Archive for January, 2009

Bah! Care ma supara te spun lu’ prietenu’ meu

Thursday, January 29th, 2009

Azi de dimineata am primit o veste buna. Tocmai mi-am facut un nou prieten. Deci aveti mare grija ca o incurcati, you lazy fuckers! :D

O stiti pe aia cu ratonul?

Thursday, January 29th, 2009

Cum nu o stiti?! Ei bine, luati-o de aici.

Amurgi? Amurg! Prostioare cu vampiri (amurgiti)

Thursday, January 29th, 2009

Va povesteam mai acum o luna si ceva in urma cum mirobolantul meu computer pe care, in urma cu 2 ani, am dat o caruta astronomica de bani, iar multa lume a privit o vreme la el ca la o minune interzisa, numindu-l “Racheta” si-n alte feluri, mi-a facut big-buba, crapand subit si irevocabil printr-un colaps definitiv al hard disk-ului. Operatiune in urma careia - evident - am pierdut absolut tot ce aveam pe el. M-am recules cu un nou hard disk si am mers mai departe. Vorba vine. Well, la inceputul saptamanii trecute, la fel de irevocabil, dar mai ales subit, placa video (nVidia 8800 GTX 768 MB) si-a dat obstescul sfarsit, lasandu-ma cu ochii-n ecranul intunecat si impuiat cu multi pixeli negri al bios-ului, din care windoze nu mai vroia sa iasa aproape niciodata, cu exceptia momentelor in care-mi facea cu ochiul celebrul blue screen, bucuria mea neintrerupta de 15 ani incoace, prilej nesfarsit de eterne blesteme pentru Gates si familia lui, arza ei cu toate neamurile in focurile cele mari ale erorilor de sistem. Din iad. Colac peste pupaza, baietii de la care am luat ”pesele” din care mi-am facut fosta “Racheta” (odihneasca-se in pace, ca scurta relatie am mai avut!), Quartz Computer, s-au evaporat misterios de la Facultatea de Electronica, unde isi aveau sediul, iar de atunci se poarta ca vampirii - adica nu-i vezi nici de-ai dracului, muma lor. Si uite asa se lasa weekend-ul peste mine. Ma uit cu ochi de emo la epava de pe birou, o mai pornesc odata sperand ca Doamne-Doamne - sau macar unul dintre ingerii din Santa Clara - o sa faca vreo hard-minune. Sweet canci dreams! Bios pixelat, blue screen, restart, safe mode, shut down. Constientizez crunta realitate, compu’ meu e “amurgit” rau de tot (asta pentru a face trecerea cu ceea ce urmeaza) si fara un diagnostic pus de un specialist nu o sa-l mai vad zburdand niciodata.

(more…)

Tren urban pentru Bucuresti

Tuesday, January 20th, 2009

Mare lucru nu-i de spus: intrati aici si vedeti singuri. Proiectul mi se pare foarte misto. Cam toate marile capitale europene au asa ceva. Noi - nu. Ar mai fi de adaugat ca am primit linkul de la un prieten care se afla de cateva luni la Geneva, dar inca sufera pentru Bucuresti. Asa e cloaca asta urbana. Te infecteaza pentru totdeauna.

Get it on!

Thursday, January 15th, 2009

Noaptea trecuta am visat jegos

Tuesday, January 13th, 2009

“Io cre’ ca se duce la naiba lumea asta, daca ai ajuns sa visezi bloagheri.” (citat din ilustrul mine insumi, celalalt)

