Pariul cu modernitatea

La sfirsitul anului trecut, inceputul acestui an, am fost in Turcia. Va povesteam despre experienta mea aici. Concluzia implicita a postului era ca Turcia este o tara misto si moderna. Absolut de necomparat cu oricare stat oriental, asiatic, islamic. Cu mult mai aproape de Uniunea Europeana decit de Orientul Mijlociu. De ce nu este Turcia membra UE? Se pare ca, pe linga altele, cele mai multe cancelarii europene ii imputa Turciei faptul ca nu recunoaste nici in ruptul capului una dintre cele mai mari calamitati ale secolului XX, genocidul impotriva armenilor.

Au trecut aproape 90 de ani de la acel masacru, evenimentele s-au petrecut in anii de pe urma ai Imperiului Otoman, inainte ca Mustafa Kemal sa devina Atatürk si sa modernizeze Turcia. Reparatia care se impune astazi, nu (mai) poate fi decit de natura morala. Cu toate acestea, Turcia refuza sa o dea. Mai mult de atit, de cite ori poate, prin mijloace diplomatice, statul turc incearca sa-si apere reputatia. Altii apara aceasta reputatie prin alte mijloace. O reputatie care nici macar nu este a lui, ci a stramosului sau, un stramos barbar care desi a trait pina in secolul XX, era mort de mult, fiind intepenit ca mentalitate si dezvoltare undeva prin Evul Mediu. Nu spun lucrul acesta cu rautate, la fel au stat lucrurile si in cazul Japoniei, iar eu unul, cel putin, ii respect in egala masura si pe samuraii care minuiau katana si pe “shogunii” hi-tech din ziua de astazi.

Desi am fost avertizat ca subiectul este sensibil, am ales ca in numarul urmator din Descopera sa publicam povestea genocidului din 1915. Am facut astfel un pariu cu modernitatea Turciei. Aceasta cu siguranta exista, insa daca este cu adevarat puternica, sunt convins ca ceea ce am scris, preambul al unei emisiuni de pe Viasat History, nu va stirni nicio reactie imflamata si patriotarda. Ramine de vazut… 

Leave a Reply