Archive for December, 2007

Ne vedem in 2008!

Friday, December 21st, 2007

Pentru ca de acasa nu pot posta pe acest blog, ne vom reintilni incepind cu 4 ianuarie. Va urez toate cele bune, Craciun Fericit si sa va distrati bine de revelion. Eu imi voi petrece Craciunul in familie, iar Anul Nou in Turcia, la Istambul. Nu am mai fost in viata mea la turci si nici nu tineam mortis sa ajung acolo, dar am cedat la insistentele prietenilor mei care au mai fost acolo si m-au convins ca orasul chiar merita vizitat si ca vom sta intr-un hotel bun. Evident, o sa fac o multime de poze si o sa va povestesc si voua cum a fost. Well, cam asta ar fi. Have fun!

Bienvenida a Tijuana

Thursday, December 20th, 2007

Apropo de acest articol al Georgianei de pe portalul Descopera, aseara am descoperit o melodie foarte faina a lui Manu Chao. Bienvenida A Tijuana a fost cintata in cadrul unui concert din Brooklyn organizat in 2006, cu ocazia aniversarii a 372 de ani de la infiintarea localitatii. Desi este incorporat in New York de mai bine de un secol, Brooklyn-ul are o identitate aparte, fiind caracterizat in primul rind de diversitate, libertinaj cultural si artistic plus o arhitectura unica in N.Y. - elemente care rezoneaza armonios cu spiritul anarhist al lui Manu Chao. Tijuana este cel mai vestic oras al Americii Latine, se situeaza la granita US-Mexic (vezi mai jos :D), iar Manu Chao zice ca este un mic paradis, melodia sa incheindu-se cu un vers de profund angajament extatic: Tequila, sexo, marijuana…    

La sud de granita, la vest de soare

Wednesday, December 19th, 2007

Simbata dimineata am fost la parastasul de 40 de zile al unei rude. A fost tinut de un popa destul de tinar care a cintat repede si mecanic, fara voce si fara nicio “implicare”… nu stiu, un semn acolo, ca este alaturi de noi sau, mult mai important, ca crede in misiunea sa. Mi s-a parut totul artificial si sinistru. Lungile momente de reculegere de dinaintea venirii sale - l-am asteptat vreme de 45 de minute, in ger - le-am perceput drept mult mai autentice decit tot ce a inghinat parintele acolo, repezit si dezinteresat, asemenea unui functionar. Mormintele erau invaluite in zapada si pe cruci croncaneau niste ciori.

Aseara, la repetitiile trupei VICE, am dezbatut groaznic de mult pe marginea copertii albumului nostru, My Love, My Depression - de ce tinarul de pe cover are sapca, de ce ii sta parul asa, de ce e albastra, ce dracu’ semnifica toate astea? (coperta o puteti vedea pe blogul lui Claudiu, aici si aici) si am ajuns cu totii la concluzia ca este realizata foarte profesionist, dar ca are mici imperfectiuni de nesurmontat. Mda, nimic nu e perfect - prin urmare o sa o lasam fix asa cum este. Apoi, nu mai stiu cum, am ajuns la subiectul ce experimente facem cu noi insine si ce scuze inventam pentru a le acoperi. Basistul Andrei, de exemplu, s-a izolat odata in casa si a refuzat sa se vada cu formatia sau cu alta fiinta vie vreme de citeva zile pentru a urmari non stop integrala filmelor horror japoneze din anii ‘70. :D

In adolescenta mie imi placea sa nu dorm. Sa vad cit de mult pot rezista. Nu era vorba de insomnie, nici de framintari pubertine - desi, neindoios ca si acestea din urma jucau un rol important. Ascultam la casti muzica veche, jazz si rock’n'roll, ma uitam pe cer, la luna si stele si imi lasam mintea libera, visam cu ochii deschisi la tot felul de lucruri. De multe ori, aceste lucruri luau conturul unei fete pe care credeam ca o iubesc. Am crezut asta vreme de vreo 2-3 ani, apoi cind am avut prilejul sa fim impreuna, mi-am dat seama ca ma inselasem. Si ca imi pierdusem noptile degeaba :P Cel mai mult am rezistat in jur de 72 de ore fara somn. Nu mai urmaresc demult asta, dar, citeodata pur si simplu nu pot adormi mai devreme de 3-4 dimineata. In prezent insa nu mai visez la nimic…

