Descopera

Candva m-a impresionat episodul in care marele chimist Lavoisier, condamnat in 1794 la ghilotina, clama: “Dar eu nu sunt decat un simplu savant.“ La care acuzatorul i-a raspuns cinic: “Republica nu are nevoie de savanti.“ Acel procuror era doar un pigmeu spiritual. Din pacate, la noi, in vremea inchizitiei ideatice inceputa in 1948, in roba procurorilor s-au grabit sa intre, fara remuscare, colegii prietenosi de pana ieri, cei pe care ii credeai truditorii aceluiasi ogor ideatic nedestelenit, slujitorii exclusivi ai adevarului.

“Pentru stiinta romaneasca, anul 1948 a constituit inceputul unei perioade de teroare si abuzuri, o poarta deschisa veleitarilor, debutul unui jalnic servilism fata de aberatiile impuse noua de asa-zisa “revolutie stiintifica“ stalinista. Cum se stie, inca din anii ’20-’30, in URSS a fost lansata de catre partidul bolsevic lozinca “Sa eliminam intelectualitatea burgheza, sa cream o intelectualitate noua, de tip socialist!“ Dramele care s-au petrecut acolo le intrec cu mult pe cele din epoca medievala, Inchizitia fiind floare la ureche fata de genocidul caruia i-au cazut victime sute de savanti autentici. E destul sa amintim cazul geneticianului Cetvernikov, creatorul geneticii evolutioniste la nivelul populatiilor de plante si animale, care a fost executat pentru ca a ramas credincios ideilor sale.

Fara sa aiba o traditie cultural-stiintifica de tipul celei occidentale (Dimitrie Cantemir fiind doar o fericita exceptie), romanii au reusit totusi, dupa infiintarea universitatilor de la Iasi (1860) si Bucuresti (1864), precum si a Academiei Romane (1866), sa-si castige un bun renume peste hotare. Dar intelectualitatea romana nu era deloc dispusa sa accepte aservirea fata de o dogmatica impusa cu forta de ocupantul sovietic, astfel ca echipa Gheorghiu-Dej – Ana Pauker – Teohari Georgescu – Vasile Luca a hotarat sa o decapiteze prin eliminarea brutala a valorilor.

(more…)

Dupa un zbor care a durat aproape un an de zile, luni foarte de dimineata, pe la 02.53 ora Romaniei, landerul Phoenix al NASA a ajuns cu bine pe Marte, amartizind (asta e echivalentul lui “a ateriza” pentru Planeta Rosie) cu succes foarte aproape de Polul Nord al planetei, in regiunea Vestitas Borealis. Laboratorul stiintific mobil Phoenix este primul vehicul NASA care ajunge in nordul planetei, locul unde se crede ca exista gheata si apa. In cautarea acestora va fora un brat robotic lung de 2,5 m. In afara robotului, Phonix mai este dotat cu panouri solare, o statie meteo, camere video si patru laboratoare care vor analiza atmosfera si solul planetei, pe baza mostrelor luate de robot si de diversi senzori. Astazi in jurul prinzului Phoenix a inceput sa trimita primele imagini si date catre NASA. Pentru a fi la curent in timp real cu misiunea Phoenix, accesati zilnic mini-siteul expeditiei, aici.

Titlul de deasupra NU se refera la o celebritate mondena, ci de la o vaca multa si mare in toata plenitudinea cuvintului. 9 ani, 2,5 metri in inaltime si o greutate de 1,5 tone: Chilli (cum a fost botezata) ar putea aproviziona singura, fara probleme, un restaurant MacDonald’s pentru materia prima de hamburgeri pe citeva saptamini. Uriasa vaca (n-am vrut sa-i zic vacoaia) este foarte blinda (de parca ar exista vaci agresive?! … in afara de alea mondene) si duce un trai fericit (deci nu-i nici vaca trista) la Ferne Animal Sanctuary. In editia din acest an a Guineess Book va debuta la categoria cea mai inalta si cea mai grasa vaca din lume. 

