Google War

Unde ne aflam? De citiva ani incoace, pe internet, mijloacele de producere a informatiei au devenit accesibile tuturor. Au trecut care-va-sa-zica de la mosieri la popor. Prin urmare, web 2.0 a presupus tranzitia online de la autocratie la democratie, cum spunea amicul Victor Kapra de la go4it!, in cadrul unui workshop. Monopolul institutiilor oficiale si consacrate a fost spart. Astazi, prin intermediul unui blog, oricine poate transmite orice. Atit din acest motiv, cit si din cauza ca internetul, de la nasterea sa si pina astazi este un no man’s land – in care orice regula de conduita etica (daca exista) poate fi usor incalcata  – as defini situatia data, putin mai nuantat. Adica un soi libertarianism extrem cu accente pronuntate de anarhie.

Ce inseamna, de fapt, aceasta anarhie online? Institutiile traditionale de mass media pierd teren in fata unor tineri “neprofesionisti” care au un mesaj cu mult mai adecvat generatiei iPod, pr0n, emo si youtube, din care fac parte. Bloggerii de oriunde au devenit constienti de aceasta realitate, iar acum incearca sa-si capteze fatis cit mai mult capital de audienta de pe urma ei. De exemplu, in blogosfera romineasca a devenit de notorietate razboiul pe care Zoso il duce (uneori motivat si pe buna dreptate, alteori gratuit si mojicesc) impotriva jurnalistilor din presa scrisa si TV. 

Care sunt urmarile? Pe termen scurt, in masura in care “scriitorii online” nu se vor profesionaliza rapid, blogosfera de succes (adica cu cel mai mare trafic) va insemna in primul rind blogosfera manelizata, pe modelul  Libertatea si OTV. Pe termen lung insa, inevitabil, o parte a blogurilor (sau a ceea ce vor ajunge ele in citiva ani, in web 3.0), se vor transforma, se vor nisa si, in timp, vor capata autoritate si recunoastere valorica worldwide. Se vor constitui asadar in elite, iar libertarianismul online de astazi va fi inlocuit de un nou conservatorism.
 
Cine profita de aceasta situatie? Cum ar spune un personaj bizar care a salvat un film prost, “irrevocably”, profitorii sunt fie micii bisnitari, fie marii rechini. Colegii mei de la Ziarul Financiar i-ar numi, “systemic”, marii jucatori – Google, Microsoft, Yahoo, Amazon etc. Dependenta individului “visavi” de computer a atins cote alarmante. “Ergo”, ne sunt bagate pe git din ce in ce mai multe servicii si produse online, menite a ne crea iluzia unui webparadis total, o Utopia in care toata lumea poate face orice. “Concordantly”, viata noastra cotidiana, in cele mai mici amanunte, incepe sa fie controlata din ce in ce mai mult de mediul virtual.

Ce e de facut? Chiar daca raportul organizatiei Privacy International (care acuza acum citeva saptamini Google ca fura datele confidentiale ale navigatorilor sai pentru a le folosi in campanii de advertising) este – poate – imatur si hilar, semnalele de alarma trase din ce in ce mai des ar trebui sa ne puna serios pe ginduri… cit timp mai avem aceasta capacitate.

2 Responses to “Google War”

  1. ArTiStul Says:

    În fiecare bine există şi un rău. În cazul Google cred ca predomină binele. Şi predomină destul de bine.

    În rest este vorba de echilibrul vieţii, de educaţia care fiecare şi-o clădeşte, de puterea de a diferenţia binele de rău…

  2. Clepos Says:

    As dori sa adaugati mai multe informatii despre acest subiect.

Leave a Reply