Archive for the 'Easy like sunday morning' Category

Microsoft Tinker, clona lui light-Bot

Wednesday, October 1st, 2008

Microsoft Tinker

Pentru ca tot vorbeam de Vista in postul anterior - una dintre (putinele) chestiile faine pe care le are este sectiunea de jocuri: pe linga cele clasice (da, alea stupide de secretare si fomei triste, gen Solitaire - jocul, nu neaparat secretara), in Vista si-au facut loc un sah, Chess Titans, (cel putin) foarte decent, un Mahjong complex care-mi aduce aminte de vremurile bune de la inceputul anilor ‘90 / Era 386 si alte doua joculete pentru cei mici, InkBall (care nu e neaparat numai pentru cei mici) si Purble Place.

Fata de celelalte versiuni de Vista, Ultimate are si o sectiune speciala de Extras, unde cei de la Microsoft iti dau content special si exclusiv. Pina acum treaba asta a fost mai mult blah blah de marketing, pentru ca baietii nu s-au inghesuit sa vina cu soft si produse care sa faca diferenta - m-am ales cu niste wallpapere animate, o biblioteca noua de sunete si citeva iconite in plus. Adica doar atit, adica bullshit!

Spun pina acum pentru ca, pe 24 septembrie, in Extras a aparut un nou joculet care iti pune serios creierul la contributie. Se numeste Microsoft Tinker si arata precum o clona full 3D si eye candy a lui light-Bot. De light-Bot am auzit prima oara la Gramo, in urma cu citeva saptamini: este un joculet ce pune accentul pe logica; controlezi un robot si il pui sa execute o anumita sarcina (sa stinga lumina) programind in prealabil pasii limitati pe care trebuie sa-i faca pentru a-si indeplini misiunea. Microsoft Tinker are aceeasi filosofie de joc si prezinta puzzle-uri / labirinturi similare cu cele din light-Bot (care de la nivelul 9 in sus devin al naibii de greu de rezolvat). Spre deosebire de acesta din urma (12 nivele), cu tutoriale cu tot, Microsoft Tinker ajunge la 60 de nivele si nu mai are niciun fel de programare; desi numarul de miscari pe care-l poate efectua robotelul ramine limitat. Controlul WASD pentru un astfel de joc mi s-a parut initial stupid; apoi mi-am dat seama ca eliminind programarea, Microsoft Tinker si-a sporit cu mult gradul de dificultate fata de light-Bot, pentru ca acum, daca vrei sa ai succes, trebuie sa faci programarea in cap sau pe hirtie. So, daca aveti Vista Ultimate, downlodati gratis Tinker, daca nu - incercati light-Bot. Bucuria lucrurilor simple este o teza ce se aplica uneori si in videogames: nu-ti trebuie neaparat un joc de 8 GB, cu o mie de butoane de control si o grafica fotorealista care-ti dezvaluie parul din nasul personajelor pentru a te destinde un pic si a avea o experienta placuta.

(more…)

The Curious Case of Benjamin Butter

Monday, September 29th, 2008

Vine de Craciun si este adaptarea cinematografica a uneia dintre cele mai bizare nuvele ale lui F. Scott Fitzgerald, aparuta in 1922. Regia ii apartine lui David Fincher (Alien 3, Se7en, Fight Club), in rolurile principale sunt Brad Pitt si Cate Blanchett, iar povestea se construieste in jurul lui Benjamin Butter - un tip care se naste batrin si intinereste pe masura ce inainteaza in virsta.

Roboti, Madonna si printzu’ Harry

Friday, September 19th, 2008

La Londra, Craciunul vine mai devreme… cel putin la galeriile Blink unde britanicii au expus in premiera o parte a celor mai noi jucarii care vor fi disponibile in timpul sarbatorilor de iarna. Printre acestea, m-am intilnit si cu o veche cunostiinta de a mea, robotul umanoid MechR, pe care l-am cunoscut in varianta prototip anul trecut, la Barcelona, in cadrul Jornades de Robotica. MechR poate fi controlat cu ajutorul unui pad sau de pe computer - de altfel, de pe PC, se pot construi prin intermeiul unui software extrem de intuitiv o multime de programe pentru robotel. Producatorii l-au marketat drept un robot-dansator, dar posibilitatile de programare/control sunt practic nelimitate. Are 17 servomotoare, 180 de grade de libertate, varianta cea mai inalta are 40 de cm si o sa coste in jur de 350 de euro. Mai multe despre el, aflati de aici.

