De ce nu mergi, mai animalule?!

Server prost si idiot! Ai cazut patru zile la rind, cind aveam atitea lucruri frumoase de spus, cind imi tremura mina pe tastatura si imi fierbeau creierii si imi scurtcircuitau sinapsele, iar acum cind nu mai am nimic de zis, ti-ai revenit… Dinica ar avea o vorba mare pentru tine! Asadar…

Zilele trecute, la o bere (luata muuult dupa program, domnule director general), imi povesteste Lucian o intimplare din tineretea lui. Asadar, pe cind era Lucian tinar (si avea plete, acum muuult timp in urma, probabil) era el intr-o crishma singur si suparat. Si bea multa bere (tot dupa program). La un momentdat, la masa din fatza lui, se aseaza marele actor Gheorghe Dinica. Lucian, stupefiat, priveste la Dinica. Dinica bea un pahar de vin si inca unul si inca unul si orele trec. Lucian isi freaca mainile de picioare, tremura si nu stie cum sa faca. Vrea sa mearga la maestru, sa-l salute, sa-i marturiseasca cit de mult il pretuieste, dar timorat si emotionat nu reuseste sa se ridice de pe scaun. Si orele trec si Dinica bea vin si Lucian bere, amindoi singuri si tacuti. Lucian se coace in interior, este coplesit de prezenta maestrului, simte cum fierbe. In cele din urma, se ridica impleticindu-se de pe scaun si se duce la Dinica. Ii spune: “Maeshtrree, am venittt sha-mi prejint omajiile!” Dinica se uita pentru o secunda la el si-i raspunde cu vocea sa inconfundabila: “Mai da-te-n piz..a ma’tii”!   

Ajung acasa, ii povestesc tatalui meu intimplarea lui Lucian. Batrinul meu zimbeste pe sub barba si-mi zice ca stie, ca asa e Dinica si-mi povesteste la rindul sau alta intimplare. Acum multi ani de zile (cind Lucian era tinar si avea plete, v-ati prins, iar eu unul eram un concept abstract la nivel celular) avusese loc premiera unei piese de teatru foarte proaste. Cu toate acestea, pentru ca regizorul si actorul principal erau mari vedete, piesa respectiva a fost prezentata ca un supersucces, iar apoi, dupa spectacol, s-a organizat o megapetrecere la Sarpele Rosu. Acolo era si Dinica (care nu jucase in piesa, dar stia despre ce e vorba). Dinica singur, cu un pahar de vin. Trec orele. Oamenii petrec. Dinica nu vorbeste cu nimeni. La un momentdat se ridica solemn, il vede pe regizor si-l arata impunator cu degetul aratator: “Tuuuuu!”. Regizorul, timorat: “Da?!” Dinica: “Mai da-te-n p…a ma’tii!” Apoi, Dinica il ocheste pe actorul principal: “Si tu! Mai da-te-n p…!”. Se suie cu picioarele pe scaun si arata cu degetul pe toata lumea si pe fiecare, pe rind, il trimite… acolo :-). Toata lumea tace stupefiata. In cele din urma, unul dintre actori, enervat, il intreaba pe Dinica: “Auzi, maestre? Da’ dumneata in calitate de ce esti aici?”. Dinica se uita la el si-i raspunde: “De consumator!.”

Leave a Reply