Archive for November, 2008

In Bucurestiul virtual

Sunday, November 30th, 2008

Pe 12 decembrie, in Holul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare, incepind cu ora 17.oo, va avea loc vernisajul expozitiei Fotoreportajul Meu, ocazie cu care vom premia castigatorii concursului. Astazi am mai vizitat o data locatia, insa nu in realitate, ci in Second Life (foto sus), cu ocazia inaugurarii sim-ului Virtual Bucharest (despre care va povesteam acum vreo 2 luni), un proiect al Aurei Tatu. Clona capitalei in Second Life este realizata foarte ok, echipa care a construit-o a fost atenta la detalii, proportiile sunt bine respectate, iar design-ul cladirilor aduce destul de mult cu cel din realitate (in limitele impuse de motorul grafic SL).

Imi propusesem sa vizitez Bucurestiul virtual impreuna cu Gramo, care a organizat un photowalking acolo incepind cu ora 10, dar m-am trezit de abia pe la 10 si jumatate. Anyway, m-am spalat repede pe dinti, am insfacat o cana cu ceai de fructe si am deschis val-virtej calculatorul. Daca esti buimac si adormit in realitate, situatia nu se va schimba nici pe Calea Victoriei Virtuale, asa ca am ratacit un pic de colo-colo si pina la urma am dat de ei si de Doru si am facut si eu citeva fotografii:

(more…)

Billie Indian

Saturday, November 29th, 2008

Cei doi se numesc Signature si au participat la Britain’s Got Talent - un soi de Dance Megastar al insularilor - ajungind in semifinale, apoi in finala din 2008, cu acest mix dement intre Michael Jackson si Bollywood dance. Au fost infrinti de catre un pusti, George Sampson, care danseaza si el foarte bine, dar nu are farmecul celor doi - parerea mea. Claudiu, pe cind un duet cu indienii de la Orion? :D

Hollywood & Pentagon: o iubire ca-n filme

Friday, November 28th, 2008

Controversata si multa vreme necunoscuta publicului larg, legatura dintre Hollywood si Pentagon a fost dezvaluita treptat, in ultimele decenii, de personaje cu greutate din ambele “tabere” si de câtiva dintre cei mai buni jurnalisti de investigatie, asa incat azi nu mai mira pe nimeni faptul ca armata a folosit nu o data industria filmului in scopuri propagandistice.

La Pentagon se concentreaza forta militara a celei mai puternice natiuni de pe glob, in timp ce in Cetatea Filmului au fost construite si sunt intretinute vraja si stralucirea orbitoare care fac din America, mai ales in emisfera occidentala, tara cea mai admirata si mai râvnita de pe Pamânt. Cei doi poli ai Americii secolului XX si-au dat mâna de multe ori, facând posibile manipulari ce au intretinut imaginea idealizata a unei megaputeri democratice si intotdeauna juste in interventiile sale armate si in confruntarile din care, se stie, a iesit de mai multe ori destul de sifonata.

Lunga traditie a cooperarii dintre Hollywood si Pentagon a inceput in urma cu mai bine de 80 de ani, cu un film mut care a câstigat primul Premiu Oscar, Wings (Aripi) al lui William Wellman, care a beneficiat din plin de sprijinul armatei americane. Au mai existat pâna in anii ’40 astfel de ajutoare logistice neoficiale din partea armatei in realizarea peliculelor monumentale care implicau masinaria de razboi a SUA, insa de-abia dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial s-a oficializat aceasta alianta, Pentagonul construindu-si o politica bine definita de sprijin pentru producatorii de la Hollywood, in schimbul influentarii scenariilor. S-a mers adesea pâna la modificari substantiale in planurile initiale pe care si le facusera producatorii si regizorii hollywoodieni.

Imediat dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, apare Objective: Burma! din 1946, cu Errol Flynn in rolul principal. |n acest film facut sa glorifice eroismul american, un pluton de soldati e parasutat in Birmania ocupata de japonezi pentru a distruge un centru de comunicatii al acestora. Devenit un clasic al filmelor de razboi din secolul XX, Objective: Burma! a lasat pe dinafara adevarul istoric: seducatorul Flynn elibereaza Birmania de unul singur, desi in realitate la conflict luasera parte trupe britanice, australiene si neozeelandeze.

