Zeita de Turcoaz a fost (din nou) sedusa

Climbing mountains outside is climbing mountains inside.

- deviza lui Gavan

Vineri seara, pe la 10 si ceva, am primit un telefon. Tipul care-mi vorbea cu o voce bucuroasa si emotionata, imi spune “Alooo! Maaarc? Sunt in Kathmandu, moshule! Am reusiiiit! Am facut viirffuuul!”. In acel moment, l-am recunoscut. Vorbisem de multe ori cu el la telefon, insa vocea unui om care tocmai a facut un optmiar, neindoios se schimba.

L-am intilnit pe Alex in urma cu doi ani de zile la sediul Comisiei Nationale UNESCO pentru Romania, unde avea loc o intrunire a exploratorilor si alpinistilor romani. La initiativa Ucai Marinescu, urma sa se infiinteze un club al celor care din pasiunea pentru calatorii isi facusera un mod de viata. Nu mai stiu ce s-a intimplat cu acel club, eu unul nu am mai auzit nimic de el. Totusi, tin minte ca, atunci cind am fost invitat sa iau cuvintul, am observat cu regret ca printre cei aflati in sala se aflau prea putini tineri. Un club al exploratorilor format din domni si doamne cu aspect de bunici este si el important – in sala erau, totusi, oameni valorosi, care realizasera premiere nationale; iar activitatea lor nu merita a fi uitata. Cu toate acestea, mi-as fi dorit atunci (cred si acum ca era/este bine) ca sub egida UNESCO sa ia fiinta o organizatie centrata in special pe viitor. Oricum, printre putinii tineri de acolo se gasea Alex Gavan.

Imediat dupa terminarea intrunirii, Alex a venit la mine si mi-a aratat o serie de poze pe care le facuse pe Khan Tengri. Urma sa organizeze o expozitie foto si imi cerea parerea despre fiecare detaliu din fiecare fotografie. Entuziasmul si pasiunea cu care vorbea despre munti si despre fotografii, m-au facut initial sa cred ca este putin sarit de pe fix – era, in fond, pentru prima oara cind ne intilneam si totala deschidere si sinceritate pe care mi le arata, mi se pareau oarecum suspecte (eu fiind, de multe ori, ursuz si introvertit cu oamenii pe care nu ii cunosc). Am ajuns apoi sa-l apreciez pentru aceasta savuroasa exuberanta – Alex este un om care traieste pentru pasiunile sale.

Ne-am imprietenit, am iesit la bere impreuna, am colaborat apoi la Descopera, la unul dintre cele mai bune Explorer pe care le-am avut pina acum, cind Alex ne-a spus povestea si ne-a aratat fotografiile pe care le facuse in timpul unei expeditii pe Mont Blanc.

Aflasem de visul lui de a urca pe un optmiar in urma cu un an de zile. S-a hotarit sa se duca pe Cho Oyu (8.201 m) pentru ca dintre cele 14 virfuri de peste 8.000 de metri din lume, Zeita de Turcoaz, cum ii spun serpasii, este printre cele mai indicate “pentru prima data”. Alex urma sa plece in expeditie in aceasta primavara, insa, din cauza unor probleme de sanatate a fost nevoit sa amine challenge-ul pentru urmatoarea fereastra de vreme buna din Himalaya, fereastra care s-a deschis in aceasta toamna. M-am intilnit cu el de mai multe ori in acest an, ajunsese sa fie aproape obsedat de virf, isi tapetase toti peretii camerei cu fotografii ale Cho Oyu, desktop-ul laptopului sau era evident cu Cho Oyu, citea mii de pagini despre Cho Oyu si se antrena draconic, in fiecare zi, cu gindul la Cho Oyu.

Un tinar de 24 de ani, sedus de un munte, a reusit, pe 3 octombrie, l-a rindul sau, sa-l seduca, iar eu si toti prietenii lui Alex ne bucuram enorm pentru aceasta performanta. Dupa Lacatusu si Colibasanu, apare asadar un nou alpinist tinar roman care intra cu brio in clubul select al celor mai buni climberi din lume. O parte din aventurile dramatice ale lui Alex pe Cho Oyu le puteti citi pe www.cloudclimbing.ro, in Descopera veti gasi de asemenea povestea expeditiei spusa (cu detalii picante si inedite) chiar de autorul sau. Iar pentru ca Alex l-a avut ca partener in Cho Oyu pe Sergiu, un experimentat cameraman PRO TV, nu este exclus ca filmul seducerii Zeitei de Turcoaz sa apara pe DVD la sfirsitul acestui an.

Bravo, Alex! Keep climbing si Sa-ti traiasca pioletul!!!  

Marc

Leave a Reply