La Lenny Kravitz

In deschidere, au cintat surprinzator de bine The MOOoD. La primele 4 melodii nu au zis nimic, iar apoi, cind au inceput sa vorbeasca cu publicul… romaneste, multa lume a ramas cu gura cascata - sunau si aratau atit de british cu indie-rockul lor incat nimeni (dintre cei care nu-i stiau, evident) nu se astepta sa fie romani.

Kravitz si-a inceput concertul la 21.05 si a cintat live fara intrerupere doua ore si jumatate. Dupa cea de’a treia piesa, a salutat in sfirsit publicul si a inceput sa zica ce bine se simte el aici si cit de fericit e cu noi si ca noi contam enorm pentru el… apoi, a dat-o cu batul in balta, rau de tot, urlind in microfon ceva de genul Hungary, are you ready for the Love Revolution? Peste publicul stupefiat si indignat - cred ca cei mai multi dintre noi am pierdut sirul guristilor decerebrati americani (si nu numai) care, cind vin aici, se cred in Ungaria sau Bulgaria - s-a lasat o tacere de mormint, apoi unii au inceput sa huiduie, altii sa injure, iar cei din primele rinduri sa-i zica, totusi, unde se afla. Lenny si-a cerut mii de scuze, apelind la povestea prafuita (dar poate adevarata) a vietii chinuite a artistului in concert care sare dintr-o tara in alta si in afara de avion, camera de hotel si scena, nu mai stie nimic (de parca l-ar obliga cineva, in afara de propriul interes, sa cinte pe banda rulanta) si mintea ii poate juca feste citeodata. A insistat ca stia unde e, numai ca a facut o greseala. In cele din urma, dupa ce si-a cerut din nou scuze, l-am iertat, iar concertul a continuat foarte misto.

Lenny Kravitz este un instrumentist desavirsit si un solist extraordinar. Este printre foarte putinii artisti comerciali care au cu adevarat Voce, o voce care - culmea! - live parca suna si mai bine decit in studio. Nu a falsat, nu si-a pierdut suflul (in ciuda faptului ca s-a miscat foarte mult) si a sustinut intregul concert la aceeasi intensitate. A fost ajutat si de o banda pe masura sa - un tobar de zile mari, un trompetist si 2 saxofonisti furati parca din prima jumatate a secolului trecut, din epoca de aur a jazz-ului, dar mai ales Craig Ross, un chitarist care a tras niste solouri dementiale ce te taiau direct pe suflet.

La cei 44 de ani ai sai, Kravitz are o charisma de mascul feroce pe care eu unul nu prea o inteleg. Adica, ma rog, s-a miscat foarte seducator in colantii lui negri, de la inaltimea pantofilor cu toc (cu care ajungea probabil la pragul psihologic de 170 de cm), dar, de multe ori, mie mi s-a parut ca aduce cu un cimpanzeu gay in calduri. :P Gagicile de pe gazon se pare ca erau de alta parere. Dupa gafa din deschidere, a interactionat foarte bine cu un public electrizat care i-a recunoscut majoritatea melodiilor si a cintat din toti bojocii alaturi de el. Din playlist nu au lipsit (intr-o ordine aleatorie) Always on the Run, It Ain’t Over ‘Til It’s Over, Stillness of Heart, Are You Gonna Go My Way, American Woman, I Belong To You, Fly Away, Again sau I’ll Be Waiting.

La sfirsitul concertului, total natural si degajat, Lenny a facut o chestie pe care nu a mai facut-o absolut niciun “star” din asta de valoare internationala la noi. Pe acordurile din Let Love Rule, vreme de 10 minute, a parasit scena si a facut o adevarata baie de multime. Adica a sarit in public. Si nu doar la aia din fata scenei, ci a luat-o metodic prin zona de gazon B, apoi tribune si peluze. In cele din urma, cu cirdul de fani dupa el, s-a cocotat undeva pe o cladire din stinga scenei, deasupra peluzei, de unde a dirijat intregul stadion Cotroceni, pina cind o tipa i-a sarit in spate si l-a pupat pina cind l-a darmat pe jos. :P Lenny s-a ridicat si a continuat baia de multime.

In concluzie, cu exceptia fazei cu Hungary, Kravitz a produs o surpriza tare placuta si a sustinut un concert de nota 10.

2 Responses to “La Lenny Kravitz”

  1. George Says:

    A fost intr-adevar un concert foarte dragut, insa nu mi s-a parut a fi chiar de nota 10. Au fost momente si momente in el. Parerea mea este ca melodiile de pe noul lui album sunt incomparabil mai slabe cu vechile lui cantece care au rasunat din vocea tuturor.
    Cu exceptia catorva momente in care a stralucit (baia de multime si cateva melodii care mergeau la inima), nu pot zice ca Lenny Kravitz mi-a creat o impresie deosebita. Din contra, mie mi s-a parut a fi semidrogat (avea uneori niste miscari de ziceai ca se rupe in doua) si nu foarte fericit ca este pe un stadion si canta alaturi de multi oameni…
    Asta a fost parerea mea :)

  2. News » about : tara feroce Says:

    [...] Dupa cea de’a treia piesa, a salutat in sfirsit publicul si a inceput sa zi(Quote from : 「La Lenny Kravitz」) Exista un rost pentru Caminul Cultural. Cladirea are proportii lugubre, troneaza la intrarea [...]

Leave a Reply