Archive for August, 2008

Cu tirul la Bucharest City Challenge

Tuesday, August 26th, 2008

WTF?!

Azi dimineata, in timp ce veneam constiincios la birou, am vazut asta. Asta fiind ceea ce se intimpla in poza de mai sus, adica un nene care, din ratiuni ce-mi scapa, s-a crezut probabil (inca) la Bucharest City Challenge, editia (fantastica) de TIR-uri. Cum o fi ajuns acolo, nici naiba nu stie - soseaua era in continuare blocata pentru trafic auto. Iar printre parapetul de beton, stilp si garduletul verde de fier nu era loc de trecere nici pentru un caine… decat, eventual, pentru un chihuahua. Dorel cu TIR-ul, insa, a insistat. 

Jardí del Túria

Monday, August 25th, 2008

Suna precum un orasel sau un personaj de origine elfa din universul Lord of the Rings al lui Tolkien, nu? De fapt, inseamna Gradina Turia si este un imens parc, lung de vreo 10 km si ceva, care taie Valencia in doua.

In diverse discutii purtate cu numerosi prieteni despre sumbrul nostru oras si cum am putea sa transformam broscoiul hidos in printesa fermecatoare, mi-am sustinut intotdeauna ideea ca unul dintre cele mai misto lucruri care i s-ar putea intimpla Dimbovitei ar fi sa fie secata cu desavirsire, iar spatiul cu pricina sa fie transformat in promenada, un culoar umplut cu parcuri, flori, copacei, statui, galerii de arta, cafenele + unde este cu adevarat necesar, spre exemplu de la Piata Eroilor la Piata Unirii sa se extinda (fara a minca de tot fosta albie) cu inca o banda, pe fiecare sens, soseaua. Operatiunea cu pricina, desi ar costa ceva bani, nu este tocmai imposibila tinind cont de faptul ca peste 70% din debitul Dimbovitei este subteran.

In plus, felul in care este exploatata apa acum este deplorabil. Adica, hai sa fim seriosi - Dimbovita nu este nici Sena, nici Tamisa, nici Nilul, nici Dunarea. Nu este decit un scuipat de canal nenavigabil cu apa jegoasa cuprinsa intre doua betoane. La ce ne foloseste? In afara de faptul ca vara mai vezi citiva puradei de etnie rroma (adica tigani) care se scalda in buricul orasului la putza goala… La absolut nimic!

Pina la mijlocul secolului trecut, Valencia era strabatuta de fluviul Turia. Albia acestuia, navigabila, era lata precum Sena la Paris sau Dunarea in Budapesta, iar Turia era exploatat la fel de frumos. In 1957 insa, fluviul a iesit din matca si a produs o inundatie devastatoare: pentru citeva saptamini, orasul a fost scufundat efectiv sub ape - in unele locuri, adincimea acestora ajungind la 5 metri! Municipalitatea valenciana a hotarit imediat ca masura de siguranta devierea completa a cursului fluviului. In prezent, acesta nici nu mai intra in oras, varsindu-se in Mediterana pe la marginea Valenciei.

Ce au facut arhitectii cu albia goala a fluviului? Jardí del Túria - o gradina imensa, un parc luxuriant cu palmieri si plante exotice, cu locuri generoase de joaca, cu centre sportive gratuite, in aer liber, circuite pentru biciclisti si amatori de jogging, sali de concerte. De asemenea, la inceputul anilor 90, doi arhitecti au avut viziunea geniala a Orasului Artelor si Stiintelor (despre care puteti citi si in postul precedent) - construit in extremitatea estica a fostei albii. Cind am ajuns in Valencia, nu cunosteam aceasta poveste si am ramas tare surprins cind am vazut poduri uriase ce traversau un colosal fluviu… de verdeata! Chiar nu vad de ce un astfel de (eco)proiect nu ar putea fi implantat, pastrind proportiile meschinei Dimbovite, si in Bucuresti?! 

Valencia cea veche

Monday, August 25th, 2008

Orasul Artelor si al Stiintelor, Ciutat de les Arts i les Ciències (cum i se spune in valenciana), este un complex futurist care te lasa la propriu cu gura cascata; mie mi-a dat straniul sentiment ca sunt protagonistul unui film SF, ca ma aflu pe alta planeta - o planeta populata de o civilizatie mult mai avansata decit cea umana. Creatiile naucitoare ale arhitectilor Santiago Calatrava Valls si Félix Candela - Muzeul stiintelor Príncipe Felipe, cinematograful si planetariumul L’Hemisfèric, parcul L’Oceanografic, gradina L’Umbracle si Opera Reina Sofia - sunt absolut fabuloase, constituind, probabil, cea mai titrata lucrare arhitectonica contemporana. In momentul in care le-am prezentat in revista Descopera, in urma cu vreo 3 ani, imi venea greu a crede ca undeva in lume chiar exista cladiri care sa concureze in design si grandiozitate cu cele din capitala universului Star Wars, Coruscant. Iar cind le-am vazut cu proprii ochi, a fost un fel de dream come true

