Archive for May, 2008

Trendy de apocalipsa

Monday, May 19th, 2008

Fashion mask victim

Pe vremea lu’ nea Nicu toti smecherii din cartier aveau o masca de gaze. Pe la inceputul anilor ‘80, in plin Razboi Rece, propaganda comunista pregatea poporul pentru o posibila deflagratie atomica. Evident, o astfel de catastrofa avea sanse destul de mici de reusita - dar atita timp cit poporul era vigilent si sub presiune nu prea mai avea timp sa se gindeasca la alte prostii, gen libertate, electricitate, mincare etc. Cel putin in capul patrat si gushat al conducatorilor iubiti.

La 25 de ani de la acele vremuri de restriste, masca de gaze revine in atentia mondiala. Daca, prin absurd, maine ar izbucni un mic Fallout, un Half-Life, un Cernobil, ceva acolo care sa faca un BOOM! radioactiv, mare si puturos - oare Victoria Beckham, Jessica Alba sau Simona Senzual (:P) ce si-ar pune pe mecla. Well, ceva in genul chestiei de deasupra. Creatie a designerului olandez  Diddo Velema masca trendineza are material Gucci, curelushe Louis Vuitton si cristale evident Swarovski. Mi s-a sculat parul pe spate. Pa.  

Coreea de Sud vs Coreea de Nord

Friday, May 16th, 2008

 Pyongyang, North Korea © Eric Lafforgue

Amicul Victor Kapra se afla de aproape o saptamina in Coreea de Sud. Merita sa cititi jurnalul coreean al colegului meu pentru ca, in stilu-i succint si precis, prin posturi scurte si fara blah-blah-uri, Victor ofera in pastile concentrate diferentele colosale dintre Romanica noastra cea de toate zilele si una dintre cele mai civilizate tari din Asia. Vazuta prin binoclu din Coreea de Sud, Coreea de Nord arata deprimant - “munti plesuvi… au fost taiati toti copacii, pentru ca de foarte multe ierni locuitorii nu mai au cu ce sa se incalzeasca… si cladiri parasite.”

Incercind sa intru pe contul meu de Flickr, am dat peste acest link, al unui fotograf care, de curind, a fost in ultimul bastion al comunismului asiatic pur. Aparent, din interior, Coreea de Nord nu arata chiar atit de rau. Insa, domnul Eric Lafforgue (care a realizat si fotografiile cu papuasii + coperta din ultimul numar al Descopera) nu a avut libertate totala de miscare, fiind insotit in permanenta de catre 2 “ghizi” care l-au plimbat numai pe unde era voie si l-au lasat sa fotografieze doar ce trebuie. Manipularea merge atit de departe incit fotografiile lui Eric din Coreea de Nord prezinta o tara mult mai frumoasa decit cea pe care o vedem din fotografiile lui Victor din Coreea de Sud. Totusi, nord-coreenii nu au reusit sa-i inchida ochii cu totul lui Eric si nici sa-i spele creierul. Cititi comentariile spumoase sau indignate ale lui Eric de sub fiecare poza. Veti descoperi lucruri incredibile, cutremuratoare sau superfunny. Pe mine, cel mai tare m-a amuzat asta, un lift medaliat de Guvern :D pentru ca, desi era menit sa functioneze doar 20 de ani, si-a depasit perioada de valabilitate, dar inca merge!

Sutien pentru buci

Friday, May 16th, 2008

plici plici

Ca tot vorbeam 2 posturi mai jos despre funduri lasate… Culmea e ca prostia de mai sus a fost inventata de catre o psiholoaga britanica de 41 de ani, Karin Hart, dupa ce a suferit o puternica depresie cind a constat ca propria-i poponeata e supusa legilor gravitatiei si adie lin in bataile vintului. (Ain’t that cute?! O psiholoaga deprimata?! :P). Ma rog, tanti asta si-a vindecat pornirile emo (lol) dupa ce si-a inaltat din nou bucile. Se pare ca in UK “inventia” are succes…

Regina, Vaticanul si extraterestrii

Friday, May 16th, 2008

Cucu?!  

