Archive for December, 2007

Umor negru

Wednesday, December 12th, 2007

La propriu, nu la figurat. :) Traim vremuri interesante - unii negri fac misto fara nicio problema de Klu Klux Klan. Aici si mai ales aici (unde este si multa autoironie). Ar fi ceva daca toata lumea ar trece in acest mod peste ororile trecutului. Apropo de asta, saptamina trecuta, in una dintre pelegrinarile mele din Second Life, am intilnit o fata care avea avatarul de culoare. Din cite am observat pina acum, cel putin in toate sim-urile din SL prin care am trecut eu, sunt destui de putini negri in Second Life (eu i-am numarat pe degete). Asadar, curios fiind, am intrat in vorba cu Patrice, fata cu pricina. Mi-a zis ca este din New Orleans, ca este studenta la San Antonio si ca-i place literatura SF. Cind a vrut sa afle detalii despre mine, i-am spus ca sunt din Romania - imediat dupa aceea, ea a zis: “Yeah? I know Romania.” Pentru ca tocmai circula viralul acela cu blonda proasta si raspunsul ei mi s-a parut cam rapid si de complezenta, i-am replicat s-o lase balta, ca nu-i nicio problema daca nu stie de Romania, iar ea mi-a raspuns: “What? But I know about Eliade and Codrescu (Andrei Codrescu, n.n.). And I also know that Transylvania with that silly vampire is in your country. And about Bucharest…”. Faza la care eu nu m-am putut abtine si i-am zis woow! credeam ca americanii sunt cam prosti. Patrice mi-a raspuns: “I’m black, not american, told ya! :D” 

Nazgul la Praga

Tuesday, December 11th, 2007

Nazgul

A fost imortalizat de catre prietenul meu Florin Iorganda care, dupa un sejur african si unul asiatic (pe cel din urma il puteti urmari in Descopera, in serial, la rubrica Explorer), este in mission prin estul Europei, in Cehia si Slovenia. La Praga, Florin a descoperit aceasta statuie, veche de citeva sute de ani, care aduce izbitor de bine cu un nazgul de-al lui Tolkien, my preciousss…

Cel mai tare chitarist fingerstyle

Monday, December 10th, 2007

Michael Chapdelaine 

…nu stiu, de fapt, daca este cel mai bun, dar omul a cistigat o multime de premii de profil, a fost elevul preferat al maestrului Andres Segovia, iar in prezent este decanul sectiei de chitara a Universitatii New Mexico din SUA.

In urma cu 2 saptamini am vazut si eu California Dreamin’ (despre care n-am mai zis nimic ca au scris - de bine - o gramada de oameni despre el. In sfirsit, pot sa zic doar ca mi-a placut tare mult). Dupa ce am terminat de vizionat filmul, am cautat piesa cu acelasi nume, din anii ‘60, ai celor de la The Mamas and The Papas, piesa care ”curge” pe meniul DVD-ului si la end credits. Am ajuns pe youtube, unde am dat atit peste versiunea originala, cit si peste una acustica, cintata la o singura chitara. Cea din urma mi-a placut atit de tare, incit am sapat sa vad ce-i cu omul care o performeaza. Astfel am dat peste Michael Chapdelaine, tipul de care scriam mai sus. La fel ca si Segovia, Chapdelaine pare sa aiba sase degete la o mina si fiecare dintre aceste degete pare coordonat de un creier separat :P Merita sa ascultati cum interpreteaza macar California Dreamin’, Come together si More than words. Iar daca va plac astea, n-ar fi rau sa va aruncati si la un Bach.

