Iasi in noiembrie

Pe vremuri, orasul celor 7 coline arata astfel. Din fericire, spre deosebire de Bucuresti, in Iasi foarte multe dintre cladirile pe care le-ati putut vedea in filmuletul precedent au scapat de cutremure si de furia comunista. Or, tocmai acesta este farmecul orasului - intr-un spatiu relativ concentrat si mic, ai de vazut o multime de lucruri. Iar cei care sunt amatori de weekenduri culturale, chiar ar trebui sa dea o fuga pina la Iasi, pentru ca povestile oamenilor care au trait aici si ce au lasat ei in urma - fie creatii spirituale, fie materiale - chiar nu merita sa cada in uitare.

Aici este un mic slideshow cu foto pe care le-am facut in Iasi. Pentru info apasati in centrul imaginii. Am pornit din cimitirul Eternitatea pentru ca era situat cel mai aproape de locul in care am stat. Eternitatea este un cimitir aparte - foarte mare, foarte bine ingrijit, loc de meditatie (pentru unii vesnica :) ), dar si de promenada. Fiecare mormint de aici este unic, pentru ca fiecare are stilul sau. Si sunt o multime de morminte vechi, cu legende in spate. Unul dintre ele este cel al Uriasei. Nu i se mai cunoaste exact numele, dar Uriasa a facut parte din familia Rosetti si l-a inspirat pe Mircea Eliade cind scriitorul a conturat unul dintre personajele din Pe strada Mintuleasa. Se spune ca Uriasa desi era foarte frumoasa, suferea de gigantism, ajungind la 18 ani sa aiba aproape 3 metri (statuia din fata criptei ar fi in marime naturala). Din acest motiv, fata a innebunit si a omorit si mincat citiva copii. Tatal ei a impuscat-o, iar apoi - pentru ca trupul Uriasei nu incapea in cripta familiei - a taiat-o pe din doua. Astazi, in Eternitatea, pe linga mormintele lui Creanga sau Kogalniceanu, Uriasa are in fiecare zi flori proaspete si luminari.

De la cimitir am pornit la plopii fara sot (despre care am scris mai jos), apoi am vizitat Palatul Culturii. Cladirea este spectaculoasa, a fost construita intre 1920 si 1926 dupa planurile arhitectului I.D. Berindei si a fost inaugurata de regele Ferdinand I. Astazi aici se afla mai multe muzee, dar ceea ce ma interesa pe mine - Istorie Medievala - era inchis. Am fost placut surprins la intrare unde am dat peste 4 terminale touchscreen Microsoft, precursoare ale lui Surface. Prin intermediul lor am vizitat virtual muzeul de Istorie Medievala, chestie cam bizara, daca stai sa te gindesti ca ma aflam la citiva metri de locul cu pricina… Apoi, am pornit spre biserica Trei Ierarhi, al carei interior este poleit cu aur si unde se afla mormintele lui Dimitrie Cantemir si Alexandru Ioan Cuza. Exteriorul bisericii se afla in renovare - din acest motiv, cele trei clopote care au adus ploaie iesenilor vreme de secole, se odihneau pe iarba din gradina interioara. De aici am pornit spre mitropolie, primarie si Teatrul National Vasile Alecsandri.

In fiecare weekend, in centrul Iasiului, pe 2 bulevarde, circulatia este oprita - pe o zi cu soare, este o placere sa te plimbi. Parcul din fata Teatrului National era plin de pictori si vinzatori de arta ambulanti. Printre multe chiciuri si reproduceri nereusite, am vazut si citeva tablouri chiar interesante. De aici, am plecat inspre parcul Copou, unde se afla teiul lui Eminescu. In Copou, ca intotdeauna dupa cum mi s-a spus, era plin de domnisoare dragutze si de indragostiti. Am avut o experienta culinara destul de nereusita la restaurantul din apropiere, Casa Vinatorului - singura chestie care m-a impresionat a fost papanashul cu dulceatza de… kiwi! doh! Seara s-a incheiat cu o vizita la Universitatea Alexandru Ioan Cuza (cea mai veche universitate din Romania). Aici am vazut Sala Pasilor Pierduti - un hol urias, cu arcade, pictat de marele “spanac” cu ochi Sabin Balasa. Undeva intr-o cripta ascunsa din universitate se afla actul Unirii Principatelor in original. De asemenea, un tunel secret comunica intre Universitate si Palatul Culturii. Se spune ca a fost construit la sfirsitul secolului al XIX-lea si prin el puteau trece una pe linga cealalta, fara sa se jeneze, doua trasuri. In drumul spre casa am trecut si prin Piata Unirii.

