Pisicile din Istanbul

A fost primul lucru care m-a surprins placut la fostul Constantinopol: absolut fiecare colt de strada era strajuit de catre o mitza. Si nu orice fel de mitza, ci din acelea sanatoase, mari si grase, cu blana lunga si deasa, de parca ar fi fost plantate acolo direct de la o parada de pisici. In gradinile moscheelor si in dreptul restaurantelor erau adevarate haite de pisici - multe nici nu te bagau in seama, cuprinse fiind de o vesnica atipeala, altele se gudurau torcind pe la picioarele tale. Daca le luai in brate, iti aruncau o privire plictisita si ghiftuita, ca si cum ti-ar fi facut un favor ca te lasa sa le mangai. Nici macar la Paris nu am vazut mitze mai aratoase, mai aristocrate si mai puturoase decit cele din Istanbul :D

Pentru ca grupul de prieteni cu care am fost este compus din indivizi pofticiosi si mincaciosi care ar figura cu brio in posterul unei reviste a gurmanzilor din toata lumea, consider ca excursia mea la Istanbul a fost primul food trip la care am luat parte. Adica preocuparea pentru vizitarea obiectivelor turistice a fost de multe ori intrecuta de cea pentru gasirea unui local cu papa gustos. Astfel, am invatat ca la Istanbul cea mai buna mincare nu o gasesti neaparat in cel mai luxos restaurant. Am devorat un iskender kebap fabulos asezonat cu ayran de la mama lui intr-un local aparent dubios si nepretentios. Am baut suc natural de rodii pe o straduta din apropierea Marelui Bazar, am savurat ceai acrisor de mere verzi si narghilea cu aroma de capsuni si zmeura intr-o bomba din cartierul Laleli. Ne-am delectat cu helva fierbinte - o prajitura (halva, mix de seminte, simburi si fructe) care a intrat instant in top ten-ul personal al bucatelor - intr-un restaurant cu specific pescaresc care nu prea avea treaba cu dulciurile, dar asta era specialitatea casei. Am rontzait castane prajite de la un vinzator ambulant din port. Ne-am umplut burtile cu nenumarate diversitati de rahat turcesc gratis, vizitind Bazarul de Mirodenii si Dulciuri, unde toata lumea iti oferea pe un platou, la intrare, ce vindea inauntru. Pe scurt, Istanbul este un challenge obligatoriu pentru orice pofticios din aceasta lume, iar cele mai alese bucate le veti descoperi in locurile in care va asteptati cel mai putin. In plus, daca sunteti mai mult de doua persoane, vi se va oferi cu siguranta ceva din partea casei: cafea, raki (taria specifica a turcilor, cu gust de uzo, preferata lui Mustafa Kemal), baclawa sau fructe proaspete.

Ok, acum ca avem burtile pline, sa trecem la lucruri mai serioase. Istanbulul este un urias amalgam. Capitala a patru imperii si cea mai mare metropola din Turcia in zilele noastre, orasul care se intinde pe doua continente are o multime de fatzete. In el se regasesc vestigii romane si bizantine, cartiere intregi cu specific musulman, un centru financiar care-l concureaza cu brio pe cel din New York sau Londra, un cartier modern si cosmopolit - Taksim -, paradisul shoppingului pentru domnisoare, in care se afla cel mai mare mall din Turcia si al doilea din Europa. In plus, Istanbulul are farmecul oricarei metropole care este taiata de un fluviu (in cazul de fata, o strimtoare). Daca ajungeti in el, nu trebuie sa ratati o croaziera cu vaporul pe Bosfor, cea mai la indemina cale pentru a descoperi intr-o imagine de ansamblu partea europeana - aglomerata, agitata, impunatoare - si partea asiatica - rezidentiala, luxoasa, linistita. Apoi, evident, aveti de vizitat citeva obiective definitorii, care dau identitate orasului: Palatul Scufundat, Moscheea Sultan Ahmet (cunoscuta si drept Moscheea Albastra), Hagia Sophia, turnul Galata, palatele Dolmabahce si Topkapi, Marele Bazar.