Crysis

Monday, December 10th, 2007

Am asteptat aproape un an de zile un joc PC care sa-mi puna serios la munca placa video nVIDIA GeForce 8800 GTX. Auzisem in urma cu vreo luna ca a aparut demo-ul de la Crysis, primul videogame next-gen pe PC si cel mai evoluat joc - din punct de vedere grafic - produs pina acum, dar mi-a fost lene sa-l downlodez: demo-ul avea in jur de 2 GB. In cele din urma, l-am gasit pe DVD-ul inserat in ultimul numar din Level. Nu am mai avut nicio scuza, asa ca l-am testat in acest weekend. Prima si cea mai mare bucurie nu mi-a dat-o Crysis, ci tot placa video (in combinatie si cu procesorul, probabil) - care suporta fara sa zica nici pis! very high si full options, timpul de loading e sub 5 secunde, iar in game se misca cit se poate de natural si cursiv - adica asa cum trebuie. In ceea ce priveste jocul in sine, e adevarat: Crysis are cea mai faina grafica pe care am vazut-o pina acum. Cred ca am stat in jur de un sfert de ora sa casc ochii la broastele testoase si racii de pe malul marii, la cum se misca valurile, la bataia vintului in frunzele copacilor din padure si la cum rasare soarele in golf. In ceea ce priveste actiunea… eu unul sunt superplictisit de FPS-uri, iar Crysis - cu exceptia graficii - nu are nimic, dar absolut nimic in plus fata de enshpemii de alte titluri, same ol’ story cu o echipa de soldati de elita care se lupta cu extraterestrii aia mari si rai care vor sa ne-o traga… din principiu. Mi-a luat in jur de ora sa termin demo-ul (care este de fapt primul nivel al jocului). Am zis ca-i frumos, apoi l-am dezinstalat, iar jocul full nu cred ca mi-l voi cumpara niciodata. Degeaba vezi in detaliu penajul pasarerelor si firele de par din nasul coreenilor, daca nu ai o poveste tare care sa sustina actiunea. Il astept asadar pe Alan Wake iar apoi Fallout 3!

Crysis

Love Earth

Thursday, December 6th, 2007

Daca dintr-un motiv sau altul va uriti planeta-muma si aveti o existenta de cacao, priviti aici. Cum spunea si Gottfried Leibniz long time ago “traim in cea mai buna lume posibila”. Si, pina la urma, depinde numai de noi sa ne convingem sau nu de asta. Love Earth se anunta unul dintre cele mai spectaculoase filme documentare cu subiect nature din toate timpurile. As fi fericit ca intr-o buna zi Descopera sa fie partener al unui proiect similar, precum este acum la Love Earth modelul nostru, cea mai citita revista de popularizare a stiintelor din Marea Britanie, BBC Focus.

Vice in Kristal Glam Club

Thursday, December 6th, 2007

Aseara, la Kristal Glam Club a avut loc petrecerea de Craciun a PubliMedia, compania de publishing a Media PRO, unde cu onor prestez. A fost o petrecere tare faina, a fost muzica buna, sarmalutze senzationale si multe beri :D … printre multe altele. Cu ocazia petrecerii, VICE, niste baieti tristi cu care am unele legaturi :P au sustinut primul recital de promo al ultimului lor album, My love, My depression. Concertul a inceput cu Birthday Cake. Solista… nu avem, iar solistul - Claudiu - a avut un pic de trac, apoi si-a dat drumu’. :P Nu va ginditi la timpenii! Si-a dat drumul la voce. Si a cintat foarte bine. A urmat Every Me, Every You, cover dupa celebra piesa Placebo. Apoi, VICE a bagat This is it - cea mai frumoasa piesa de pe My love… pe care, din nefericire, au cintat-o si cel mai prost. In sfirsit, in ciuda bilbelor, s-au descurcat onorabil si au trecut cu lejeritate peste gherle, iar Useless (cover dupa Depeche Mode) chiar a sunat beton. Mini-concertul s-a incheiat cu Angel of Ten pe care nu am mai avut vreme sa o urc pe iutub k ma grabeam la o sedinta. Una peste alta, a fost foarte frumos, ne-am distrat, am avut feedback OK.

Scirba

Tuesday, December 4th, 2007

Ma gindesc cu groaza ca, in urma cu citiva ani, il consideram pe acest om un soi de mentor spiritual. Nu l-am intilnit in viata mea, dar de fiecare data cind il vedeam la televizor, il ascultam la radio sau il citeam in carti si reviste, imi intaream convingerea ca domnul Balaceanu-Stolnici este un model pentru mine, ca pe cind voi ajunge batrin as fi fericit sa ating un nivel de eruditie comparabil cu cel al dinsului. In capul meu, Constantin Balaceanu-Stolnici facea parte, alaturi de Octavian Paler, Alexandru Paleogu si Dan Amedeo Lazarescu din panteonul “batrinilor de aur” ai tarii. Ai oamenilor de altadata care puteau sa ne vorbeasca natural, cu multa degajare, despre o noblete straveche a spiritului, o aristocratie intelectuala pe care nu o mai regaseam absolut nicaieri in Romania postrevolutionara. 