Moartea tragica a lui  Iñaki mi-a adus aminte de vorbele pe care mi le-a spus acum un an si ceva Russel Brice, tipul cu cele mai multe expeditii reusite pe Everest:  “indiferent cu cita smerenie si profesionalism am aborda un munte, probabilitatea ca acolo, sus, sa se intample ceva rau este deosebit de ridicata”. Imi era drag Iñaki, pentru ca vorbisem cu el in urma cu 4 ani, dupa ce cucerise impreuna cu Horia Colibasanu cel mai dificil virf al planetei, K2, ne oferise gratuit fotografii si impresii din expeditiile sale si era un tip deosebit: poet, filosof, jurnalist si… alpinist. Spaniolul mai avea doar 2 virfuri de cucerit inainte de a realiza performanta suprema a oricarui alpinist profesionist: escaladarea tuturor celor 14 optmiari ai lumii. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Dupa muzee, a venit rindul galeriilor de arta sa-si deschida gratis portile, pe parcurul noptii, pentru publicul amator de frumos. La editia din 2008 participa 14 galerii in care vor expune / performa peste 70 de artisti. Pe langa expozitiile curente, galeriile propun si programe speciale cu performance-uri, concerte, workshop-uri, proiectii video. In plus fata de anul trecut, programul include trei spatii alternative dedicate artei contemporane, proaspat deschise in capitala. In contextul in care galerii importante dedicate artei contemporane au fost nevoite sa isi inchida portile (cum ar fi Galeria Noua sau HT003), in ultima perioada au aparut din ce in ce mai multe spatii independente care functioneaza pe o durata de timp limitata.

Patru dintre galerii vor avea vernisaje chiar in timpul Noptii albe: Galeria UNA cu expozitia Project Zagreb, Galeria Andreiana Mihail prezinta expozitia personala a artistului Ciprian Muresan; la Galeria Posibila se verniseaza expozitia Timpuri noi, in timp ce Roll-up Studio initiaza Actiunea Petarda. Pentru mai multe detalii, intrati pe blogul evenimentului.

Stati linistiti. Colegii nostri de la cea mai faina revista de cultura din Romania nu s-au apucat pofticios, ireversibil si brusc (nu neaparat in aceasta ordine) de whisky. Sau, in orice caz, nu mai mult decit am facut-o noi insine, in suplimentul Povestea Whisky-ului, de acum 2 luni. Dilematicii au (re)descoperit gustul fin al licorii capitaliste prin intermediul nostru si si-au exprimat satisfactia in acest review care ne-a luat un pic prin surprindere si pentru care le multumim. Descopera a mai avut o cronica in Dilema, acum vreo 3 ani - la fel de neasteptata si de pozitiva. Tinind cont de faptul ca eu unul citesc Dilema (care intre timp a devenit Veche) de vreo 11 ani, de cind eram un zbuciumat rocker licean, as putea spune ca this is a dream come true, baby! Oh yeah!

PS: Ciutacu e mic copil! Azi am primit un e-mail de la un dinozaur care se semna simplu: Geniu. Mai grav e ca nu facea misto.

Cine ghiceste ce sunt orataniile de deasupra? Eu am o teorie - in ciuda a ceea ce cred mamicile, nu toti puii sunt frumosi. Sau, in orice caz, nu toti puii sunt cei mai frumosi din lume. Fie ca sunt umani, patrupezi sau zburatori. Iar in cazul micilor monstri hidosi de deasupra, pina nici muma lor nu a avut vreun dubiu: de cum i-a vazut le-a zis “Bah, voi sunteti prea uriti ca sa va cresc” si i-a abondonat. Norocul lor este ca au fost gasiti de un membru al organizatiei Devon Eagles din Devon, Marea Britanie, care i-a luat acasa si are grija de ei. Mai ales ca, pe cit de uriti sunt acum, pe atit de frumosi vor fi cind vor ajunge la maturitate. Cei doi pui sunt de bufnita alba. O mai tineti minte pe Hedwig, bufnita lui Harry Potter? Asa vor ajunge si cei doi pociti din imagine.

Scriam despre chestia asta intr-un articol din Descopera de acum 4 ani. Atunci, stocarea tuturor telefoanelor si a e-mailurilor in scopuri de securitate ni se parea foarte putin probabila - motiv pentru care articolul a intrat la rubrica D-future. Insa nu pentru ca legal sau moral o astfel de practica nu ar fi fost posibila, ci pentru ca in 2004 nu existau mijloacele tehnice pentru aceasta nebunie. De asemenea, nu prea credeam ca o democratie va fi capabila sa-si asume o asemenea initiativa, ci mai degraba un stat totalitar. Eram naivi. Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Si in ciuda protestelor vehemente, britanicii tocmai se pregatesc sa fie pusi permanent, cu totul, 24 din 24, sub lupa mare si perseverenta a serviciilor secrete.