O alta trasnaie de la Blink este o noua colectie LEGO de vedete. Cum va spuneam si acum o luna, LEGO aniverseaza in septembrie 74 de ani de existenta si 30 de ani de cind, pe linga diversele constructii pe platforme modulare, a introdus si personaje. Cu aceasta ocazie, se vor lansa si personaje-LEGOstaruri precum Ammy Winehouse, David si Victoria Beckham, Brand si Angelina si Madonna… care arata in halul urmator:

Madonna de plastic

Daca nu ai simtul ridicolului si la 50 de ani iti expui fara nicio jena bucile operate prin videoclipuri cu pustani, banuiesc ca nu-i nicio problema sa-ti apara si bucile de plastic la fel de expuse. In sfirsit. Alta prostie de la Blink este papushoiul - ca altcumva nu stiu cum sa-i zic - printzu’ Harry… nu Potter, ci of Wales, care pentru britanici a devenit acest Lorenzo Lamas al Regatului - un mic renegat dupa care suspina toate moadmoazelele. Pentru ca, la fel ca si printzul nostru dudac, Harry s-a jucat un pic de’a armata, fiind de altfel ridicat in slavi de quality-urile din UK si ponegrit de tabloide, papusoiul vine sub forma unui fioros soldat British Army Tank Commander.   

Si pentru ca tot vorbim de jucarii, saptamina asta, marti, s-a lansat ultimul videogame din univerul Star Wars: The Force Unleashed… spre dracii mei, numai in varianta pe console. Producatorii de la LucasArts se lauda ca jocul este atit de complex, incit ar necesita un PC de 2.500 de euro pentru a rula in conditii optime - motiv pentru care au abandonat scoaterea unei variante PC DVD. Cind am auzit asta, am simit cum the dark side creste subit in mine. WTF?! la 28 de ani sunt prea bosho ca sa-mi iau un PlayStation 3. Sau nu? :D

Oscar pentru Ledger

Thursday, August 28th, 2008

Joker

Whatever don’t kill you, simply makes you… stranger!

Imediat dupa Revolutie, in 1991, in Romania, exista o singura librarie de unde iti puteai cumpara romane grafice, la Brasov. Am nimerit acolo in timpul unei excursii cu scoala generala si mi-a atras atentia o coperta cu un tip zimbaret si fistichiu, imbracat la costum mov si cu parul verde. Prin urmare, prima carte de benzi desenate din universul DC Comics pe care mi-am luat-o a fost o “clasica” Batman vs Joker - era in franceza si nu am inteles nimic si am fost si un pic dezamagit pentru ca eu credeam ca Jokerul este eroul. Pina la urma, am devenit un fan al seriei, desi de Batman nu prea mi-a placut in mod special niciodata, ci mai degraba de baietii rai: Anarky, Bane, Two-Face si, evident, Joker.

Poate si din aceasta cauza, cred acum, dupa ce am vazut The Dark Knight, ca Heather Ledger chiar isi merita Oscarul post-mortem pentru interpretarea lui Joker. Este foarte greu sa joci un personaj de BD (adica sa fii costumat precum un papitoi) si sa fii convingator, dramatic, tragic, capabil sa provoci emotii audientei. In momentul in care au zburat de pe hartie pe marile ecrane, cei mai multi (anti)eroi au cazut in penibil… cel putin pentru o audienta matura. Incepind cu Batman Begins si continuind cu The Dark Knight, talentatul regizor Christopher Nolan demonstreaza ca totusi poti realiza un film adaptat dupa un roman grafic care sa pastreze rigorile oricarei drame. Iar Christian Bale si Heath Ledger sunt convingatori, palpabili, reali - paradoxal, tocmai pentru ca nu-si “caricaturizeaza” in niciun fel personajele.  

In orasul artelor si al stiintelor

Wednesday, August 20th, 2008

Valencia

Dupa Adrian Ilie si alti ilustri contemporani, I’ll be there, de maine pina la sfirsitul saptaminii. In urma cu nici 10 zile, ma tot plingeam prietenilor ca voi fi in Bucuresti, acasa, in timpul competitiei Bucharest City Challenge. Ceea ce, pentru mine, vecin cu monstruoasa Casa Poporului (pe care, totusi, o ingragesc in masiva ei uritenie) inseamna 4 zile de muuult zgomot si autoizolare (in conditiile in care, pentru a iesi din casa ca sa merg undeva, oriunde, insemna sa ocolesc odios de mult). Minunea s-a produs, scap de Bucharest City Challenge pentru a merge la Valencia, la Formula Unu. :D Prin urmare, acest blog - care oricum era in vacanta -, intra in vacanta vacantei. :P