Cu toate acestea, desi in Ciutatm-am simtit tare bine, cu mult mai tare mi-a placut in orasul vechi, in centrul istoric. Destul de greu de explicat asta. Desi proportiile sunt altele, ginditi-va la Paris si la cartierul La Défense. Si La Défense arata futurist si este un complex misto; totusi, nu am auzit pe absolut nimeni sa zica ca iubeste Parisul pentru La Défense, ci pentru turnul Eiffel, Luvru, Notre-Dame de Chartres sau Champs-Élysées si “atmosfera romantica” pe care conjunctia acestora o creeaza. Cam asa stau lucrurile si in Valencia. Desi Ciutat… este deja parte integranta si, spre deosebire de La Défense, simbol-cult al orasului, farmecul Valenciei nu sta numai in el. Calatrava s-a folosit genial de o oportunitate: albia secata a fluviului Turia, insa daca i se dadea ocazia, cred ca putea face asta, cu aproape aceleasi rezultate, oriunde altundeva in lume.

Ce are, asadar, Valencia cea veche, centrul istoric atit de fermecator? Si la Paris si la Viena si la Londra si la Roma si in alte mari orase europene, cladirile istorice au fost si sunt conservate foarte bine. De altfel, cultul europenilor pentru trecut constituie si una dintre marile diferente stilistice intre o metropola sluta si sinistra, precum Bucurestiul si una armonioasa, cum este oricare dintre cele enumerate mai sus. Cu toate acestea, Parisul, Viena, Londra si Roma sunt, nici mai mult, nici mai putin decat niste orase moderne cu centrul istoric conservat. Valencia mi-a lasat strania impresie ca este un oras modern, in care coexista in paralel si orasul vechi.

Cladiri inalte si colorate, un paienjenis de stradute foarte inguste precum cele din Napoli, multe turnuri, catedrale, bazilici si palate medievale, statui, taverne in care maninci in voie feluri traditionale precum octopus si sepia prajita si paella si bei o bere nefiltrata sau un vin rosu, o atmosfera exotica si inedita pe care am mai intilnit-o doar in Barcelona, data de imbinarea inedita intre arhitectura europeana veche, gotica si izul mediteranean al palmierilor si al florilor dintre cele mai neobisnuite - toate acestea plus inca ceva, nedefinit, care, in ciuda faptului ca nu vei vedea saltimbanci si imitatori pe strada, iti da sentimentul ca centrul istoric este viu si nu conservat constituie mare parte din farmecul Valenciei. Cel putin, asa am simtit eu in cele 5 ore in care l-am cutreierat in lung si in lat.

Un baiat de treaba: Nelson Piquet

Monday, August 25th, 2008

Nu este el tocmai cel mai bun pilot de F1, dar e inca foarte tinar (23 de ani) si are mult potential (in fond, acesta este primul an in care are statut de pilot cu norma intreaga, la Renault, dupa ce anul trecut fusese pilot de teste). Cu toate astea, se bucura de un statut comparabil cu cel al unei vedete: lumea sare (la propriu) sa faca poze cu el si sa-i ceara autografe si, probabil, daca se va tine de treaba si va avea norocul ca echipa sa de mecanici sa-i puna la dispozitie un bolid competitiv, va ajunge la fel de bun precum tatal sau. Spre deosebire de colegul sau, Fernando Alonso, care vineri, la prinz, a fugit efectiv de mine si de un amic jurnalist ceh, refugiindu-se intr-un lift, Nelson Piquet (Jr.) a stat de vorba cu noi, a facut poze, ne-a dat autografe - desi, cel putin in cadrul lojei Renault ING din clubul Paddock, nimeni nu facea vreo diferenta intre el si dublul-campion mondial Alonso.

Cei de la ING ne-au tinut in puf la Valencia: am stat la hotelul Westin, o fosta inchisoare transformata in cel mai luxos si fitzos stabiliment de 5 stele din oras, am avut invitatii VIP la Paddock, am luat masa in cel mai vechi si mai bun restaurant cu specific pescaresc&fructe de mare din oras, La Pepica (restaurantul preferat al lui Ernest Hemingway, de exemplu). Paradoxal, m-am indragostit de Valencia mai degraba datorita orasului vechi, centrului istoric, decit futuristului Ciutat de les Arts i les Ciències, dar despre asta o sa scriu intr-un post separat, mai incolo. In alta ordine de idei, fetele din Valencia nu sunt la fel de nasoale precum restul gagicilor din Spania (genul picioare butucanoase, 3 rinduri de sprincene si mustata), dimpotriva! au toate un numitor comun care eclipseaza orice altceva: sanii rotunzi, fermi si exagerat de mari, amanunt cu care nu prea am reusit sa ma obisnuiesc. Si… da, la plaja, 90% sunt topless! :P

Fuck Bulgaria!