Ideea centrala a implicarii armatei in cinematografie este simpla si a fost sintetizata perfect intr-o carte recenta, Operation Hollywood, de catre jurnalistul David Robb: trebuie sa glorifici razboiul pentru a-i convinge pe cetateni sa-si trimita la moarte fiii si fiicele.  Mai multe despre acest subiect, aflati in editia din urmatoare a revistei Descopera, care apare pe piata pe 12 decembrie.

In asteptarea anului negru

Friday, November 28th, 2008

Si iata ca au iesit din rau sapte vaci, frumoase la infatisare si grase la trup, si pasteau pe mal. Iar după ele au iesit alte sapte vaci, urate la chip si slabe la trup, si au stat pe malul raului langa celelalte vaci. Si vacile cele urate si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la chip si grase la trup; si s-a trezit Faraon. (Vechiul Testament, Facerea, 41:2-4)

Sa pornim de la o realitate neindoielnica: criza financiara globala este o hidra care inca nu si-a aratat toate capetele. Establishmentul economic si social a fost deja haituit si violent zdruncinat de acest monstru, insa nu putine sunt oracolele media care profetesc ca lumea, asa cum o stim noi astazi, va disparea intrucat criza actioneaza ca bulgarele de zapada impins la vale pe munte. Pe tot parcursul lunii noiembrie, am vazut cum spaima nascuta si instaurata initial peste Ocean, a penetrat din ce in ce mai adanc Europa. Recesiunea a fost mai intai un spectru abstract, in luna ianuarie a acestui an, cand cei mai vigilenti analisti trageau deja semnale de alarma, nu s-a gasit nimeni sa-i asculte. Acum au inceput sa apara victime; disponibilizari, somaj, foamete – sunt crude realitati ce devin din ce in ce mai presante. In prima jumatate a lui 2009 (daca nu pe parcursul intregului an), trebuie sa fim pregatiti pentru rau si mai rau. Ce urmari va avea aceasta criza pentru stiinte?

Nu putem raspunde la aceasta intrebare fara a radiografia pe scurt anul ce tocmai se apropie de sfarsit. Teoretic, 2008 a fost anul planetei Pamant, anul limbilor, al cartofului (?!), al sanitatii si al broastei (?!) – cel putin asa l-a desemnat ONU, iar UNESCO si alte organizatii mondiale au desfasurat diverse actiuni si evenimente cu aceste tematici. Practic, 2008 a fost anul marilor proiecte in stiinta. Cel mai vizibil dintre toate a fost experimentul de la CERN, o placuta surpriza – un subiect de stiinta s-a instalat pentru cateva saptamani in topul agendei mass media si a devenit un fierbinte subiect de dezbatut in folclorul public. Insa, Large Hadron Collider este un dispozitiv urias si (se pare) prost construit care a inghitit un puhoi usturator de bani. La inceputul toamnei, cand, dupa numeroase tergiversari, experimentul de refacere a primelor particule din Univers a primit, in sfarsit, unda verde, toata lumea a stat cu sufletul la gura. Nu a avut loc nicio apolipsa, LHC a functionat un pic, apoi s-a stricat, inainte de a produce rezultatele mult asteptate. Pana acum, proiectul a costat in jur de 7 miliarde de euro! Asta este singura ratiune care ma face sa cred ca va continua in 2009 si in viitor. Investitia a fost prea mare pentru ca intreaga sandrama sa fie inchisa. Insa, in primele doua semestre din anul urmator, lucrarile la LHC vor fi, cel mai probabil, sistate.