28 de ani - nici rocker, nici poet, nici revolutionar

Friday, July 18th, 2008

 

“Un poet poate muri la 21 de ani, un revolutionar sau un cintaret rock la 24. Dar, odata ce am trecut de virsta asta, totul va fi bine . Asa gindeste toata lumea. Am trecut de Curba Mortii, am iesit din tunelul intunecos si umed. De acum, nu ne mai ramine decit sa mergem tot inainte, pe o autostrada cu sase benzi, indreptindu-ne - vrind-nevrind - catre o destinatie. Ne taiem parul si ne barbierim in fiecare dimineata. Nu suntem nici poeti, nici revolutionari, nici cintareti de rock. Nu mai bem in nestire, adormind prabusiti intr-o cabina de telefon, si nu mai ascultam The Doors cu volumul la maxim, la ora patru dimineata. In schimb, ne facem asigurari de sanatate, bem doar in barul vreunui hotel si pastram chitanta de la dentist pentru a primi reducere la taxe. Pentru ca de acum avem 28 de ani.”

Citeam textul de mai sus din Salcia oarba, fata adormita a lui Haruki Murakami, pe la miezul noptii trecute, intr-un tren care gonea de la Timisoara spre Bucuresti si ma gindeam la mine si la cei mai buni prieteni ai mei - cu totii de 28 de ani, sau in pragul acestei virste - si la modul in care ne schimbam ireversibil cu fiecare an ce trece. O parte dintre noi ne-am gasit ”vrind-nevrind” destinatia pe generoasa autostrada sociala a lui Murakami, altii inca simtim, vorba cintecului de mai sus, ca going nowhere, going nowhere… Si intr-un caz si in celalalt, insa, am impresia ca devenim din ce in ce mai ipocriti. In sensul ca facem din ce in ce mai multe compromisuri, lasind din ce in ce mai mult de la noi, uitind de noi, de ceea ce suntem, de ceea ce vrem cu adevarat, coborind standardele, refugiindu-ne din ce in ce mai adinc in monotonia unei cariere caldute. Asta nu e tocmai viata pe care ne’o imaginam la 21 de ani sau mai devreme, cind eram rockeri si revolutionari si poeti, dar este singura viata pe care o avem. Cea mai buna lume posibila, cum zicea Gottfried Leibniz acum vreo 300 si ceva de ani. Ce stia el?!

Sunt cuprins de Mass Effect

Wednesday, July 9th, 2008

 

Daca canadienii de la BioWare ar inventa abonamente pentru jocurile lor, cu siguranta m-as numara printre primii lor clienti. Asta pentru ca tipii sunt cu adevarat profesionisti: de vreo 13 ani nu produc decit un sigur tip de jocuri, role playing games, insa de fiecare data cind apare cite un RPG nou marca BioWare devine instant cel mai bun joc din aceasta categorie realizat vreodata. Asa au stat lucrurile cu Baldur’s Gate, tot asa cu Neverwinter Night’s, Star Wars: Knights of the Old Republic si Jade Empire. Acum, a venit rindul lui Mass Effect, a carui varianta de PC tocmai a fost lansata si in Romania, cu nici o luna in urma.

Despre ce e vorba? Well - dupa cum ne-au obisnuit cei de la BioWare, avem la dispozitie un univers enorm, plin de posibilitati. De data asta la propriu, pentru ca povestea se petrece intr-un viitor nu foarte indepartat in care omenirea hoinareste printre galaxii dimpreuna cu diverse rase extraterestre. Dimensiunea si complexitatea epica a acestui univers sunt de proportia celor din Razboiul Stelelor sau Star Treck. Ai o nava, ai un echipaj, ai de rezolvat o misiune centrala - in rest, esti liber sa te plimbi prin orice galaxie / sistem solar doresti, sa descoperi si sa explorezi noi planete, unde sa te angajezi in noi aventuri.

