despre viata tumultoasa a lui Creanga (care impusca ciori din turnul Goliei cind era nervos :D), despre relatia acestuia cu Eminescu (care a fost gazduit vreme de 6 luni la bojdeuca) si despre Iasii de altadata. Pentru ca eram in the mood for memorials cum ar zice bucuresteanul, de la bojdeuca am pornit in cautarea casei lui Sadoveanu, peste care am dat intr-o margine a orasului, dupa citeva rataciri.

“Casa” este de fapt un palat, pe masura scriitorului. Aici, desi erau 3 tanti la intrare si multa lume in interior, nu s-a obosit nimeni sa zica citeva vorbe. Prin urmare, am mers din salon in salon si ne-am uitat la mobile, tablouri si manuscrise intr-o liniste aproape totala. Din cind in cind, dintr-o boxa se auzea vocea lui Sadoveanu care recita Seara pe deal. In ciuda faptului ca din 1947 Sadoveanu a trecut la the dark side of the Force, lingind in fund regimul comunist si tradindu-si benevol prietenii si Fratii, in Palat, printre lucrurile sale personale, pe linga pusti, cutite de vinatoare si numeroase palarii, se afla si citeva obiecte masonice. 

Am incheiat ziua de duminica cu o lunga vizita la Gradina Botanica Anastasie Fatu din Iasi, cea mai veche (a fost infiintata in 1856) si cea mai mare din Romania. Serele de aici sunt cu adevarat uriase, adapostesc o multime de plante exotice, iar o vizita prin ele trebuie sa fie o mica fericire pentru orice naturalist. Aici, plantelor li se pune intotdeauna muzica - in timpul in care am fost eu, printre altele, am auzit si Paradise (not for me) care mi se pare, nu stiu de ce, o piesa foarte potrivita pentru un cactus si un ficus. :D Am petrecut restul zilei colindind prin parc, printre copaci si roze, cu melodia Madonnei in cap.

In concluzie, zic si eu ca Victor, care a fost in Iasi cu o saptamina inaintea mea: e mult mai placut acolo decit in istericul Bucuresti. So, cum am spus si la inceput, un weekend cultural sau o mica excursie de 3-4 zile in Iasi poate fi o experienta foarte placuta. Mai ales ca vinul de casa moldovenesc este o minunatie! :) iar preturile in puburi si circiumi sunt cu mult mai mici decit cele din capitala.

Cu mintea in sapte coline

Monday, November 5th, 2007

De vineri pina astazi foarte de dimineata am fost plecat la Iasi. De fapt, a fost pentru prima data cind am vizitat orasul celor 7 coline si, desi nu m-a atras nimic in mod deosebit, grosso modo mi-a placut tare mult. A fost o excursie de forta in care am vazut cam tot ce se putea vedea: cimitirul Eternitatea, bojdeuca lui Creanga, plopii fara sot, universitatea, parcul Copou, gradina botanica, ripa galbena, palatul culturii etc. O sa revin maine cu poze si impresii.

Din Barcelona

Monday, October 1st, 2007

Nu o sa pun aici poze cu Sagrada, La Piedra and so on… desi am destule. Pe astea insa, le stiti cu totii (sau, ar trebui sa le stiti), deci nu are rost sa va plictisesc. Ceea ce s-ar putea sa nu stiti este ca:

La 10 minute de mers pe jos, de la Sagrada Familia inspre mare, putem sa facem cumparaturi din acest magazin, intitulat simplu si la obiect Produse Alimentare Romanesti. Pentru cei care au probleme cu vederea, in vitrina se afiseaza… un mare cur! :D

Produse din Romanica

Mai jos avem un sex shop. Nu este unul oarecare, ci insusi The General Store Sex Shop. Cind am trecut pe linga el nu prea l-am bagat in seama. (Ok, l-am pozat pentru ca mi-a placut scorpionul :D ). Am aflat apoi ca e cel mai mare sex shop din UE. Spaniolii, de altfel, sunt niste tipi si tipe total dezinhibati/e. In timp ce savuram o bere cu Iulian, Jolt, Catalin si Alina pe o terasa de pe malul Mediteranei, doi chelneri (barbosi amindoi) s-au apropiat dind din coada unul de celalalt si si-au luat limba in gura…

Cel mai mare din parcare

E un peinindies pina te obisnuiesti cu metroul din Barca. In nici o statie nu veti gasi vinzator uman de bilete, ci doar aceste automate uriase cu o mie de ecrane si butoane. Noua ne-a luat vreo 15 minute sa descoperim cum trebuie sa le folosim.

Automate sux!

La o reprezentanta BMW se vindea asta. N-am avut cojones sa intrebam cit costa :D

BMW rocks!

