Primul an in Second Life

My virtual self

Nici Happy Fish nu prea a inteles mare lucru din Second Life, desi Mihai este haios. Din punctul meu de vedere, dupa fix un an de SL (pe care il implinesc astazi), nu s-a schimbat mai nimic din ceea ce scriam aici. As adauga doar citeva lucruri. Intre timp, s-au format niste comunitati foarte faine si stabile. Oamenii cu gusturi asemanatoare au inceput sa se cunoasca foarte bine intre ei si sa se imprieteneasca cu adevarat. Metaversul s-a cernut si s-a stabilizat - a ajuns, cu alte cuvinte, la o oarecare maturitate. Cei care si-au facut conturi in urma cu unul sau doi ani de zile si au ramas activi in SL, stiu acum exact ceea ce vor de la el. Pe de alta parte, unul dintre cele mai mari avantaje ale lumii virtuale este ca poti sa inovezi in continuu. Grafica a devenit din ce in ce mai realista, iar posibilitatile pe care le ai la dispozitie - de  a crea sau de a te bucura de creatiile altora (itemuri si animatii simple sau sim-uri intregi) - sunt aproape nelimitate. In final, ii urez avatarului meu - rockerul tatuat din imagine - happy birthday si sa traiasca… bine! :P

5 Responses to “Primul an in Second Life”

  1. Trickz Says:

    O sa incep cu un simplu “La multi ani!” . In acelasi timp, vreau sa propun si o intrebare…cum ai putut rezista atata timp? Desi se dureste un joc nelimitat, Second Life incepe sa aiba limitari. Primul meu contact cu acest joc/fenomen/etc a fost in urma unei campanii Chrysler, daca imi amintesc bine. Pe atunci grafica era slabuta si lag’ul era pretutindeni. Am stat o luna, pana cand am fost fugarit de primul Kenny (as in South Park), pentru motive necunoscute mie si inchis. Dupa ceva timp in care a zacut pe desktop, am vazut invitatia voastra la Photowalking. Am scos jocul de la naftalina si ce sa vad..totul era mult mai bun…grafica mai ok, lumea mai mare, apartamente, case si alte prostii. Zic sa explorez si eu traseul propus si spre surprinderea mea, iar sunt fugarit de un Kenny turbat, prins si inchis. Acelasi motiv necunoscut (eram la acel templu, era o “cafenea” pe langa el, stateam si ma uitam la un tablou). Este mereu asa sau doar eu sunt urmarit de Serviciile Secrete Kenny?:)

    In alta ordine de idei, sa ne auzim si la un an de Home, pe PS3:) Pariem ca va fi mai amuzant/interactiv decat Second Life? *twisted laugh in background*.

    Salut si inca o data, “La multi ani!” personajului.

  2. Marc Says:

    Nu stiu cine naiba e Kenny?! :D Eu nu am avut probleme cu niciun “Kenny”. La un momentdat am facut eu insumi o actiune de “haiducie” virtuala, dar aveam motive intemeiate. Cred. :P
    Bunul simt din SL este, in majoritatea sim-urilor, acelasi cu bunul simt din viata reala - deci nu te iei aiurea de oameni, vorbesti respectuos, accepti intimitatea si convingerile celorlalti etc.
    Am “rezistat” pentru ca mi-am facut prieteni si pentru ca imi place muzica live si event-urile artistice/culturale din SL. Oricum, nu-ti inchipui ca ma refugiez zilnic in a doua viata. Intru de 2-3 ori pe saptamina, iar atunci stau 2 ore cel mult. Pentru ca fac parte din niste grupuri care ma intereseaza, primesc din timp alerte pe e-mail vizavi de actiuni, programe, concerte etc. Cum spuneam si in postul acela mare, din punctul meu de vedere, SL nu iti inlocuieste viata reala, ci ti-o intregeste cu chestii pe care nu ai timp fizic sau posibilitatea sa le faci.

  3. Claudiu Andone Says:

    Marc, poti sa-ti faci avatarul sa semene cu Kenny din South Park si presupun ca ai o multime de gesturi pe care le face omuletul in serial. Am vazut si eu unul in SL, dar nu m-a fugarit.
    @Trickz: stai linistit ca nu-ti face nimic. vrea doar dragostea ta :)

  4. Claudiu Andone Says:

    Era sa uit. Arati ca dracu in poza aia Marc :)

  5. Marc Says:

    @claudiu: pricinos gelos invidios ce esti!!!! :D

Leave a Reply