Nu are rost sa fac eu un review sau sa va povestesc jocul. O sa va spun doar ca pentru a-l savura la adevarata lui valoare, ar trebui sa ai cel putin 17 ani, o minima cultura sci-fi si un pic de rabdare. Asemenea tuturor RPG-urilor bune, care de fapt sunt adevarate romane reformulate in mediu de videogame, si Mass Effect are o multime de povesti-in-povesti, adica fire epice care se dezvolta separat si pe care, daca nu le urmaresti prin dialoguri complexe cu celelalte personaje si prin misiuni, pierzi mult din imaginea de ansamblu a universului ce pare nemarginit. Dincolo de toate astea, jucat cu detaliile pe ultrahigh, ai parte de o experienta vizuala aproape fotorealista. Pentru a va face o idee despre ea, ginditi-va ca toate secventele din acest clip sunt realizate cu motorul grafic in-game. 

Davai rusa inapoi!

Friday, July 4th, 2008

Pentru ca nu am avut alta alternativa, in scoala mea modesta de la marginea Bucurestiului, de linga Piata Resita, existind doar catedre de limba engleza si de limba rusa, in clasele V-VIII am invatat foarte serios rusa. Aveam si o profesoara tinara, mica de statura si simpatica, foarte bun pedagog, care ne motiva permanent, facindu-ne sa invatam de placere. In liceu, la Spiru Haret, situatia s-a schimbat radical: am dat peste o profesoara in varsta, foarte draguta, care in fiecare ora ne dadea sa bem ceai cu biscuiti (eram 10 in toata grupa de rusa) si ne citea cite un pasaj dintr-un scriitor rus, apoi ne punea sa-l traducem. Problema este ca daca nu stiam, “Doamna” nu ne penaliza in niciun fel, astfel ca dupa primul trimestru al clasei a IX-a ajunsese sa citeasca si sa traduca singura.

Cit timp am fost in liceu, in fiecare trimestru, 4 ani la rind, am promovat la aceasta materie recitind o poezie de’a lui Esenin. O invatam pe de rost, fonetic. In ultimii trei ani, nici macar nu am mai schimbat poezia cu pricina. La inceput o stiam pe toata; avea vreo 9 strofe, dar in ultimii doi ani, recitam - cu mult patos ce-i drept - doar primele 2 strofe si gata! luam 9 sau 10. Poezia se numea Pizmo materi (Scrisoare catre mama) si, in mod bizar, in timp ce a II-a strofa a fost si ea uitata cu desavirsire, pe prima mi-o aduc aminte foarte clar si acum:

Ti jiva ieshchio, maia starushka? 
Jiv i ia. Privet tebe, privet!
Pust’ struitsia nad tvoiei izbushkov
Tat vechernii neskazannii zvet.
:D

Ce inseamna asta cu exactitate nu mai stiu, dar - slava Google! - am gasit o traducere (cintata :P) pe YouTube, aici. Problema e ca dincolo de strofa de mai sus si de citeva expresii/cuvinte banale si comune de genul Kak tebia zavut?, harasho si shto eta? nu imi mai aduc aminte absolut nimic din ceea ce stiam in scoala generala, cind eram in stare sa port dialoguri complexe si aveam invatat un dictionar destul de mare pentru un copil. In anii de liceu si in cei de facultate, limba rusa pur si simpla mi s-a sters din cap, iar acum cind voi pleca intr-o expeditie in Siberia, unde nici dracu nu a auzit de engleza (un drac cu ochii verzi si tulburi, bustul gol si burta paroasa, care bea in zapada vodca cu castraveciori) as vrea sa-mi vina rusa inapoi in cap!

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Eduard, este nascut in Romania, iar parintii sai sunt nascuti in Romania. Bunicii din partea mamei au fost de origine neamt cu ucrainianca, iar cei din partea tatalui neamt cu unguroaica. Niciunul dintre acesti bunici nu s-a nascut in Romania, dar in tavalugul evenimentelor de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial au ajuns sa traiasca aici. Cind erau mici, parintii lui Edy au invatat germana in paralel cu romana, dar, dupa ce au crescut, s-au luat si l-au facut pe baiat, nu au incercat niciodata sa-si invete kinderul limba ancestrala. Cu toate acestea, la Spiru, in liceu, l-au pus sa intre la o clasa de germana-incepatori. A fost un adevarat dezastru: s-a chinuit 4 ani de zile si de abia reusea sa treaca clasa cu cea mai mica nota posibila. De altfel, daca imi aduc bine aminte, odata sau de doua ori, a ramas si corijent. Cu toate acestea, de cind se stie, Eduard viseaza in limba germana. Mai mult de atit, parintii sai l-au auzit de citeva ori vorbind in somn: dincolo de faptul ca avea cel mai neaos accent german posibil, folosea si multe cuvinte pe care nici ei nu le cunosteau si au trebuit sa consulte un dictionar pentru a le afla sensul.