Pe mine (mare fan UFO, extraterestri, SF etc.) m-a lasat absolut rece stirea asta. Mare brinza ca astronomul de la Vatican declara ca “s-ar putea” sa nu fim singuri in Univers. Sa nu ne mai ascundem dupa degete, de-a lungul timpului, poate mai mult decit oricare alta biserica, Vaticanul a infierat si a pus piedica dezvoltarii - de orice fel ar fi fost ea. Pozitia lui Jose Gabriel Funes (inevitabil imi vine in cap alt Funes, mult mai funny :P) iezuitul de 45 de ani care este seful Observatorului Astronomic al Vaticanului si consilier stiintific al Papei este, pur si simplu, de bun simt. Dap, traim intr-un univers mare, cel mai probabil infinit, iar daca universul e infinit, e cam imposibil ca undeva, acolo sa nu mai existe viata inteligenta. Ii multumim lui Louis de… pardon, Gabriel Funes pentru ca a ajuns la punctul de vedere pe care noi l-am expus in Descopera acum vreo 3 ani, intr-un numar special dedicat urechiatilor verzi cu multi ochi. In acelasi timp, mi-e jena de astfel de reactii asa-zis ortodoxe…

Mult mai interesant, mi se pare ce intimpla in Marea Britanie, unde dosarele cu extraterestrii incep sa fie declasificate, asa cum ar trebui sa se intimple in orice democratie libera si matura. (Suna cam ciudat democratie libera, nu? Pentru timpurile in care traim insa…). Ioan Es. Pop imi zicea azi dimineata ca toata viata a sperat ca se va intalni cu un extraterestru. Cine nu a sperat asta? :D Prin urmare, extraterestrii vor fi invitati din nou in revista, in iulie (pina atunci, englezii or sa mai faca publice alte 150 de dosare si s-ar putea sa avem niste surprize majore). Adevarul e undeva pe acolo, Scully! Roger and out.

Alearga pe bicicleta!

Thursday, May 15th, 2008

Bicicleta aleargatoare! Sau invers?

Dom’ne, deci asa ceva nu se mai poate. Din 2 una: ori alergi cu picioarele ori mergi cu bicicleta. Cum naiba si de ce ai vrea sa faci chestiile astea fix in acelasi timp?! Ei bine, pentru toti cei multi sau putini sau indecisi a aparut bicicleta Treadmill, pe care o puteti admira mai sus. Baietii care au produs nebunia asta, o lanseaza sub sloganul: Take your favourite gym workout outside! Pai bine mai gogilor, care e diferenta intre a merge sau a alerga pe banda de pe bicicleta - actiune care o pune in miscare - si a merge sau a alerga atingind cu picioarele pamintul asta mult pe care ni l-a lasat ‘al de Sus?! Aici vedeti un film de promo, care nu raspunde la intrebarea asta, dar e comic in seriozitatea lui. Eu astept totusi bicicleta care se pune in functiune cind ma scarpin la ceafa sau beau ceai. Bine, e o chestie eco si sanatoasa, nu are rost sa ridem (prea mult) de ea.

Lasati-i pe emo in pace!

Thursday, May 15th, 2008

Emo Angel 

Numai Dumnezeu stie ce a fost in sufletul fetitei care s-a sinucis. Eu unul nu cred in analize psihologice post-mortem. Da, putem presupune o multime de lucruri, dar nu mai avem absolut nicio certitudine cind persoana ale carei motivatii si stari sufletesti le investigam nu mai exista. Subiectul - care a intrat perfect in categoria stirilor de la ora 5 - a fost baban, promitator, bun de supt si de muls atit pentru jurnalisti, cit si pentru blogeri. Prin urmare, au inceput sa-si dea cu parerea o multime de oameni. Gusati, umflati, cheliosi, slinosi, basinosi, clone de mariustuci, avataruri de cetepei, mici cristoi si hurezeni, zosolici wannabies, sferturi de arhi si jumatati de tatulici. In goana dupa tiraj sau dupa trafic, gloata mica si inflamata a ejectatorilor de opinie i-a transformat pe bietii emo-kizi (sic!) in problema nationala. Daca eram in Evul Mediu, gloata mare a cititorilor i-ar fi biciuit pe emo sau i-ar fi dus pe esafod (spre bucuria celor din urma, cel mai probabil :D).