Intilnire robo-amoroasa

Tuesday, September 25th, 2007

Maine plec la Barcelona sa ma vad cu ASIMO. O sa va povestesc luni daca si cum a fost love at first sight between man and machine! :D Eu, cel putin, il iubesc de muulta vreme pe mititel! :)

ASIMO

Turism fara frontiere

Tuesday, September 25th, 2007

Cort de lux 

Aparent arata ca un un cort, dar este varianta de lux a acestuia. Se numeste Travelpod, prima camera de hotel mobila din lume, lansata de Travelodge, un lant hotelier din Marea Britanie. Proiectat in asa fel incit sa poata fi amplasat pretutindeni, „dormitorul“ mobil masoara 6 m latime, 2,4 m inaltime si este un fel de cutie din policarbonat transparent dotata cu toate facilitatile unei camere de hotel conventionale: pat dublu, veioze, podea mochetata, televizor, aer conditionat, frigider si, nu in ultimul rind, propriul WC ecologic plus chiuveta cu apa curenta. In plus, jaluzelele dispuse de jur imprejurul dormitorului mobil tin la distanta eventualele priviri indiscrete. Aflat in clipa de fata intr-o perioada de testare de 6 luni, Travelpod a suscitat deja un mare interes printre fanii dormitului in aer liber, compania hoteliera primind deja peste 3.000 de cereri. Inchirierea unui Travelpod costa 26 lire sterline/noapte. Scump domn’e, scump! Tot mai bine e la Plaiul Foii moca! :D

Cel mai mare casino din lume

Monday, September 24th, 2007

Venetian Macao

Cel mai mare cazino din lume a fost inaugurat pe 28 august 2007, dar nu in Las Vegas, ci in China. O legatura cu capitala jocurilor de noroc tot exista insa. Cazinoul construit in cadrul superbului complex Venetian Macao face parte dintr-un proiect menit a crea la Macao un Las Vegas in stil asiatic. Fata de complexul de cazinouri in stil venetian din Statele Unite, replica chinezeasca, in valoare de 3 miliarde de euro, cuprinde si o flota de gondole, plus copii ale Puntii Suspinelor si Pietii San Marco din Venetia. Spatiul alocat jocurilor de noroc in acest megaresort este de dimensiunile a trei terenuri de fotbal, adica de trei ori marimea celui mai mare cazinou din Las Vegas, cu peste 850 mese de joc si 4.100 de slot machines. Hotelul are un total de 3.000 de camere, o sala de teatru, 350 de magazine si un stadion cu capacitatea de 15.000 de locuri, aproape cat Madison Square Garden. Iar Venetian Macao nu este decat primul dintr-un lant de 14 hoteluri interconectate, un proiect estimat la 15 miliarde de euro.

Rele si bune despre Hawai’i

Monday, August 20th, 2007

…pe care le-am aflat de la o prietena care este PhD Candidate Teaching Assistant la facultatea de Stiinte Politice din Manoa si traieste de 3 ani si ceva acolo. Incepem cu lucrurile mai bad:

Aproape toata lumea fumeaza marijuana, in shimb foarte putini (clasa de jos, emigrantii neintegrati si homelessii) fumeaza tigari “normale”. Daca te faci varza de la prea multa ”iarba” esti cool, daca fumezi un Marlboro esti un looser!

Poti sa bei cit vrei in locurile publice, atita timp cit iti acoperi sticla cu o punga de hirtie. Daca nu faci asta, adica daca sticla de bere sau de vin se vede, iei imediat o amenda usturatoare. Daca te faci muci cu berea-n punga, esti ok.

Chiar daca este proprietatea ta, nu ai voie sa-ti lasi gradina neingrijita (si nici nu poti sa ti-o amenajezi dupa cum te taie capul, ci in “armonie” cu restul cartierului), altfel esti amendat si ajungi la tribunal. Simtul civic (a se citi spionatul vecinilor si a lumii de pe strada - vezi si punctul de mai sus) este foarte sanatos dezvoltat.

Carnea de orice fel si o multime de fructe nu au aproape niciun gust, iar produsele de la magazinele organice costa de cel putin 3 ori mai mult decit cele din supermarketuri. Apropo de asta, Walmart-ul este privit drept un magazin pentru looseri si ultimii sarantoci.

Mare parte a hawaienilor bastinasi sunt obezi si bolnavi. Hawaienii sunt nationalisti, iar gruparile care doresc autonomia sau independenta se manifesta din ce in ce mai pregnant. In multe regiuni din insule, albii sunt numiti hauli, un termen jignitor (pentru comparatie, echivalent cu evreu/jidan).

Paradoxal, ultimul bastion “stiintific” al marxismului se gaseste in universitatile americane (din Hawai’i si din mainland). Foarte multi profesori au vederi marxiste si resping (neo)liberalismul.

Nivelul de dificultate al cursurilor de facultate din USA echivaleaza de multe ori cu cel al liceelor romanesti.

Foarte multi studenti se angajeaza in US Army (si adopta implicit perspectiva ingusta si sistemul cazon de valori al acesteia) datorita numeroaselor facilitati pe care aceasta le ofera gratuit (plateste facultatea militarilor, la terminarea acesteia le ofera casa si masina moka, le plateste asigurarile de orice fel si garanteaza pentru mai multe tipuri de credite).

Si acum chestiile good: plaja si peisajul! :-) Concluzia este ca daca te duci in Hawai’i ca turist vezi una; daca traiesti acolo descoperi ca nu este totusi numai Paradisul pe pamint, asa cum ni-l imaginam noi din Romania noastra cenusie.

Curcubeul este foarte frecvent in Hawai'i