Dintre toate cele de mai sus, mie mi-a placut cel mai mult la Dolmabahce, ultima resedinta a sultanilor otomani si centrul administrativ al imperiului Otoman intre 1853 si 1922. Palatul are grandoarea si finetea Versailles-ului, dar, in acelasi timp, mi s-a parut mult mai “uman” si primitor. Au fost si citeva chestii care ne-au distrat foarte tare la Dolmabahce: la intrare, un soldat sta de straja impietrit ca un cadavru si absolut toti turistii se maimutzaresc si fac poze cu el, incercind fara succes sa-i distraga atentia; drumul din Sala de receptii pina la harem se intinde pe citeva culoare foarte lungi pe care, in pas vioi, le strabati in vreo 15-20 de minute; baia sultanului este o incapere uriasa… dar cada in care se imbaia atotputernicul era cu putin mai mare decit un lighean obisnuit. Mai impresionante chiar decit incaperile luxoase, cu candelabre uriase de cristal si pereti poleiti cu aur, mi s-au parut insa gradinile palatului, amenajate cu mult bun gust, linistite si “calde”, naturale, lipsite de acea stranietate ambientala pe care ti-o da perfectiunea gardurilor vii taiate impecabil si florilor aranjate milimetric din alte resedinte imperiale.

Apoape peste tot in Istanbul cineva vrea sa-ti vinda ceva. De fapt, nu cred ca am trecut pe o singura strada pe care sa nu se afle un magazin. Iar daca nu era magazin, cu siguranta existau vinzatori ambulanti. Iar aici negocierea pretului face parte din farmecul shoppingului. Mai toti vinzatorii stiau citeva cuvinte romanesti, iar cu multi am putut purta chiar si un minim dialog. De cele mai multe ori, din pretul initial poti sa scazi cu incredere 30-40%, iar daca insisti si te faci ca pleci, ai intotdeauna cistig de cauza. Intr-o ordine aleatorie, noi ne-am cumparat asa: o lauta, o narghilea, un ceainic, magneti de frigider, blugi, camasi, bocanci, sirag de bilutze/matanie, pulovere traditionale, dulciuri, ceai, mirodenii, fetze de perna orientale, cutii din os de camila, bijuterii. Cea mai faina chestie pe care am luat-o se numeste Turkish Viagra si este un borcan cu miere in care se afla kaju, fistic, alune, nuci, seminte de dovleac si floarea soarelui, fructe confiate si alte ingrediente pe care nu le-am putut identifica. Aseara am mincat 4 linguri, are un gust absolut delicios… si intr-o ora m-a luat un somn cumplit :P

In mall-ul din Taksim, dar si in Beyazit si Eminonu, se gasesc localuri Coffee World. Desi Coffe World este o franciza multinationala, eu am descoperit-o de abia la Istanbul, unde pe linga specialitati traditionale turcesti, ofera si niste dulciuri internationale dementiale. Noi am luat fondue de ciocolata cu capsuni si banane, un suc iced cu lamaie si multa menta si niste bomboane cu migdale si mocaccino de genul maninc-pina-crap. Ceva e in neregula… iar am ajuns la mincare :P Pentru ca tot am bagat atita in noi, ne-am decis sa ardem caloriile mergind foarte mult pe jos. Si am mers pina cind am facut febra musculara si basici la picioare si nu ne-a parut rau deloc. Chiar am reveni oricind acolo, pentru o narghilea, o dansatoare din buric, o plimbare pe malul Bosforului… si un kebap cu ayran!

10 Responses to “Pisicile din Istanbul”

  1. r cata Says:

    se pare ca v-ati simtit bine… si ca ati mancat si mai bine :)
    in locul tau, eu luam o matza si o bagam in geanta si cumva tot o treceam in tara (asta pt ca mie mi-o disparut matza de ceva timp)

  2. Descopera » Blog Archive » Gimme food! Says:

    [...] Cit timp am fost in Turcia, in fiecare dimineata, pescarusul acesta se infiinta impreuna cu pescarusha lui (plan secund) la ultimul etaj al hotelului Zurich, pe terasa restaurantului, si batea usor cu ciocul in geam pentru a primi mincare. De altfel, cam toti pescarusii de la Istanbul erau deosebit de pomanagii - un stol intreg a zburat vreme de 3 ore pe linga vaportul nostru, cind am fost in croaziera pe Insulele Printeselor, intrucit invatasera ca pe punte turcii serveau covrigi.   [...]