De altfel, Marea Britanie este tara cu cele mai multe camere de supraveghere stradala din lume - nu mai stiu unde citeam ca in Londra nu prea mai exista un coltisor de alee in care sa scapi de ochiul omniprezent (era sa zic, precum Orban, a lu’ Sauron :P) al MI-5-ului. Sau era MI-6? Whatsoever, vorba romanului. O astfel de situatie poate duce si la chestii mai comice. Saptamina trecuta, Claudiu imi spunea ca a auzit ca o trupa, nu mai stie care, nu avea bani sa-si faca videoclip. Si atunci baietii au iesit pur si simplu pe strada, in mai multe locatii, si au cintat. S-au dus seara la politie si i-au rugat frumos pe domnii militieni sa le dea inregistrarile. Am sapat un pic si am descoperit. Trupa se numeste The Get Out Clause, melodia Paper, iar clipul il puteti vedea aici. Evident, The Get Out Clause sunt din Marea Britanie, v-am spus asta, nu?!  

Este un paradox. Cu cit ne indepartam mai mult in timp de atacurile de la 11 septembrie 2001, cu atit mijloacele de securitate devin din ce in ce mai drastice si in numele razboiului impotriva terorismului se calca in picioare libertati si drepturi cetatenesti. Asta in conditiile in care Osama bin Laden e dracu’ stie unde bine mersi, iar Al-Qaeda nu a fost defel distrusa, ci shade precum masonu’ in adormire. O fi bine, o fi rau?! Asta imi aduce aminte intrucitva si de povestirea SF Minority Report a lui Philip K. Dick, in care criminalii erau depistati telepatic si condamnati inainte de a savirsi crimele. Mai ales ca… DAMN! atacurile alea au avut loc in Statele Unite ale Americii, nu in Regatul Unit al Marii Britanii.  

Ultimul specimen din lume de tigru tazmanian a murit in 1936 la gradina zoologica Hobart din Australia. Cu toate acestea, oamenii de stiinta australieni au reusit sa readuca la viata un segment de ADN care a apartinut unui astfel de tigru. ADN-ul a fost extras dintr-un exemplar de muzeu vechi de 100 de ani si implantat in embrionul unui cobai. Echipa de geneticieni de la Universitatea Melbourne a realizat astfel o premiera mondiala - pentru prima oara un fragment ADN este resuscitat in acest mod. Un articol amplu despre experiment puteti citi aici. 

Sa mai zica cineva ca romanii sunt prosti?! Il bat! si nu oriunde, ci in primul muzeu care-mi iese in fata. Am fost simbata seara in oras si am ramas perplex de succesul pe care l-a avut Noaptea Muzeelor. Absolut tot centrul Bucurestiului era dat peste cap de puhoi de lume avida de culturalizare. Noi ne-am inceput science-periplul la Caru cu bere unde mi-am luat o mica tzeapa - am cerut o halba mare si am primit una de 1000 de ml! Adica de un litru. Portie nemteasca - mi s-a explicat. Nu m-am suparat prea tare. Apoi, dupa gullas, cotelete de berbecutz, strudel cu inghetata de vanilie si o para fiarta in vin rosu, am fost la Muzeul National de Istorie unde ne-am uitat la afise electorale din perioada interbelica, la costume vechi, la prima masina inmatriculata in Romania si la Columna lui Traian. S-au nascut vii discutii despre ce cauta Columna lui Traian bucatita tocmai la Bucuresti, din moment ce noi stiam ca-i intacta si bine mersi la Roma?! Ei bine, ne-am inselat… partial. Printre mai multe copii, se gasesc si citeva bucati originale. Apoi am pornit spre Antipa si Muzeul Taranului Roman. In cele din urma am esuat la niste sucuri si apa plata (spre minia zeilor irlandezi) in Irish Pub-ul de pe Titulescu. Pe la miezul noptii, cind am pornit spre casa, forfota vizitatorilor de muzee inca nu luase sfirsit. In conditiile in care Noaptea Alba a Muzeelor nu mi s-a parut mai aprig mediatizata decit in anii precedenti, evenimentul a avut un succes colosal. Sau, poate, bucurestenii au prins pofta de cultura? Doamne ajuta, ca sa zic asa!