De asemenea, in 2008, agentiile spatiale au avut o activitate mai febrila decat oricand. Nu a existat o singura luna, in care NASA, ESA sau (mai nou intratii in cursa cosmica) indienii de la ISRO sau chinezii de la CNSA sa lanseze nu una, ci cel putin doua misiuni spatiale. Or, spatiul costa bani, multi, foarte multi. Este exorbitant de scump. NASA deja si-a amanat pentru 2010 si 2011 numeroase misiuni ce erau planificate pentru 2009. Cei de la ESA spun ca bugetele lor nu vor fi afectate de criza. Pentru a se instaura cu totul, recesiunea are de traversat cu totul Oceanul. Sunt curios daca, atunci cand se va intampla asta, agentia spatiala europeana isi va pastra optimismul. In 2015-2020 urma sa aiba loc al doilea pas mic pentru om, pas mare pentru omenire, pe Marte. “Gratie” crizei, primul echipaj uman va ajunge pe Planeta Rosie cel mai probabil in 2030.

Nu in ultimul rand, pe tot parcursul lui 2008 v-am tinut la curent in revista si pe portalul nostru cu o multime de stiri de tipul “O echipa de cercetatori de la universitatea X a descoperit ca…”. Abundenta lor a fost coplesitoare: s-au studiat, s-au inventat si s-au descoperit mai multe lucruri decat oricand pentru ca mediile academice au fost imbelsugate, iar guvernele si diferite alte organizatii au avut bani. Este de asteptat ca o gramada de institute si laboratoare (intreprinderi care de cele mai multe ori inghit decat fac bani) sa fie inchise anul urmator, iar cercetarii sa i se impuna pentru a exista ceea ce nu a avut niciodata: garantia profitabilitatii.

Ce sa ne aduca Mosu’, in aceste conditii? Sa le aduca cat mai repede inapoi pe cele grase si frumoase!

Ghidul hipermarketurilor verzi din România

Friday, November 28th, 2008

Greenpeace România lansează în cadrul campaniei de eficienţă energetică, Ghidul Hipermarketurilor Verzi.  Acest ghid ierarhizează hipermarketurile din ţara noastră în funcţie de importanţa pe care acestea o acorda încălzirii globale şi implicit reducerii emisiilor de CO2, prin politica pe care o au faţă de eliminarea becurilor cu incandescenţă de pe piaţă. Pentru a produce aceeaşi cantitate de lumină, becurile cu incandescenţă consumă cu 80% mai multă energie comparativ cu becurile economice.

La solicitarea Greenpeace România de a elimina de pe piaţă becurile cu incandescenţă într-un termen cât mai scurt, hipermarketurile au răspuns diferit: Ikea a anunţat eliminarea de pe piaţă a becurilor cu incandescenţă începând cu luna septembrie 2009, Plus a stabilit ca termen luna august 2010 iar Auchan, Cora şi Selgros Cash&Carry vor vinde doar becuri economice începând cu anul 2011. La polul opus se află Metro, care a declarat că nu va elimina de pe piaţă becurile cu incandescenţă decât în situaţia adoptării unor prevederi legale care să solicite acest lucru. De asemenea, hipermarketurile: Billa, Bricostore, Mr. Bricolage, Gima, Hornbach, La Fourmi, Mega Image, Penny XXL nu au furnizat niciun răspuns oficial la repetatele solicitări venite din partea Greenpeace România. Acest lucru indică superficialitatea cu care aceste hipermarketuri tratează atât problema încălzirii globale, cât şi solicitările oficiale venite din partea unei organizaţii, care au rămas fără răspuns până în ziua de azi.         

Aceeaşi solicitare de eliminare a becurilor cu incandescenţă de pe piaţă a fost adresată de organizaţia Greenpeace hipermarketurilor din mai multe ţări. Cea mai mare receptivitate au avut-o ţările din vestul Europei, în special cele din Marea Britanie, unde nu mai puţin de 13 hipermarketuri au anunţat eliminarea de pe piaţă a becurilor cu incandescenţă în intervalul 2009-2011.