Acum, ma intreb: daca peste trei saptamini, in Siberia, as adormi de fiecare data cind voi fi nevoi sa port un dialog o sa-mi vina si mie rusa inapoi?! :D De ce ma duc la Novosibirsk si ce naiba caut in aceasta expeditie (in afara de vodca cu castraveciori) o sa va povestesc altadata.

Arabul, istoricul si Vanghelie

Tuesday, June 24th, 2008

Vizavi de Marriott se gaseste un minimarket non-stop, infiintat de catre un arab. Desi, evident, majoritatea clientilor sunt romani, pragul magazinului este calcat si de foarte multi arabi. Pentru ca am barba si pentru ca sunt bronzat, de fiecare data cind intru, o tanti grasuta, pe la 40 de ani, care este de putin timp vinzatoare acolo, ma saluta respectuos Salam Aleikum! Apoi, daca mai initiez o minima conversatie, ma felicita uimita de fiecare data: ”Vaai, cit de bine vorbiti romaneste!” 

Ieri m-am intilnit cu un vechi amic si coleg din liceu, Valentin Sandulescu. Plecat cu masterate si doctorat la Istorie prin strainatatzuri, pierdusem total legatura cu el. In cele din urma, acum 2 luni, ne-am (re)intilnit intimplator pe facebook. Apoi, am continuat sa discutam prin e-mailuri. Am si colaborat la revista, i-am propus sa scrie unul dintre capitolele la dosarul cu cei mai buni ani din Istoria Romaniei (il puteti citi in ultimul numar din Descopera). Ieri, in sfirsit, cu greu, ne-am hotarit sa ne vedem… Nu stiu daca netul este o nenorocire sau o binecuvintare. Am un var cu care nu m-am vazut in viata mea, dar suntem buni prieteni… pe messenger.

Apropo de nenorociri, cind Primarul-care-este a decis sa (re)asfalteze subit, in preambulul alegerilor, si stradutele din spatele blocurilor de pe 13 Septembrie, m-am bucurat nespus. Iata un gest total interesat, dar bine venit! Precum “plantarea” de bancute si gardulete pe bulevardul inspre Piata Unirii. Cu bancutele nu am nimic, dar asfaltul cel nou ma enerveaza cumplit! De cind stradutele sunt in regula, tot felul de smecherasi de 3 lei se gasesc sa circule in mare viteza prin spatele blocurilor si sa-si scrisneasca cauciucurile in drifturi pe la miezul noptii. Bah Vanghelie, da-ne gropile inapoi! :-)

Unde e Columna?

Monday, May 19th, 2008

Columna 

Sa mai zica cineva ca romanii sunt prosti?! Il bat! si nu oriunde, ci in primul muzeu care-mi iese in fata. Am fost simbata seara in oras si am ramas perplex de succesul pe care l-a avut Noaptea Muzeelor. Absolut tot centrul Bucurestiului era dat peste cap de puhoi de lume avida de culturalizare. Noi ne-am inceput science-periplul la Caru cu bere :P unde mi-am luat o mica tzeapa - am cerut o halba mare si am primit una de 1000 de ml! Adica de un litru. Portie nemteasca - mi s-a explicat. Nu m-am suparat prea tare. Apoi, dupa gullas, cotelete de berbecutz, strudel cu inghetata de vanilie si o para fiarta in vin rosu, am fost la Muzeul National de Istorie unde ne-am uitat la afise electorale din perioada interbelica, la costume vechi, la prima masina inmatriculata in Romania si la Columna lui Traian. S-au nascut vii discutii despre ce cauta Columna lui Traian bucatita tocmai la Bucuresti, din moment ce noi stiam ca-i intacta si bine mersi la Roma?! Ei bine, ne-am inselat… partial. Printre mai multe copii, se gasesc si citeva bucati originale. Apoi am pornit spre Antipa si Muzeul Taranului Roman. In cele din urma am esuat la niste sucuri si apa plata (spre minia zeilor irlandezi) in Irish Pub-ul de pe Titulescu. Pe la miezul noptii, cind am pornit spre casa, forfota vizitatorilor de muzee inca nu luase sfirsit. In conditiile in care Noaptea Alba a Muzeelor nu mi s-a parut mai aprig mediatizata decit in anii precedenti, evenimentul a avut un succes colosal. Sau, poate, bucurestenii au prins pofta de cultura? Doamne ajuta, ca sa zic asa! :D