Azi noapte, dupa ce am venit de la VICE, am intrat pe mess si am stat de vorba cu o colega de la birou pina la 2 si ceva noaptea. Am ajuns la concluzia ca uneori aparentele inseala rau de tot. Mai ales in cazul unei tipe noi care arata bine, este dezinvolta si fara prejudecati. Majoritatea purtatorilor de kwaie din firma plus o multime de colege pudibonde s-au repezit sa-i aplice instant eticheta de curvistina buna si proasta - cu accent mai apasat pe primul sau pe al doilea adjectiv, in functie de sex. Nimeni nu s-a sinchisit sa treaca peste o imagine si sa palavrageasca cu ea, sa vada ce gindeste. Eu am avut o surpriza placuta.

Dupa aceea, pentru ca nu-mi era somn (vezi mai sus), m-am apucat sa citesc La sud de granita, la vest de soare, un roman de Haruki Murakami, pe care mi l-am cumparat duminica de la Diverta. Odata cu achizitia cartii am luat si revista gratuita, cu acelasi nume, a lantului de magazine. In ultimul numar, Radu Paraschivescu are un editorial in care incinereaza sarcastic cliseele pe care le folosesc editorii vizavi de unele carti. Printre acestea este si “nu o poti lasa din mina”. Ei bine, La sud de granita… este un astfel de roman. M-am apucat sa-l citesc pe la 2 si jumatate si pe la 6 dimineata deja il terminasem. :D Deci, nu l-am lasat din mina. Nu este la fel de bun precum Kafka pe malul marii (preferatul meu din tot ceea ce a scris japonezul) si nici precum In cautarea oii fantastice (care s-ar situa pe pozitia II intr-un top personal Murakami)… Nu e genial, desi spune niste povesti frumoase, iar fantasticul fermecator marca Haruki e mai mult intuit, sugerat, aluziv decit explicit in existenta absolut banala a personajului principal. O existenta a carui singur moment de autenticitate (ca tot vorbeam despre asta) este dat de obsesia lui Hajime pentru fosta sa prietena din copilarie. Titlul romanului vine de la o melodie de-a lui Nat King Cole, South of the Border. Cind erau mici, Hajime si prietena sa Shimamoto au ascultat de sute de ori aceasta piesa si isi inchipuiau ca la sud de granita trebuie sa fie un tinut fabulos, magic. Cind au crescut, au invatat engleza si au aflat ca melodia lui Cole se referea la granita SUA-Mexic au fost profund deceptionati. Partea a doua a titlului se refera la o psihoza colectiva a taranilor din Siberia. Astfel, multi dintre acestia, intr-o buna zi, abandoneaza totul si pornesc spre vest… nu maninca, nu beau apa, calatoresc si calatoresc zi si noapte prin pustie pina mor.

Astazi am luat prinzul impreuna cu colegul si prietenul Ioan Es. Pop. L-am intrebat daca mai scrie ceva (imi face placere sa-l chinui saptaminal cu aceasta intrebare, stiind ca i-au aparut mai multe antologii de poezie decit cite carti a scris :P ). Spre surprinderea mea, mi-a zis ca are un nou proiect. “Ceva luminos, de aceasta data. Pentru ca e prea multa mizerie pe lume. Nu mai are rost sa scriu si eu despre ea.” Sunt foarte curios cum va suna prima poezie “luminoasa” a lui Ioan Es., un tip care a explorat poate mai mult decit oricine in poezie tenebrele realitatii… 

Prietenul nostru comun Victor Kapra, editor sef go4it, tocmai a trecut printr-o operatie naspa. Il anuntam si pe aceasta cale (Victor e superpasionat de new media&internet, prin urmare i se potrivesc si urarile virtuale :) ) ca suntem alaturi de el si ca-i dorim insanatosire grabnica.