Problema încălzirii globale devine din ce în ce mai serioasă. Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) estimează că energia globală consumată se va dubla până în anul 2050. Aceasta înseamnă din ce în ce mai mulţi combustibili fosili consumaţi, care vor genera creşteri enorme de CO2. Dacă nu intervenim în acest proces, temperatura medie globală va creşte cu până la 5°C în timpul acestui secol, generând ieşirea de sub control a schimbărilor climatice. Pentru a preveni acest lucru, creşterea temperaturii medii globale nu trebuie să depăşească 2°C. Acest lucru este posibil doar prin reducerea emisiilor de CO2 cu 50% până în anul 2050.

Ce cautati voi in viata mea?

Wednesday, November 26th, 2008

O parte a bloggerilor mari (unii dintre ei asa-zis profesionisti, de parca te-ai face mare scula - in orice - in 2-3 ani) considera ca treaba asta a devenit cam lame (fumata, nasparlie, de cacao, huo bah fraierilor care mai faceti d’astea). Pe de alta parte, toti predica in corpore principiul filosofic de-un jijism genuin “blogul meu, pana mea” - adica aici este mosia mea, unde io’, io’, io’ sunt papusharul-sef si-nvirt butoanele si fac ce vreau io’, io’, io’, ca-i blogul meu, capisci? Nimic mai adevarat. Asadar, daca io’ io’ io’ vreau sa fac asta, o fac pentru ca e blogu’ meu (nah!). Ok, am batut cimpii aiurea si pina acum nu v-am spus despre ce e vorba. Ei bine, e vorba de oamenii care ajung pe blogul tau (al meu, de fapt), cautind tot soiu’ de chestii pe Google. Pina de curind, eu unul nu am stat niciodata sa ma uit cu atentie in analytics la treaba asta. M-am amuzat de fiecare data citind despre keywords-urile altora - Enache, de exemplu, ii vineaza constant si spumos pe ciudatii care s-au ratacit in ograda lui. 

Buun! Tonight is my turn! Deci, ce cautati voi (ei bine, nu toti, nu cei mai multi - va rog!) pe blogul asta? (Info util pentru Andone - se apasa pe butonul Read the rest… pentru a aparea, ca prin magie, si restul)

(more…)

Cel mai mic cal din UK

Wednesday, November 26th, 2008

Este Lucy, un ponei (o poneie? o poneica? o poneioaica? o poneitza? hell knows!) cu o inaltime de numai 40 de cm! si o greutate de 35 de kg - adica, aproximativ, cit un caine canis :P  S-a nascut intr-o ferma din Cornwall si poate fi purtata in brate cu usurinta de catre stapina sa, pe care o cheama Sandra (who cares?!). Potrivit Cartii Recordurilor, cel mai mic cal din lume este tot un ponei (tot femela, poneie, poneica etc) care traieste ca-n basme happily ever after (adica pina cind o crapa) la o ferma din St. Louis din SUA. O cheama Thumbelina (Degetica, in traducere libera) si are o inaltime de 35 de cm! He, hee… 35 de cm! si mai zice lumea ca e mica?! Degetica pe naiba! :D

Corul a esuat

Wednesday, November 26th, 2008

Ce insemna sa-ti fie bagat pumnul in gura si nu doar la figurat, ci de-a dreptul pumnul, gheata, cizma, sa fii redus la tacere pentru ca ti-ai permis  sa gandesti si sa te exprimi liber?! Cenzura si mai apoi, dupa ce chipurile aceasta fusese inlaturata, perfida autocenzura au fost un mijloc de mutilare si suprimare a fiintei omenesti. Timp de decenii oamenii si-au pierdut locul de munca, dar si libertatea pentru faptul ca au spus si au scris anumite cuvinte.” Dan Stanca, 8 iulie 2008, Romania Libera