Aflasem cu stupoare de mai multa vreme ca aceasta noblete, cel putin in cazul domnului Balaceanu-Stolnici nu a existat, de fapt, niciodata. Acum, descopar ingretosat ca B.-S. s-a ascuns de-a lungul vietii sub nenumarate masti, iar cind aceastea au cazut, ceea ce a ramas sub ele este o fiinta meschina de nimic, o lepra de om care l-a cautat pe dracu’ cu luminarea pentru a semna pactul. Iar pactul cu pricina a fost atit de avantajos material/banesc incit “Laurentiu”, cum ii dadusera nume de cod baietii cu ochi albastri de la Securitate, nu s-a dat in laturi de la nimic, excelind cu virf si indesat in slujba raului. Probabil, daca acum ar mai avea macar o farima din acea falsa aristocratie, B.-S. si-ar trage un glonte in cap. Este insa mult prea las pentru asta…

Gasiti diferentele!

Monday, December 3rd, 2007

Aici sunt credinciosii musulmani, in cadrul pelerinajului la Mecca, la piatra sfinta Kaaba:

Mecca 

Iar aici sunt gloatele de trogloditi care s-au dus in pelerinaj la Marele Brad si au dat Bucurestiul peste cap, simbata seara:

Nebunia bradului

Craciunul la Discovery Channel

Monday, December 3rd, 2007

Vinatorii de mituri

Pentru telespectatorii sai, Discovery Channel a pregatit, de Craciun, episoade speciale, cu totul noi, din seriile sale cele mai indragite: Vanatorii de mituri si Motociclete Americane. Pe 25 si 26 decembrie, Vanatorii de mituri vor incerca sa demonteze cateva mituri legate de sarbatori iar intr-un alt episod special, dedicat piratilor, Adam si Jamie se vor concentra asupra catorva mituri marine. Tot in decembrie, Discovery Channel prezinta un episod special de Craciun din Motociclete Americane, cu o motocicleta inspirata de Mos Craciun si dotata chiar cu sania acestuia, atelierul de la Orange County devenind atelierul Mosului. 
Motocicleta lui Mos Craciun

In ultima Dilema Veche…

Monday, December 3rd, 2007

… Lucian Mindruta are un articol taios (care pe mine, unul, m-a uns pe inima) vizavi de neparticiparea romanilor la vot. Am fost coleg cu Lucian pe vremea cind era editor-sef la Ziarul Financiar, (de altfel, in primul numar din Descopera, in aprilie 2003, Mindruta a inaugurat rubrica Descopera in Romania), apoi - acum 2 ani - am petrecut citeva zile impreuna la Paris, la un event, ocazie cu care l-am cunoscut mai bine. Tipul are o gindire analitica&aplicata foarte sanatos dezvoltata si, in ciuda micilor si amuzantelor sale sclifoseli burgheze, este ok. (Boldurile imi apartin)

“…Acum să mă scuzaţi, domnilor, da’ prea vă credeţi unici! La alegerile astea au fost atîţia candidaţi încît orice înger sau orice ticălos îşi putea găsi un model. Nu poţi pretinde că nici unul nu te reprezintă: statistic, asta e imposibil. Între Dăianu şi trimişii lui Becali pe pămînt, sigur e unul care să gîndească la fel ca tine. Iar dacă n-ai votat cu nici unul şi zici că nu-i cunoşti, păi, scuză-mă, dar n-au putut să treacă pe la tine pe-acasă să-ţi recite programul. Şi, de fapt, dă-mi voie să-ţi spun că sila pentru clasa politică nu vine din ce-au făcut ei, ci mai ales din ce n-ai făcut tu. Bani, carieră, succes, guşă.

Aşa că daţi-mi voie să pun şi eu o ştampilă pe clasa apolitică a României, pe mulţimea de autişti şi neghiobi, pe masa de plictisiţi şi plîngăcioşi, pe turma care plînge după un păstor livrat în faţa casei, fără nici un efort. Loserilor!”