Adica, da, chiar pe el. Refuz sa ma gandesc la vreo motivatie oarecare; pana acum mi-am dovedit si rasdovedit ca sunt cat se poate de straight, ba chiar as putea zice hiper-straight, ultras-straight, fanatic straight si tot asa. Si cu cele mai multe minti in traista creierului de acasa. Vorba vine. Pe Jeg, care nu e chiar jeg, ci Darius, nu l-am cunoscut in viata mea. Nici macar nu am vorbit cu el. Un mess. Un e-mail. Un telefon la 5 dimineata. Ceva? Ei bine, ni’ca!!! Cum am putut bre Jeg sa traiesc atatia ani si sa nu vorbesc cu tine, explica-mi?! Il citesc doar asa, de freun doi-trei ani, odata ca niciodata, la doua saptamani si de fiecare data mor de ras si uneori ma oftic ca nu am savoarea si talentul lui in a-mi povestit zemos si poznas banalitatile cotidiene. Si ca nu am si eu un Moafle al meu. Bine, de fapt, pot sa ma laud cu mai multi, dar de niciunul nu ma leaga vreo legatura din asta stransa si adeneica (adica ADN-ica) ca ca ca sa-i zic asa. Sor’mea e mezzosoprana. Cum dreaq as putea face misto de o mezzosoprana??! fie ea si 50% sor’mea?! Asadar, ce pielea mea lucioasa si cremoasa (ca a lui Gaby) a cautat nea Jeg in visu-mi si cum a ajuns el acolo, sa ma picati cu ceara daca-mi amintesc. Cert este ca eu si Jeg eram la Viena si jucam fotbal pe un maidan care se asternuse in fata Palatului de Justitie (?!). Dupa care ne-am asezat noi la o terasa si am baut o bere din aia austriaca maiastra, cum numai acolo am ingurgitat, si din aceea la halba - vorba kelnerului, man-size - de 1 litru. Si am mai baut noi o bere. Si inca una. Si m-am trezit. Si am ragait. Si m-am simtit mahmur toata dimineata. Groaznic.

6 ani in print, 6 zile in online

Monday, January 12th, 2009

Nu am avut niciodata un ideal de jurnalist. Daca as face profilul unui ziarist care sa tinda spre statutul de model, in acceptiunea mea acesta ar trebui sa aiba incisivitatea si cinismul lui CTP, clarviziunea lui Tolontan, spiritul analitic al lui Cristoiu si, eventual, intelepciunea lui Cristi Lascu. Apropo de redactorul-sef al NG Romania, in urma cu cativa ani imi marturisea ca la revista-mama standardul este de 6 luni - atat trebuie sa petreaca un redactor pentru a scrie un articol. Documentare, strangerea de surse, gasirea specialistilor care sa certifice informatiile, editarea drastica a textului si modelarea permanenta a cuvintelor, precum vechii alchimisti petreceau luni sau ani neintrerupti in laborator, pentru a gasi Piatra Filosofala si Elixirul de viata lunga… trebuie sa fie un basm sa fii editor la National Geographic in US. Sa ai garantia ca produci un articol outstanding, o poveste care respecta toate exigentele academice si livresti, ce nu poate fi contestata mai de nimeni… dar care, in cel mai fericit caz, ar face trafic cu cel mult trei zerouri in coada! pierzandu-se in imensul ocean de mediocritate care este internetul.

Dupa 6 ani de print si 6 zile de online, inca mai cred ca poate exista o cale de mijloc intre calitate si comercial. Nu stiu deocamdata care e reteta exacta de a ajunge acolo, crezusem ca am reusit asta la revista, dar - pare-se - m-am inselat. Insa ceea ce am descoperit aici este ca in online se munceste pe rupte, de multe ori mult mai intens decat pe print. In ultima saptamana, nu am mai avut timp sa cast gura prin librarii si pe la MediaGalaxy, nu am mai scris nimic pe acest blog, nu m-am mai jucat pe calculator seara acasa, de abia am reusit sa citesc cateva pagini inainte sa pic ca un bolovan cu capul pe perna - nu am stat absolut nicio clipa degeaba. Online-ul nu iti permite sa lancezesti - faci asta si iesi automat din schema. Pe de alta parte, tot acest capital de timp & energie investite in internet cred ca pot fi focusate spre proiecte “palpabile”, cu substanta, care sa ramana… indiferent cat de digital si vremelnic este aproape tot ceea ce se petrece pe aici.

In toamna anului trecut, un prieten pe care nu l-am vazut niciodata mi-a scris o scrisoare. Sperand ca nu-l necajesc, o sa o public aici, asigurandu-l ca inca meditez la tot ceea ce mi-a zis si incerc sa actionez in aceasta privinta si pe portal.

(more…)