Citeva luni mai tirziu, in aceasta toamna, Dan Stanca a parasit (de voie, de nevoie) Romania Libera (sic!), in urma unui articol despre Ion Antonescu si rolul maresalului in Holocaustul romanesc - zice el. Vestea am primit-o de la Lucian, care s-a intilnit cu domnul Stanca la o lansare de carte, in urma cu doua saptamini. Am cautat articolul cu pricina pe site-ul ziarului, insa nu l-am gasit. Daca textul a produs o asemenea iritare incat autorul lui a fost “executat” din schema editoriala, e de inteles ca a sa creatie a fost arsa pe rug si eradicata din mediul online. (Intre paranteze fie spus, uitindu-ma dupa articolul lui Stanca, am dat peste altul, semnat de Iosif Toma Popescu, Romania salvata de la Holocaust, Restituirea adevarului - de asemenea controversat si “suspect”). Prin urmare, necitind articolul, nu pot sa vorbesc in cunostinta de cauza. Stanca i-a spus lui Lucian ca nu a facut nicio apreciere personala vizavi de persoana maresalului, ca nu a tras concluzii si nu a incercat sa evidentieze nimic. Omul a pus, pur si simplu, cap la cap niste documente si marturisiri, iar din acestea reiesea ca implicarea lui Antonescu in pogromul evreilor nu este atit de accentuata precum invatam astazi din majoritatea manualelor de istorie. Atita tot.

Nu-l cunosc pe domnul Stanca (despre o carte de’a sa, Pasarea orbilor, puteti citi o cronica pe blogul lui Razvan Codrescu). De asemenea, figura maresalului nu m-a pasionat niciodata. Din istoria moderna, eu unul am avut un singur preferat - Mircea Eliade, iar spre deosebire de colegii mei din liceu si facultate (multi dintre acestia facusera un adevarat cult pentru Regalitate, Romania Mare si epoca interbelica), pe mine m-a atras mai mult romantismul Evului Mediu (si nici macar acela romanesc). Prin urmare, din nou, nu pot vorbi in cunostinta de cauza. Observ, totusi, ca avem oarece probleme cind ne raportam la secolul XX. Sunt foarte multe voci in corul istoricilor, analistilor, jurnalistilor si formatorilor de opinie care incearca sa puna ordine in memorii si in trecut. Uneori acest cor cinta prea tare, urlind din toti bojocii (vezi cazul celebrului ponei roz cu zvastica pe poponeata). Alterori, falseaza (vezi tam-tamul iscat despre foarte discutabila reabilitare partiala a lui Ion Antonescu). Citeodata, poate tocmai cind ar trebui sa vocifereze mai tare - este mut (vezi cazul tacerii suspecte a autoritatilor si mass media vizavi de recenta devastare a Cimitirului Evreiesc din Bucuresti). Da, avem de’a face cu o problema deloc comoda, iar unele rani sunt inca deschise. Pe de alta parte, pina acum, “corul” a esuat - in spatiul public, nu am avut parte de un concert (fie el duios ori aspru, care sa taie in carne vie), ci doar de cacofonii.

Poate cea mai importanta lectie pe care am invatat-o in cei patru ani de stiinte-politice & sociologie de la SNSPA este ca cea mai mare greseala pe care o poti face ca observator / analist / politician / reprezentant al societatii civile / platitor de taxe sau bagator de seama e sa judeci lumea in absoluturi (ironic, cam asta zicea si Obi-Wan Kenobi, spre sfirsitul ultimului film Star Wars: “Only a Sith deals in absolutes.” - Sith fiind the bad guys of the Force, Darth Vader, de exemplu). Extremele - bune, rele, cum or fi - sunt niste puncte ideale care exista numai in teorie. In realitate, in lumea in care traim, intalnim o multime de grade, de nuante, de zone gri, iar daca nu le descifram ca atare si nu tinem seama de cit mai multe dintre ele, riscam sa ne formam o imagine (foarte) deformata. Si sa judecam strimb.

Toti intr-unul si unul in toti

Tuesday, November 25th, 2008

LL Cool J, Snoop, DMX,  Jay Z - toti patru in vocea lui Aries Spears, unul dintre cei mai talentati rapperi si artisti de stand-up comedy din US. De va placut, mai cautati clipuri pe iutub cu el - tipul e un adevarat fenomen: il imita foarte bine si pe Schwarzenegger, de exemplu.