Duminica am inceput ziua cu o vizita la Bojdeuca lui Creanga, casuta in care celebrul scriitor si-a trait ultimii 20 de ani din viata si unde a scris Amintirile… si celebrele povesti. Aici am dat peste un ghid foarte dragut, un domn pe la vreo 50 de ani, care ne-a vorbit mult si frumos despre viata tumultoasa a lui Creanga (care impusca ciori din turnul Goliei cind era nervos :D), despre relatia acestuia cu Eminescu (care a fost gazduit vreme de 6 luni la bojdeuca) si despre Iasii de altadata. Pentru ca eram in the mood for memorials cum ar zice bucuresteanul, de la bojdeuca am pornit in cautarea casei lui Sadoveanu, peste care am dat intr-o margine a orasului, dupa citeva rataciri.

“Casa” este de fapt un palat, pe masura scriitorului. Aici, desi erau 3 tanti la intrare si multa lume in interior, nu s-a obosit nimeni sa zica citeva vorbe. Prin urmare, am mers din salon in salon si ne-am uitat la mobile, tablouri si manuscrise intr-o liniste aproape totala. Din cind in cind, dintr-o boxa se auzea vocea lui Sadoveanu care recita Seara pe deal. In ciuda faptului ca din 1947 Sadoveanu a trecut la the dark side of the Force, lingind in fund regimul comunist si tradindu-si benevol prietenii si Fratii, in Palat, printre lucrurile sale personale, pe linga pusti, cutite de vinatoare si numeroase palarii, se afla si citeva obiecte masonice. 

Am incheiat ziua de duminica cu o lunga vizita la Gradina Botanica Anastasie Fatu din Iasi, cea mai veche (a fost infiintata in 1856) si cea mai mare din Romania. Serele de aici sunt cu adevarat uriase, adapostesc o multime de plante exotice, iar o vizita prin ele trebuie sa fie o mica fericire pentru orice naturalist. Aici, plantelor li se pune intotdeauna muzica - in timpul in care am fost eu, printre altele, am auzit si Paradise (not for me) care mi se pare, nu stiu de ce, o piesa foarte potrivita pentru un cactus si un ficus. :D Am petrecut restul zilei colindind prin parc, printre copaci si roze, cu melodia Madonnei in cap.

In concluzie, zic si eu ca Victor, care a fost in Iasi cu o saptamina inaintea mea: e mult mai placut acolo decit in istericul Bucuresti. So, cum am spus si la inceput, un weekend cultural sau o mica excursie de 3-4 zile in Iasi poate fi o experienta foarte placuta. Mai ales ca vinul de casa moldovenesc este o minunatie! :) iar preturile in puburi si circiumi sunt cu mult mai mici decit cele din capitala.

4 Responses to “Iasi in noiembrie”

  1. cosmina Says:

    uau super tare oare a avut curajul sa iubeasca si ea vreo ata?

  2. cosmina Says:

    ce naspa ca a omorato oare de ce? dak mai traia poate se micsorea si nu mai era canibala era vegetariana.

  3. cosmina Says:

    hei maine e ziua mea si mias dori sa fiu in trecut sa o pot vedea ar fi tare nu?cne se uita sa stie ca ma chema agavriloaiei cosmina sincer aku

  4. Marc Says:

    La multi ani, cosmina! :-) Si da, Iasul ar merita vazut macar o data in viata.

Leave a Reply