Soljenitin, my preciousss

Din 1990 incoace lucrurile merg din ce in ce mai rau. Inainte ca o vindecare nationala, morala si economica, sa fi avut loc, fortele intunericului au castigat cu usurinta pozitiile dominante in societate. Cei mai lipsiti de scrupule mafioti s-au imbogatit peste noapte nespus de mult, jefuind nestingheriti proprietatea nationala; amplificand astfel cinismul social si stricaciunea morala care erau deja instaurate…

Sa nu va treaca prin cap ca rindurile de mai sus ar fi un citat din Corneliu Vadim Tudor. Si nu!, nu este vorba despre Romania, desi vai! ce bine ni se potriveste si noua aceasta crincena imagine. Planuiam de mai multa vreme sa inaugurez o rubrica de interviuri in Descopera. Insa imi doream foarte tare ca cel care o deschide sa fie o personalitate mondiala, un nume care sa rezoneze seducator atit pentru intelectuali, cit si pentru adolescenti.

Nu stiu cum sunt tinerii din ziua de astazi, insa in urma cu fix 10 ani, cind imi incepeam clasa a X-a la liceul la Spiru Hartet, Alexandr Soljenitin era, alaturi de Eliade, Cioran si James Joyce o figura cult pentru noi. Era pur si simplu la moda, asa cum erau Nirvana, tigarile Lucky Strike si camesile rosii cu carouri negre care se purtau peste black jeansi. Iar gulagul, la fel ca si grunge-ul, constituia un subiect de discutie cu ajutorul caruia puteai agata gagici sau te puteai duela verbal cu gasca, intr-o noapte ploioasa din Busteni, cu un pahar de vodca in mina.

Nu stiu daca Soljenitin mai spune ceva liceenilor de azi. Eu sper ca da. (Nu, nu a fost presedintele URSS, la fel cum nici Kafka nu e fotbalist polonez :-))) Anyway, eu unul sunt onorat de faptul ca rubrica de interviu din Descopera o voi deschide, in noiembrie, cu cel care odata era supranumit “Constiinta Natiunii” (ruse). Un tip care intr-o perioada foarte tulbure in Rusia (unde personajele incomode sunt impuscate in cap, in scara blocului), spune lucrurilor pe nume.

Leave a Reply