Archive for the 'Easy like sunday morning' Category

6 ani in print, 6 zile in online

Monday, January 12th, 2009

Nu am avut niciodata un ideal de jurnalist. Daca as face profilul unui ziarist care sa tinda spre statutul de model, in acceptiunea mea acesta ar trebui sa aiba incisivitatea si cinismul lui CTP, clarviziunea lui Tolontan, spiritul analitic al lui Cristoiu si, eventual, intelepciunea lui Cristi Lascu. Apropo de redactorul-sef al NG Romania, in urma cu cativa ani imi marturisea ca la revista-mama standardul este de 6 luni - atat trebuie sa petreaca un redactor pentru a scrie un articol. Documentare, strangerea de surse, gasirea specialistilor care sa certifice informatiile, editarea drastica a textului si modelarea permanenta a cuvintelor, precum vechii alchimisti petreceau luni sau ani neintrerupti in laborator, pentru a gasi Piatra Filosofala si Elixirul de viata lunga… trebuie sa fie un basm sa fii editor la National Geographic in US. Sa ai garantia ca produci un articol outstanding, o poveste care respecta toate exigentele academice si livresti, ce nu poate fi contestata mai de nimeni… dar care, in cel mai fericit caz, ar face trafic cu cel mult trei zerouri in coada! pierzandu-se in imensul ocean de mediocritate care este internetul.

Dupa 6 ani de print si 6 zile de online, inca mai cred ca poate exista o cale de mijloc intre calitate si comercial. Nu stiu deocamdata care e reteta exacta de a ajunge acolo, crezusem ca am reusit asta la revista, dar - pare-se - m-am inselat. Insa ceea ce am descoperit aici este ca in online se munceste pe rupte, de multe ori mult mai intens decat pe print. In ultima saptamana, nu am mai avut timp sa cast gura prin librarii si pe la MediaGalaxy, nu am mai scris nimic pe acest blog, nu m-am mai jucat pe calculator seara acasa, de abia am reusit sa citesc cateva pagini inainte sa pic ca un bolovan cu capul pe perna - nu am stat absolut nicio clipa degeaba. Online-ul nu iti permite sa lancezesti - faci asta si iesi automat din schema. Pe de alta parte, tot acest capital de timp & energie investite in internet cred ca pot fi focusate spre proiecte “palpabile”, cu substanta, care sa ramana… indiferent cat de digital si vremelnic este aproape tot ceea ce se petrece pe aici.

In toamna anului trecut, un prieten pe care nu l-am vazut niciodata mi-a scris o scrisoare. Sperand ca nu-l necajesc, o sa o public aici, asigurandu-l ca inca meditez la tot ceea ce mi-a zis si incerc sa actionez in aceasta privinta si pe portal.

(more…)

Merry Criza-m-as!

Tuesday, December 23rd, 2008

Fuck beteaua aia chicioasa! Fuck globuletele alea sclipitoare! Fuck instalatiile chinezesti cu cintecele! Fuck Jingle Bells! Fuck stelutele! Fuck pocnitorile din Militari si din Berceni si de aiurea! Fuck brazii stufosi de + un milion adusi din Olanda! Fuck brazii aia saracaciosi si de tot rahatul din Romania! Fuck Rudolf! Fuck toate felicitarile alea gaunoase si false pe care le trimitem la oameni pe care in restul anului nu dam doi bani! Fuck panetone! Fuck toti mosii aia sinistri si gretosi de ciocolata! Fuck cozile interminabile de decerebrati din hypermarketuri! Fuck asa-zisele reduceri de sarbatori! Fuck SMS-urile imbecile pe care le expediem ad labam la toata agenda! Fuck mass-urile! Fuck e-cardurile! Fuck toate colindele alea cretine cu versuri idioate! Fuck Hrusca! Fuck Stefan Banica Junior! Fuck Tuborg Christmas Brew! Fuck porcul de craciun! Fuck asomatoarele! Fuck UE! Fuck cirnatii si sarmalutele si mamaliguta! Fuck toti umflatii inconstienti care se imbuiba si beau ca animalele, pina cind simt ca mai au un pic si crapa! Fuck Oraselul lui Mos Craciun! Fuck muzica aia populara care urla intr-una in Piata Unirii! Fuck toate casutele alea de lemn in care se vind prostioare la suprapret! Fuck turta dulce de o suta de mii bucata! Fuck maslinele alea picante si brinza veche si fucking prosciutto crudo care se vind dublu fata de magazine! Fuck mititei si fuck vin fiert! Fuck Piedone! Fuck ghirlande si beculete si figurinele luminoase! Fuck Vanghelie! Fuck tot consumul inutil de energie si bani si hirtie care se face zilele astea! Fuck aglomeratia din Bucuresti! Fuck patinoarele si ghetele de plastic, de hockey, si preturile lor nesimtite! Fuck toti nespalatii care vin si rag (cinta) prin blocuri! Fuck toti popii falsi care se plimba cu icoana! Fuck asa-zisele oferte turistice! Fuck Coca Cola! Fuck tiganii care vind busuioc ciordit! Fuck Tociu si Palade! Fuck Dani Otil (asa, ca idee)! Fuck you, mister Geona! Fuck you, Boc! Fuck Basescu! Fuck Elena Udrea! Just fuck you all, baroni si oportunisti si hoti si pupincuristi si curve si incompetenti si farisei si mincinosi si mincatori de cacat cu lingurita care ati ajuns in Parlament si in Guvern! Fuck criza economica! Fuck you, Romania!