TEST

Tuesday, December 18th, 2007

Eu am rezolvat punctele 1, 3 si 4. La punctul 2 am dat-o in bara rau de tot :D

Crazy Test

Descopera papa bun!

Monday, December 17th, 2007

Uriasii Patagoniei

Friday, December 14th, 2007

Carnotaurus sastrei 

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Grupo de Gestores Patrimonio Cultural Latino-Americano din Buenos Aires şi Universitatea Natională din Comahue prezintă expoziţia Dinozaurii din Argentina - Uriasii Patagoniei, in perioada 20 decembrie 2007 – 10 iunie 2008. Cu aceasta ocazie vor putea fi văzute schelete ale diferitelor specii de dinozauri adulţi dar şi cuiburi cu ouă fosilizate şi ouă cu embrioni (replici 1:1). Printre piesele senzaţionale care vor fi expuse la Bucureşti, se regasesc Giganotosaurus carolini (15 m lungime), Carnotaurus sastrei (8 m lungime, desen) – singurul carnivor cu coarne descoperit până in prezent! –, Abelisaurus comahuensis (8 m lungime), Rebbachisaurus tessonei (17 m), scheletul unui pui de Mussaurus patagonicus alaturi de un cuib cu ouă apartinând aceleiaşi specii. În premieră absolută în Europa, specia Buitreraptor gonzalensis – dinozaurul carnivor cu pene – al cărui schelet fosilizat a fost descoperit recent în America de Sud.

Cum iti dai seama ca ai nevoie de ochelari?

Friday, December 14th, 2007

The Winners

Friday, December 14th, 2007

A fost foarte fain aseara la BCU. A venit multa lume, atmosfera a fost OK, fotografiile expozitiei sunt superbe. Mai intai am tinut eu o cuvintare introductiva. Pentru ca imi place mai mult sa scriu decit sa vorbesc (si chiar urasc sa vorbesc in public, dar n-am ce face, I have to do it din cind in cind), am avut o voce grava si tremurata si m-am batzait :P Apoi maestrul de ceremonii Florin Busuioc a anuntat finalistii, carora le-am inminat o diploma frumoasa si colorata, de carton de buna calitate. Meritau mult mai mult - cu totii au avut fotoreportaje spectaculoase, dar… asta e! In orice competitie exista doar un podium si unul singur.

Marc da diplome

Dupa anuntarea si premierea finalistilor, am avut un scurt moment artistic in care grupul Acustic, condus de maestrul dirijor Daniel Jinga, ne-a delectat cu un minirecital de colinde. Intrucit corul Acustic este format din tineri si talentati domni si doamne care au terminat Conservatorul, iar in prezent sunt cintareti ai Operei din Bucuresti, recitalul a fost cu adevarat extraordinar - eu unul nu am mai auzit colinde interpretate atit de frumos.

Corul Acustic cinta la Fotoreportajul Meu

In sfirsit, dupa concert, a venit momentul mult asteptat. Domnul Mihai Oroveanu, directorul Fundatiei ARTEXPO si presedintele juriului, a anuntat cistigatorii. Carora le-am inminat de aceasta data o diploma colorata din carton bun :P si inramata, un trofeu si premiile (1.000, 2.000 si 3.000 de euro)! Am avut 2 locuri III, la egalitate - Marian Pampu pentru fotoreportajul Dincolo si Olah Lazlo pentru Bocsarii, 2 locuri II - Andrei Iliescu pentru Cuba merge inainte si Madalina Ene (marea surpriza a concursului - o fata care a facut un super fotoreportaj despre Parkour) pentru Parkour Bucuresti si 1 loc I, Egyed Ufo Zoltan pentru Simfonie Fantastica. O parte a fotografiilor din fotoreportajele cistigatoare le puteti vedea si in ultimul numar din Descopera care a iesit azi pe piata - mai gras ca niciodata, 148 de pagini :P Daca sunteti din Bucuresti, sau treceti prin capitala, va puteti intilni cu fotografiile cistigatoare si in cadrul expozitiei (vezi 2 posturi mai jos). Iata cistigatorii:

Za uinars

De la stinga la dreapta, Andrei, Ufo, Madalina si Lazlo. Marian, desi face parte dintre oamenii de “dincolo”, a fost invitat de Descopera la vernisaj si a fost lasat sa vina. Din pacate, din motive pe care nu vreau sa le dezvolt aici, nu am mai fost lasati sa-l aducem.

Well, cam asta ar fi. Concursul de fotoreportaje va continua si anul urmator pentru ca, cum am zis si pe PRO TV, cea mai evidenta chestie (desi, Jesus, ce limbaj de lemn am!!!) este ca “a crescut de la an la an”. Adica am primit lucrari din ce in ce mai bune, iar la anul, la cea de-a IV editie, nici nu-mi inchipui ce chestii faine vor mai intra in concurs! :)

Ajutati calutul!

Friday, December 14th, 2007

E-mail primit de la colegul Sorin:

Dragi colegi,

imi cer scuze ca va deranjez, dar ma chinui de 3-4 zile sa gasesc o rezolvare la urmatoarea problema si ma lovesc de un zid de refuzuri si nepasare: in comuna Pantelimon, unde se termina Sectorul 2, catre reprezentantele Peugeot si Skoda (pe malul lacului Lebada) de 3-4 zile a fost abandonat un calut care are un picior fracturat urat. In fiecare noapte zace cazut pe jos, iar ziua se scoala si paste cateva fire de iarba (se pare ca este iapa si pare a fi gestanta). Cum noaptea temperaturile scad foarte tare, saracu’ tremura ingrozitor si nu cred ca mai rezista prea mult. Am sunat la spitalul veterinar Ilioara si i-am rugat sa faca ceva, pe cheltuiala mea…refuzul a fost ca n-au cu ce sa-l transporte.

In consecinta fac apel la dumneavoastra, colegii mei jurnalisti din Publishing si Pro TV, care intr-adevar aveti puterea de a face pe cineva sa ne asculte problema. Precizez ca oricand sunt dispus sa suport cheltuieli legate, eventual, de ingrijirea medicala necesara. Stiu ca sunt pe lume probleme mult mai grave, dar daca puteti ajuta (prin puterea pe care o aveti ca jurnalisti), ar fi o mica fapta buna facuta.

Multumesc din suflet

Sorin Dinu, Director Financiar Print-Media

Vernisaj FOTOREPORTAJUL MEU

Thursday, December 13th, 2007

In marea lor majoritate, fotografiile nu ne spun mai mult decat ceea ce putem vedea si noi cu ochiul liber. Paradoxal, exista totusi unele fotografii care dovedesc cat de putin ne este totusi ingaduit sa vedem. Suntem fericiti ca lucrari de felul acestora din urma au facut parte din concursul FOTOREPORTAJUL MEU 2007.

Participantii la cea de-a treia editie a concursului organizat de DESCOPERA impreuna cu HP ne-au uimit si de aceasta data. Anul trecut au intrat in concurs niste fotoreportaje cu adevarat remarcabile si noi credeam ca mai sus de atat nu se poate. Cu toate acestea, in 2007, numarul fotografiilor de calitate a crescut, iar misiunea juriului nu a fost absolut deloc usoara.

Din cele peste 300 de povesti traduse in limbaj foto pe care le-am primit, 17 au intrat in marea finala. Juriul, compus din membrii redactiei revistei noastre si Mihai Oroveanu, directorul Fundatiei ARTEXPO, a selectat sapte castigatori. Pentru a afla cine sunt acestia, va invit in aceasta seara la vernisajul expozitiei, in holul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare (Calea Victoriei nr. 88, Bucuresti), incepind cu ora 17.00. Expozitia poate fi vizitata in perioada 13-20 decembrie.