Nu vreau sa transform acest post intr-o jeluire militanta de genul Leave Britney alone! … desi, uitati-va cu atentie la clipul ala! plingaciosul pare cam emo (lol). Ideea e ca, din cite am vazut eu, majoritatea celor care s-au pronuntat sunt niste babuini vlaguiti, dar umflati cu prejudecati si trecuti binisor de adolescenta si tinerete, care se deconecteaza voit si resping instant, aprioric, trendurile care bintuie generatia tinara. Sunt urmasii babuinilor care in anii ‘90 ne infierau (cu ura proletara, vorba cintecului) pe cei care eram atunci rockeri sau punkeri, facindu-ne drogati, satanisti, obsedati sexuali, tortionari de animale, dorind sa ne tunda pletele sau crestele, sa ne dea jos din picioare bocancii si ciocatele, sa ne inlocuiasca gecile de piele si blugii negri si rupti cu uniforme cuminti si sanatoase croite la Apaca.

Observ cu uimire cum o parte a celor care-i arata cu degetul astazi pe emo, sunt tocmai cei care erau aratati cu degetul acum 10 sau 15 ani! Probabil, tine de un conservatorsim intrinsec fiintei umane sa ne agatam de trecut; Mitul Paradisului Pierdut (care aici se traduce prin: nu mai e dom’ne cum a fost pe vremea noastra) face de milenii ravagii in religii, in filosofii, in politici… Mda, gusatilor si nasoalelor, nu mai e cum era pe vremea voastra, pentru ca intre timp voi ati facut burta, celulita si vi s-au lasat tzitzele si curul! Pentru ca timpul curge, pentru ca planeta se invirte, nu sta pe loc, dimpreuna cu oamenii care o populeaza si cu gusturile lor. Pentru ca Tokio Hotel sau My Chemical Romance au luat locul celor de la Guns’N'Roses si Nirvana, sau lui Julio Iglesias si Alphaville, daca ar avea vreo importanta. Pentru ca, de exemplu, indiferent cit de emo ar fi putut fi un Emil Cioran, el nu poate fi facut direct responsabil pentru nefericitii care si-au luat viata dupa ce l-au citit.

Primul roman pe Makalu

Thursday, May 15th, 2008

Alex si Makalu

Luni, pe 12 mai, la ora locala 14.42, Alex Gavan (25 de ani) facea fericit pozele de virf care ii atestau reusita pe masivul himalayan Makalu (8.463 m). Alex este primul roman care a ajuns pe Makalu, realizind ascensiunea - ca de obicei - fara butelii de oxigen si fara sherpa. Intreaga expeditie a durat neobisnuit de putin, numai 20 zile, in conditiile in care, de cele mai multe ori, pe un optmiar, un summit reusit se desfasoara, datorita capriciilor vremii si a necesitatii aclimatizarii alpinistului, in o luna si jumatate. Din tabara doi avansata si pina in virf, Alex a facut 10 ore, ajungind ultimul pe virf in acea zi - din nou, o chestie obisnuita pentru argesean.

Pentru ca este intr-o conditie fizica de zile mari si se simte foarte bine, in cursul lunii iunie, Alex va incerca sa cucereasca si Gasherbrum 2 (8035 m), virf pe care din cauza vremii rele l-a ratat anul trecut. Dramaticul filmuletz de pe virf (in care prietenul meu e superametit si greseste ziua si anul :P) plus alte poze din timpul summit-ului pe Makalu se gasesc pe pagina web a lui Alex, aici. Timisoreanul Horia Colibaseanu dimpreuna cu spaniolul Inachi Ochoa inca se lupta pe Annapurna (8.091 m) cu vremea grea, vreme care i-a tras de mai multe ori inapoi in tabara de baza. Felicitari pentru Alex si sa-i tinem pumnii lui Horia!

17 mai: Noapte alba la Antipa

Wednesday, May 14th, 2008

Vino la Antipa sa-ti dau un pupic! 

La ora la care in mod normal muzeele isi inchid portile, in Noaptea Muzeelor, simbata, pe 17 mai, portile se vor redeschide, incepand cu ora 18:00. Noaptea Muzeelor este un program european dedicat publicului larg, lansat in 2005  de catre Ministerul Comunicarii din Franta. Scopul acestei manifestari este acela de a atrage publicul intr-o serie de activitati culturale nocturne inedite. In acest fel, muzeele se fac cunoscute si ca locatii de petrecere agreabila a timpului liber, cu atat mai mult cu cat omul contemporan are putin timp liber pentru a si-l imparti intre informare (din alte domenii decat cele din sfera profesionala) si entertainment cultural. Desi a debutat timid, acest program are astazi muzee participante din toate statele Europei, Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa din Bucuresti fiind unul dintre partenerii care au intrat in program inca de la prima editie. In Noaptea Muzeelor, la Antipa vor avea loc expozitii foto, vizionari de documentare, lansari de carte, concerte, concurs de paleontologie, un spectacol de dans, o colectare entomologica si o interceptare de lilieci. Vizitarea muzeului in intervalul 18:00 - 01.:00 este gratuita, intrarea in interiorul muzeului fiind permisa pina la ora 00:00. Have fun!