  3. Descopera » Blog Archive » Pariul cu modernitatea Says:

    [...] La sfirsitul anului trecut, inceputul acestui an, am fost in Turcia. Va povesteam despre experienta mea aici. Concluzia implicita a postului era ca Turcia este o tara misto si moderna. Absolut de necomparat cu oricare stat oriental, asiatic, islamic. Cu mult mai aproape de Uniunea Europeana decit de Orientul Mijlociu. De ce nu este Turcia membra UE? Se pare ca, pe linga altele, cele mai multe cancelarii europene ii imputa Turciei faptul ca nu recunoaste nici in ruptul capului una dintre cele mai mari calamitati ale secolului XX, genocidul impotriva armenilor. [...]

  4. roryta Says:

    no’… uite cum sta treaba, fratilor! am niste prieteni de familie care au venit la mine azi si mi-au facut capul calendar! s-au intors din Istanbul de vreo 2 saptamani si ei inca mai viseaza la narghilea si la pisicile grase de acolo…si cand te gandesti ca in urma cu o luna, le-a murit un motan de toata frumusetea…pacat de el, saracu’, ca era tare frumos!!!
    si cum ziceam….au venit inarmati pana-n dinti cu fotografii si filmari de acolo si atat mi-au explicat, cu lux de amanunte tot ce au filmat si fotografiat, incat am senzatia ca stiu Istanbulul de mic copil. In realitate nu am calcat pe acolo never…
    sincer?? Mi-as dori sa vad si eu, sa cunosc o mica parte dintr-o tara cu asa de vasta istorie…
    insa pana atunci mai este! :)

    Victor, descrierile tale si altele, de pe alte blog-uri parca ma pun putin pe ganduri…sa fie oare concediul meu petrecut la Istanbul in 2009, cu sanatate?? Hm!! Masina timpului, aia ascunsa, a ta, ce spune?? :))

    felicitari pentru blog!
    DEOSEBIT!

  5. Marc Says:

    Victor?! Care Victor? :D Eu sunt Marc. E drept, am un amic Victor (Kapra), care si el a fost la Istambul, insa la peste 6 luni dupa mine si nu are nicio treaba cu blogul asta :P

  6. oana Says:

    Am fost la iSTANBUL WEEKWDNUL ASTA SI CE AI SCRIS TU AICI A FOST LITERA DE LEGE PT MINE AM INCXERCAT SA FAC CAT MAI MULTE………

  7. Marc Says:

    Ma bucur ca ti-a placut. Multi au o anumita retinere fata de Istanbul - si eu o aveam inainte de a ajunge acolo - dar odata ce ii prinzi gustul (nu neaparat cel de kebap si baclawa :p) il indragesti instant.

  8. roryta Says:

    scuze pentru confuzie… :) adevarul e ca nu te-ai semnat nicaieri si…pardon!

    insa…nu mi-ai raspuns la intrebare… :D Si mai e ceva? stii cumva de unde pot lua o harta in detaliu cu Instanbul-ul?? sau…dupa parerea ta, ce se poate vizita?? ceva fotografii, detalii etc.?? preturi?? cum sunt?? pentru doua persoane…cam care ar putea fi preturile, avand in vedere cvreau sa stau cam 7-8 zile?? hai, te rog, da toate detaliile.

    merci mult anticipat! :)

  9. Turismul “dupa ureche”: Concertele anului 2010 | samanta-blog Says:

    [...] categoria a treia. La foarte scurt timp, pe 6 septembrie, U2 va concerta pe stadionul Ataturk din Istanbul, destinatie care se zvoneste ca ar fi preferata de majoritatea romanilor hotarati sa il vada pe [...]

  10. Blugi Says:

    Ce reprezinta doi albanezi pe plaja cu cîte doua bete în mîna? Paza de coasta!

Leave a Reply