Unplugged

Monday, November 24th, 2008

In urma cu putin timp, in cadrul unui forum gazduit de revista Descopera, am cerut si opinia unui acid si cunoscut jurnalist roman. Mi-a raspuns promt, secretara dansului trimitand un text… fara diacritice si cu mici greseli de ortografie. Am ramas oarecum descumpanit: din 1990 incoace, distinsul domn a scris apasat istorie in presa post-decembrista, si-a facut datoria de caine de paza al democratiei cu exces de zel, initiind numeroase anchete care au cutremurat din radacini establisment-ul economic si politic romanesc, a produs unele din cele mai nervoase si bune editoriale pe care le-am citit in viata mea, a format generatii intregi de tineri ziaristi care l-au venerat ca pe un semizeu. Apoi, nelamurirea mi s-a risipit – “tipul” nu avea absolut nicio treaba cu calculatorul, scrisese articolul cu stiloul, pe o coala alba, iar tanara secretara grabita l-a cules si mi l-a trimis prin e-mail, fara sa-si mai arunce ochii puternic machiati pe text. Iar cazul acestui domn nu este singular. Cu alta ocazie, am apelat la unul dintre cei mai respectabili si buni istorici pe care-i avem in momentul prezent. Foarte activ si vocal in viata cetatii, omul avea o sumedenie de studii academice in desfasurare si de asemenea lucra, in paralel, la trei carti. A fost o adevarata aventura detectivista sa-l gasesc – nu numai ca pentru dansul computerul personal era o entitate misterioasa si ostila, dar nici macar telefon nu avea.

Evident, precum cei doi, mai sunt si multi altii. Insa aici nu vorbeam despre indivizi care apartin unor comunitati izolate ce au adoptat sau le-a fost impusa simplitatea din ratiuni geografice, spirituale sau politice (gen ciobani pe munte, Amish, talibani sau mai stiu eu ce). Ci de oameni implicati, energici, informati. Sa fii anacronic in era digitala este un lux pe care numai un individ inteligent si-l poate permite, intrucat efortul pe care trebuie sa-l faci pentru a fi in pas cu trendurile, a le anticipa si a te ridica deasupra lor este cu mult mai mare decat in cazul celui care are oportunitatea de a-l intreba pe Big Brother Google tot ceea ce-i trece prin cap. Aceasta este insa situatia ideala, pentru ca de la nasterea internetului si pana in prezent functia de informare a retelei, in sens educativ, de cunoastere a fost si este cu foarte mult sub aceea, coplesitoare, de mediu de entertainment. In cazul unui utilizator obisnuit, este o dilema cat de necesar si de util ii este computerul si internetul si cat de mult acestea i-au patruns in casa si la serviciu gratie atotputernicului consumerism global. Aveam zilele trecute o discutie cu Claudiu despre generatii intregi de tineri care reduc internetul la messenger si hi5. Daca-i scoti din acesti parametri si ii pui sa faca online altceva - caz concret - sunt la fel de nestiutori precum un batrinel caruia ii pui mouse-ul in mina. 

La sfarsitul anilor ’80, MTV a provocat o serie de cantareti celebri si de formatii de top, majoritatea din zona rock-ului, care intreaga cariera performasera la instrumente electrice, sa se intoarca in timp, inainte de cel de-al doilea razboi mondial si sa cante acustic, natural, in concerte live. Denumite Unplugged (“Cu cablurile scoase”, in traducere libera) aceste concerte s-au constituit intr-un fenomen muzical special, apreciat de toti criticii si bucurandu-se de o popularitate uriasa. KISS, Cure, Nirvana sau Korn, formatii mai greu digerabile de publicul pretentios, foarte elevat sau mai in varsta, s-au reinventat spectaculos prin chitara clasica, pian, vioara, contrabas, ukulele si flaut, cucerind instant pe toata lumea. Gandidu-ma la asta, incep sa ma indoiesc din ce in ce mai tare ca o societate unplugged, vaduvita de internet, televiziune si comunicatii mobile ar fi cu adevarat un dezastru.