As dori, acum, sa fiu fix la mama naibii, undeva in partea cealalta a globului, eventual pe o insula din Polinezia post-temporala a lui David Mitchell, printre niste salbatici blinzi si candizi, replicati & clonati dupa materialul genetic al celor ai lui Rousseau, baieti absolut necivilizati, de o inalta tinuta morala, care nu au auzit in viata lor de Merry Fucking Comercial Christmas!

(more…)

Aud din nou bocitoarea

Tuesday, November 18th, 2008

Am copilarit undeva in extremitatea sudica a Bucurestiului, la marginea Berceniului, intre Cimitirul Evreiesc, Piata Resita si strazile Luica si Giurgiului. Cele mai multe blocuri din cartier, celebrele blocuri gri, construite spre sfirsitul anilor ‘70, au fost ocupate de o populatie de Sims pestriti, majoritatea coplesitoare fiind tarani sau copii de tarani din toate colturile tarii, cei mai multi ajunsi muncitori la fabricile din capitala. Comparatia cu celebrul videogame nu am facut-o din malitiozitate, ci pentru ca in spatiul acela au fost strinse de hazard aproape toate tipurile de oameni: in blocul meu mic, pe scara mea si pe cea de alaturi, pe linga muncitori, aveam o curva, un popa, un borfas, un puscarias, un taximetrist, un contrabandist, o calauza, o doamna invatatoare, un soldat, un cocosat, o femme fatal si tot asa. Oamenii au cultivat spatiul verde (nici mare, nici mic) din spatele blocului cu rosii, ceapa, cartofi, varza si pomi fructiferi. Au sapat chiar si o fintina. Popa a binecuvintat-o. In jurul ei au construit o cosmelie de fier, de forma unei case, pe care au pus vie. Vara, barbatii se stringeau sub ea, faceau un gratarel, beau bere si tuica pina la 2-3 dimineata si jucau table. In cartier nu era niciodata liniste - mereu auzeai de undeva certuri, tipete, injuraturi si un casetofon cu muzica populara sau turceasca si arabeasca; trecerea la manele, in anii ‘90, a fost ceva natural. Peste ani, in facultate, am facut un studiu de caz pe o comunitate asemanatoare, la cursul de antropologie al lui Vintila Mihailescu. Fara a va plictisi cu detalii, concluzia era ca acesti oameni, pe de o parte, erau dezradacinati, nu mai aveau reperele traditionale din spatiul ancestral si incercau sa le reproduca la oras. Pe de alta parte, ruptura de glie i-a predispus, oarecum, la diverse comportamente deviante.

Pe linga ei, in cartier exista si un procent destul de numeros de tigani (care, din cite stiu, au fost oameni ok), iar imediat dupa revolutie, tot aici, pe strada Tudor Goiciu, s-au strins cei mai multi negri si arabi din capitala in cel mai mare ghetto de emigranti din Bucuresti. Noi, copiii cel putin, i-am primit cu bratele deschise - arabul din clasa noastra, Shaffi Nagemeddin, a fost rasfatat de toata lumea. Si chiar era un baiat bun, prietenos care a invatat romana extrem de repede. Venea la scoala impreuna cu alti 15 pusti, irakieni, iranieini si sirieni, intr-o dubita alba, condusa de o doamna imbracata dupa cum cer toate traditiile islamului. De asemenea, mai exista o dubita alba (ambele fusesera primite de la o organizatie umanitara) care-i aducea pe micutii negri. Am avut un prieten negru foarte bun, Bobby - el mi-a dat sa ascult prima oara hip-hop si de asemenea, era obsedat de Darth Vader, banca sa fiind plina de caricaturi cu capatina Lordului Sith; iar, la desen, numai Darth Vader picta. (In paranteze fie spus, vocea grava a celebrului personaj din trilogia originala Star Wars a fost asigurata de un actor de culoare, James Earl Jones). Apropo de asta, pentru o scoala de cartier marginas, am avut niste invatatori si profesori speciali, extrem de buni - lucru care mi s-a parut natural atunci, cind eram mic, apoi nu l-am mai inteles. Aveam sa descopar, mai incolo, ca multi dintre ei, oameni cu adevarat deosebiti, avusesera tot felul de contre cu Partidul si fusesera ”deportati” la 165 ca un fel de exil / pedeapsa.