Uno-Cycle, motocicleta taiata in doua

Wednesday, May 14th, 2008

Spatele l-am lasat acasa, ca ma jena! 

Arata precum o motocicleta care a fost taiata in doua, dar de fapt este unul dintre cele mai noi mijloace de transport eco friendly. Mai mult de atit, Uno este creatia unui inventator canadian de numai 18 ani, Ben Gulak, care a viseaza la acest design inca din compilarie. Controlata de miscarile corpului prin tehnologie giroscopica, precum Segway, Uno functioneaza cu baterii lithium-ion, are o autonomie de 3 ore si prinde o viteza maxima de 60 de kg/h - adica este ideala pentru un mijloc de transport citadin. Va intra in productia de masa la sfirsitul acestui an si va costa in jur de 2.000 de USD.

Ashes and Snow, cel mai frumos clip de pe YouTube

Tuesday, May 13th, 2008

Feather to Fire, Fire to Blood, Blood to Bone, Bone to Marrow, Marrow to Ashes, Ashes to Snow

Feather to Fire, Fire to Blood, Blood to Bone, Bone to Marrow, Marrow to Ashes, Ashes to Snow

“In exploring the shared language and poetic sensibilities of all animals, I am working towards rediscovering the common ground that once existed when people lived in harmony with animals. The images depict a world that is without beginning or end, here or there, past or present.”

— Gregory Colbert, Creatorul Ashes and Snow

Intre 1992 si 2002, fotograful si regizorul canadian Gregory Colbert a fost plecat intr-o foarte lunga calatorie in India, Burma, Sri Lanka, Egipt, Dominica, Ethiopia, Kenya, Tonga, Namibia si Antarctica. Ros si animat de o puternica viziune launtrica, in toate aceste locuri, Colbert a dorit sa surprinda interactiunea dintre oameni si animale intr-un mod in care nu a mai facut-o absolut nimeni inainte. In cei 10 ani de pelegrinari, artistul a fost plecat in 47 de expeditii si a strins material fotografic si video cit pentru 2 vieti. Apoi, in 2002, la Venetia, si-a prezentat opera singulara - Ashes and Snow - 150 de fotografii de mari dimensiuni (alese din citeva zeci de mii), un film documentar de 1 ora si 2 filme-haiku de 7 minute.

In 2005, cu ocazia deschiderii Muzeului Nomad, expozitia Ashes and Snow a ajuns la New York, unde a fost aclamata de critici si de public; a fost cea mai de succes expozitie americana din toate timpurile. Apoi, dimpreuna cu Muzeul, a mai mers la Santa Monica, in Tokyo si la Mexico City. In capitala Mexicului, expozitia s-a deschis pe 1 ianuarie, a.c. Pina la sfirsitul lui aprilie, a avut 8,7 milioane de vizitatori, doborind recordul pe intreaga America Latina. La sfirsitul lui 2008, Ashes and Snow va ajunge la Rio de Janeiro, iar la mijlocul anului viitor, sper, si in Europa.

Nici una dintre fotografiile Ashes and Snow nu este “ajustata” sau “colata” in vreun fel pe computer. Pentru a vedea mai multe foto, va invit aici, pe site-ul oficial al expozitiei. Pagina web, mai ales varianta flash, enhanced, este o mica bijuterie - strainatatea pozelor si a muzicii, dindu-ti un puternic sentiment de imersiune in lumea onirica a lui Colbert. Pentru a vedea repede fotografiile pe un computer mai slab sau cu o conexiune nu tocmai buna, incercati si varianta basic. De asemenea, pe YouTube se gaseste Feather to Fireunul dintre cele 2 filme-haiku. Este, cred, cel mai frumos clip pe care l-am vazut vreodata pe celebrul portal.