Wednesday, August 20th, 2008

Bulgaria nu mai este cea fost. Daca o fi fost vreodata, eu nu am de unde sa stiu, pentru ca anul asta am fost pentru prima oara pe litoralul vecin si prieten. Vorba vine. Cu exceptia Balcicului, care arata foarte sic, precum un mic si stravechi orasel mediteraneean, Albena si Nisipurile de Aur sunt mari tzepe (anul acesta). Preturile sunt foarte mari, serviciile proaste, iar la Albena este acelasi jeg precum pe plaja de la Costinesti. Bulgarii de acolo nu au auzit de curatatul nisipului si nici de strinsul algelor. La Nisipurile de Aur era superaglomerat, iar preturile in raport cu calitatea (sic!) serviciilor nesimtit de exagerate. Cea mai mare descumpanire a venit din faptul ca mi-am dat seama ca intre Nisipurile de Aur si zona de fitze din Mamaia nu e absolut nicio diferenta. Asadar, nu va mai luati dupa toti binevoitorii care va invita sa va faceti concediile in Bulgaria. O zi sau doua la Balcic sunt suficiente. In Turcia sau in Grecia, la aceeasi bani (1.000 de euro de familie pe saptamina, all inclusive, 5 stele) veti gasi conditii & servicii mult mai bune. Sau, de ce nu, ati putea alege sa petreceti o saptamina la Moscova. Chiar merita!

Stranger in Moscow

In orasul artelor si al stiintelor

Wednesday, August 20th, 2008

Valencia

Dupa Adrian Ilie si alti ilustri contemporani, I’ll be there, de maine pina la sfirsitul saptaminii. In urma cu nici 10 zile, ma tot plingeam prietenilor ca voi fi in Bucuresti, acasa, in timpul competitiei Bucharest City Challenge. Ceea ce, pentru mine, vecin cu monstruoasa Casa Poporului (pe care, totusi, o ingragesc in masiva ei uritenie) inseamna 4 zile de muuult zgomot si autoizolare (in conditiile in care, pentru a iesi din casa ca sa merg undeva, oriunde, insemna sa ocolesc odios de mult). Minunea s-a produs, scap de Bucharest City Challenge pentru a merge la Valencia, la Formula Unu. :D Prin urmare, acest blog - care oricum era in vacanta -, intra in vacanta vacantei. :P

De dupa petrecerea soarelui

Monday, August 11th, 2008

Ne-am intors cu bine si ne-am indeplinit misiunea. Eclipsa a fost una atipica (mai multe detalii despre asta aflati de aici), dar cu atit mai frumoasa. Recunoasterea suprema a fotografiilor realizate de Catalin pentru Descopera a venit de la NASA care saptamina trecuta, joi, pe 7 august, a ales Astronomy Picture of the Day o lucrare facuta de art-ul revistei Descopera, Andrei Michailov, din 2 foto trase la Novosibirsk. Pentru a vedea poza in toata splendoarea ei, click aici si apoi pe fotografie, pentru a o mari.

Despre calatoria in sine pina in mijlocul Siberiei, sunt multe de spus. O sa incerc zilele astea sa-mi pun gindurile in ordine si sa produc un articol coerent pentru descopera.ro si pentru revista. Moscova este incredibil de frumoasa, mitul Transsiberianului precede cu mult realitatea, iar in Novosibirsk am intilnit cele mai multe fete dragute adunate in acelasi loc. Oricum, la nici 2 luni sa ajungi din Silicon Valley in Silicon Taiga e o experienta destul de greu digerabila - daca Moscova, dupa parerea mea, echivaleaza fara nicio problema cu orice mare capitala europeana (gen Paris, Viena etc), Novosibirsk-ul este o intoarcere in timp: sub privirea revolutionara (sic!) a statuilor lui Lenin care troneaza sus de tot, deaspura tututor, se intinde un oras incremenit prin anii ‘70-’80, in care un vorbitor de engleza este o minune (fie-mi iertata alaturarea) rara, rable vechi cu volan pe dreapta aduse via Vladivostok din Japonia fac haos pe sosele, iar blocurile gri, uriase, sovietice si triste sunt singurele vestigii ale unui oras tinar, fara istorie si identitate.