In afara de toti acestia, intreaga-mi copilarie mi-a fost “bintuita” de trei personaje: maturarul, tiganca care colecta sticle si bocitoarea. Indiferent de vreme si de vremuri, de cind m-am nascut si pina cind am parasit cartierul, in fiecare saptamina, ei au trecut pe acolo. “Maturi, maturi, maturi, avem!”, “Sticle, baieti! Sticle baieeeeti” si cintecul nesfirsit de jale (din care eu unul nu am inteles niciodata un cuvint) al bocitoarei s-au sedimentat stasnic undeva in background-ul amintirilor mele: nu pot sa ma gindesc la ”atunci” si “acolo”, fara sa nu-i aud, in surdina, si pe ei. La 17 ani, cind m-am mutat vizavi de Casa Poporului, in “buricul tirgului” cum ma tachinau fostii mei tovarasi, cele trei personaje si litaniile lor foarte vocale m-au urmarit si aici. Iar o vreme, cind ma trezeam dimineata in cinturile lor, credeam ca inca sunt in Berceni. Apoi, n-as putea spune exact cind, au incetat. Au trecut ani de atunci, nu pot zice ca le-am dus dorul. In aceasta duminica, insa, am fost trezit din nou de bocitoare. Iar astazi de dimineata, l-am vazut si auzit si pe maturar. La fel precum in basme si in istorie, personajele la un momentdat se intorc, invie. Criza financiara a ajuns in cartier…

Pirat fara alternativa?

Monday, November 10th, 2008

Foarte multi dintre noi zimbesc atunci cind pe net sau la televizor vedem puhoaie de geeks, fani si pasionati care asteapta cu orele sau cu zilele, la cozi uriase (ce ne aduc aminte de amara Epoca de Aur in Romania). Acest peisaj este ceva absolut obisnuit pentru US, Europa de Vest sau Japonia. In tarisoara noastra, la o lansare de produs, peste 50% dintre cei prezenti sunt angajatii companiei cu pricina. Emblematica ramine povestea (spusa de mai multi, desi nu stiu cit de autentica e) cu iPhone-ul, unde citeva sute de lucratori Orange Romania au fost imbracati in civil, casual, si adusi cu autocarele la eveniment. Insa nu despre asta e vorba si nici nu asta e problema.

Pe o piata matura entuziasmul autentic si popular din partea consumatorilor a fost format in timp prin masinarii uriase de marketing, investitii masive in publicitate, politici de discounturi si recompense si, nu in ultimul rind respect pentru cumparator. Asta se traduce prin seriozitate, pret corect, respectarea promisiunilor. La noi, toate acestea inca mai au de asteptat.

(more…)

Ele sunt prapastii

Saturday, November 8th, 2008

“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”

* * *

Won’t you let me walk you home from school?
Elliott SMITH - Thirteen

Va povesteam intr-unul din primele posturi ale acestui blog ca pe toata perioada adolescentei mele, pina sa intru la facultate, am tinut un jurnal. Toate textele de mai jos au fost scrise cind aveam 15 ani, de-a lungul anului 1995 (concursul celor de la eMAG are tema Tu ce faceai acum 13 ani?) si sunt extrase si frinturi din acest jurnal. Le voi copia aici ca atare si nu le voi edita in niciun fel; voi interveni, in paranteze drepte, doar acolo unde consider ca cititorul are nevoie de minimale detalii suplimentare pentru a intelege firul actiunii. Si unde voi pofti sa fac misto de mine. In acest fel sper sa rezolv si o dilema etica. Pentru ca tema e simpatica, am vrut sa particip la acest concurs imediat ce am aflat de el, apoi am vazut ca Victor (coleg de companie) este in juriu si m-am razgandit.  Insa, am observat ca si Cabral (coleg de trust) a scris pe tema asta, asa ca m-am razgindit din nou. Mai ales ca Marc cel de acum 13 ani nu avea nicio treaba cu domnul Kapra (nici cu cel de atunci, nici cu cel de acum :D ). Asadar, Marc la 15 ani, in primul an de liceu, 1995…

(more…)

Cele mai urite cladiri din lume

Monday, November 3rd, 2008

Ghici cine e pe locul 9? Aflati totul de aici. Topul a fost intocmit de CNN. Hmm…

Lua-mi-as Wii!

