28 de ani - nici rocker, nici poet, nici revolutionar

 

“Un poet poate muri la 21 de ani, un revolutionar sau un cintaret rock la 24. Dar, odata ce am trecut de virsta asta, totul va fi bine . Asa gindeste toata lumea. Am trecut de Curba Mortii, am iesit din tunelul intunecos si umed. De acum, nu ne mai ramine decit sa mergem tot inainte, pe o autostrada cu sase benzi, indreptindu-ne - vrind-nevrind - catre o destinatie. Ne taiem parul si ne barbierim in fiecare dimineata. Nu suntem nici poeti, nici revolutionari, nici cintareti de rock. Nu mai bem in nestire, adormind prabusiti intr-o cabina de telefon, si nu mai ascultam The Doors cu volumul la maxim, la ora patru dimineata. In schimb, ne facem asigurari de sanatate, bem doar in barul vreunui hotel si pastram chitanta de la dentist pentru a primi reducere la taxe. Pentru ca de acum avem 28 de ani.”

Citeam textul de mai sus din Salcia oarba, fata adormita a lui Haruki Murakami, pe la miezul noptii trecute, intr-un tren care gonea de la Timisoara spre Bucuresti si ma gindeam la mine si la cei mai buni prieteni ai mei - cu totii de 28 de ani, sau in pragul acestei virste - si la modul in care ne schimbam ireversibil cu fiecare an ce trece. O parte dintre noi ne-am gasit ”vrind-nevrind” destinatia pe generoasa autostrada sociala a lui Murakami, altii inca simtim, vorba cintecului de mai sus, ca going nowhere, going nowhere… Si intr-un caz si in celalalt, insa, am impresia ca devenim din ce in ce mai ipocriti. In sensul ca facem din ce in ce mai multe compromisuri, lasind din ce in ce mai mult de la noi, uitind de noi, de ceea ce suntem, de ceea ce vrem cu adevarat, coborind standardele, refugiindu-ne din ce in ce mai adinc in monotonia unei cariere caldute. Asta nu e tocmai viata pe care ne’o imaginam la 21 de ani sau mai devreme, cind eram rockeri si revolutionari si poeti, dar este singura viata pe care o avem. Cea mai buna lume posibila, cum zicea Gottfried Leibniz acum vreo 300 si ceva de ani. Ce stia el?!

8 Responses to “28 de ani - nici rocker, nici poet, nici revolutionar”

  1. the other side of the moon Says:

    am plans citind postul asta… atata resemnare amara!
    rulz, Marc! rulz… in spite of all

  2. Marc Says:

    Nu e nicio resemnare. E doar o constatare. :P

  3. marius Says:

    e atat de adevarat….impresionant..

  4. Madelaine Says:

    Ei, fiecare parte a autostrazii are partile ei pozitive. Gandeste-te ca la 21 de ani nu aveai(am) atata experienta de viata (si amintiri frumoase) si nu facusesi(ram) atatea lucruri extraordinare!
    Fiecare kilometru din autostrada vietii are farmecul si amintirile sale. Ramane doar sa ne bucuram de parcurgerea fiecarui metru (chiar) ca sa nu ne trezim la 69 de ani fara bagaje!

  5. numitul Andone Says:

    alt melanco(o)lic. cedracu v-a apucat mah pe totzi??? marti, kivu ne-a prezentat o noua melodie in care se smiorcaie in toata regula in legatura cu pragul de 30 de ani. chiar daca ne barbierim in fiecare dimineatza, chiar daca ne ducem la munca (asa cum de altfel fac de vreo 11 ani incoace), chiar daca nu mai ascultam doors la maximum shi chiar daca nu mai plecam in fiecare week-end la munte cu chitara in spate… - am uitat ce voiam sa zic…AH! Gata! - tot simtim ca putem intoarce lumea asta cu fundu’ in sus. Nu inteleg de ce trebuie sa ne lamentam pe treaba asta.

  6. Marc Says:

    in viata fiecaruia vine o vreme cind iti pui mina in sold si-ti vine sa zici: PLM. de intors lumea pe dos (a se citi schimba), daaa, sigur ca putem, numai ca mai greu - din cauza burtii, a obligatiilor de familie, a programului de la serviciu.

  7. mary Says:

    of , baietii astia !!!

  8. Marc Says:

    bine ca esti tu mai cu motz :D

Leave a Reply