Archive for June, 2007

Pulbere de stele

Tuesday, June 5th, 2007

SONG

GO and catch a falling star,
Get with child a mandrake root,
Tell me where all past years are,
Or who cleft the devil’s foot,
Teach me to hear mermaids singing,
Or to keep off envy’s stinging,
And find
What wind
Serves to advance an honest mind.

If thou be’st born to strange sights,
Things invisible to see,
Ride ten thousand days and nights,
Till age snow white hairs on thee,
Thou, when thou return’st, wilt tell me,
All strange wonders that befell thee,
And swear,
No where
Lives a woman true and fair.

If thou find’st one, let me know,
Such a pilgrimage were sweet;
Yet do not, I would not go,
Though at next door we might meet,

Though she were true, when you met her,
And last, till you write your letter,
Yet she
Will be
False, ere I come, to two, or three.

JOHN DONNE (1572-1631)

Cu acest sonet al lui Donne isi incepe Neil Gaiman romanul Stardust (Pulbere de stele, 1998), aparut recent la noi la editura Tritonic. Cartea este mica si fermecatoare, o citesti cu mare drag intr-o dupa-amiaza insorita, la siesta de dupa prinz. Daca in American Gods (2001) si in continuarea acestuia, Anansi Boys (2005), Gaiman activa si dezvolta cu mare talent si naturalete intr-un tarim in care miticul/sacrul se impletea intrigant si fericit cu profanul, in Stardust englezul-american speculeaza o poveste exclusiv in Tara Zinelor; o poveste la fel de frumoasa precum cele ale lui Tolkien sau C.S. Lewis. In plus fata de cei doi, Gaiman isi spune povestea printr-un limbaj adecvat secolului XXI, ceea ce paradoxal, nu-i ia nimic din savoare. Despre ce e vorba, asadar?

Tristran (nu Tristan, sic!), un tinar nascut din rodul dragostei (de fapt, un futai pe cinste, descris foarte poetic de Gaiman :-) ) dintre o vrajitoare si un muritor de rind, se indragosteste de Victoria, cea mai frumoasa fata din satul sau. Intr-o seara in care baiatul nostru incerca sa o vrajeasca pe glamuroasa doamna (m-am molipsit de la colegele mele de birou de la The One :-) ) vede o stea cazatoare. Pentru ca tipa nu dadea niciun semn ca ar ceda rugamintilor si promisiunilor lui, Tristran ii promite ca daca il va lua de barbat, ii va aduce acea stea cazatoare. Victoria este de acord, iar eroul nostru porneste in aventura vietii lui. Povestea se complica cu lorzi intunecati, pirati si o pleiada de vrajitoare negre, toate in cautarea aceleiasi stele. Stea care, pina la urma, se dovedeste a fi o gagica :-) si o bunaciune, pentru a incheia acest review in parametri in care l-am inceput. Ce se intimpla in cele din urma, o sa va las pe voi sa descoperiti.

Printr-o conexiune dubioasa a mintii mele, intr-un fel, Gaiman imi aduce aminte de miscarile religioase protestante si de sectantii secolului XX. Nu mai stiu in ce analiza am citit ca succesul acestora s-a datorat si faptului ca au (re)tradus si adaptat Biblia perioadei in care au aparut. Cam asta face Neil cu miturile si povestile de aur ale omenirii. Desi este un story pentru toate virstele, a carui intriga ar fi putut fi foarte bine spusa acum 100 sau 400 de ani (vezi trimiterea la Donne, de unde s-a si inspirat), intr-un fel pe care nu il pot descifra exact acum, Gaiman a creat Stardust in zilele noastre, special pentru noi, generatia dependenta de internet, iPod, filme porno si muzica piratata.

Capitala europeana? Mai asteapta!

Monday, June 4th, 2007

Weekendul trecut am fost la Ocna Sibiului, cu ocazia unui workshop Afla de C. Chiar daca subiectul nu e prea placut, workshopul a fost foarte fain si bine organizat (adica am aflat ce trebuia sa aflam despre C si ne-am simtit bine). Duminica am petrecut citeva ore in Sibiu. Nu mai fusesem de foarte multi ani (sa fie 10?) in Hermannstadt si eram foarte curios cum s-a imbracat orasul in fastuoasele haine de capitala europeana despre care am primit (partial citit) sute de metri de comunicate de presa.

Asadar, Sibiu - capitala culturala europeana inseamna nici mai mult (nici mai putin) decit Primaria, Muzeul Brukenthal, piata in care se afla Primaria si Muzeul Brukenthal si o strada (una singura), care porneste din dreapta Muzeului. In tot acest perimetru, o parte a cladirilor (nu toate) au fost (partial) renovate (as spune, mai debraga, spoite). (Vad ca am o obsesie sa scriu in paranteze! NU o sa ma tratez :-) ). Buuun. Ne plimbam prin piata, ne plimbam pe strada. Strada cu pricina este full de terase la care se servesc in special beri. Un rocker pletos cinta o balada medievala la chitara si muzicutza. Multa lume.

Arata ok, chiar misto, desi mi se pare o copie la scara mai mica dupa Brasov si/sau o imagine foarte palida a unui petic de Salzburg. In rest, Sibiul este derapanat, ciobit, prafuit, cu geamuri sparte si tencuiala cazuta. Toate evenimentele culturale se petrec in perimetru Brukenthal. In rest este pustiu si trist. Aflu ca se urmarea mult mai mult, dar “s-au apucat prea tirziu de renovat si construit.” Mda. In schimb, au lucrat foarte mult la capitolul marketing si PR si au excelat de-a dreptul in prelucrarea imaginilor in Adobe Photoshop. O “bucatzica” de capitala culturala intr-un oras mare si jerpelit. Pacat.