Monday, October 27th, 2008

Uite d’aia.

Star Wars: The Old Republic

Friday, October 24th, 2008

Star Wars: The Old Republic

Incontestabil, jocurile Knights of the Old Republic au fost printre cele mai bune RPG-uri la vremea lor. Atit de bune incit pina si cei care nu erau neaparat fani Star Wars le-au apreciat la adevarata lor valoare. Si cum KOTOR II s-a terminat oarecum in coada de peste, foarte multi asteptau cu sufletul la gura anuntarea unei continuari. In urma cu vreo doua luni, BioWare si LucasArts au dat un comunicat de presa sec in care anuntau ca lucreaza la un nou videogame plasat in universul SW. Atit. Evident, toata suflarea gameristica a sperat ca e vorba de KOTOR 3. Well, astazi asteptarea s-a terminat.

Ei bine, nu-i KOTOR 3… sau e mai mult decit KOTOR 3, ci Star Wars: The Old Republic, un MMORPG care continua actiunea din KOTOR II - adica, este plasat in timp cam cu 3.500 de ani mai devreme decit nasterea lui Darth Vader si a Imperiului Galactic. Detalii despre el, puteti afla de pe site-ul oficial care se gaseste aici.

Povestea iepei Karina si a paranormalului Mudava

Monday, October 20th, 2008

Apropo de acest post scris de Krossfire, despre scepticismul vizavi de fenomenele paranormale.

In adolescenta, vreo 3 ani la rind, am mers impreuna cu un prieten, in fiecare vara, la Centrul de Echitatie de linga Poiana Brasov. Intre 14 si 16 ani, niciunul dintre noi nu a avut vreo prietena; initial, am fost foarte timizi in aceasta privinta. Nu aveam nici “gasca” sau grup de amici comuni, prin urmare, pentru ca ne intelegeam foarte bine, plecam doar noi doi in vacanta. Ne plimbam in fiecare zi zeci de kilometri, ne suiam pe munte, ne dadeam pe Timpa cu bicicleta, discutam ore in sir despre viata, filosofie, literatura, istorie, fete, OZN-uri si menirea noastra pe acest pamint, dormeam pina aproape de prinz, mincam niste delicioase sandwich-uri cu cascaval afumat topit, salam de Sibiu si ketch-up preparate ad-hoc intr-o cosmelie de lemn din Poiana, fumam tigari de foi si beam bere DAB. Desi stateam la Centru de Echitatie, niciunul dintre noi nu s-a gindit sa invete sa calareasca. Pe de o parte, ne era putin jena fata de proprietari, care erau amici cu parintii prietenului meu si ne gazduiau & ne dadeau de mincare gratis. Pe de alta parte, nu aveam bani pentru a plati un curs de calarie. 

Intr-o seara, cind ne plimbam in timpul discutiilor noastre prin padurea din preajma Centrului, am vazut un cal legat de un copac. Era o iapa tinara absolut superba, cu par maroniu, inalta, supla si foarte bine facuta. Ne-am apropiat de ea, iapa a nechezat si a facut doi pasi inspre noi, cit ii permitea latul. Prietenului meu i s-a facut frica de ea, eu insa m-am apropiat si am inceput sa o mingai pe cap. M-am scotocit prin buzunare si am gasit o lama de guma de mestecat cu menta. I-am dat-o iepei, iar aceasta a rumegat-o cu placere. Am mai stat o vreme cu ea, ne-am mirat ce naiba cauta acolo singura si legata, apoi, pentru ca se intunecase, am facut cale intoarsa catre Centru. (more…)

FIFA 09 trebuia sa apara acum 2 ani

Friday, October 10th, 2008

Am asteptat sa treaca aproape o saptamina pentru a scrie acest review. Mi-am cumparat FIFA 09 sambata trecuta, mai degraba dintr-o oarecare nostalgie conjugata cu pofta de a juca din nou fotbal pe PC, decit din respect pentru seria in sine. Joc FIFA de foarte multi ani, mai precis de vreo 12 - iar de la FIFA 96 si pina la acest FIFA 09 am trecut prin absolut toate jocurile de fotbal produse de EA Sports. Cel mai tare, evident, m-am distrat cu FIFA in vremea liceului, cind jucam impreuna cu doi prieteni in nestire, meciuri serioase de 45 de minute repriza, care se terminau cu niste scoruri de nici maidanul nu visa la ele.

(more…)