Jardí del Túria

Suna precum un orasel sau un personaj de origine elfa din universul Lord of the Rings al lui Tolkien, nu? De fapt, inseamna Gradina Turia si este un imens parc, lung de vreo 10 km si ceva, care taie Valencia in doua.

In diverse discutii purtate cu numerosi prieteni despre sumbrul nostru oras si cum am putea sa transformam broscoiul hidos in printesa fermecatoare, mi-am sustinut intotdeauna ideea ca unul dintre cele mai misto lucruri care i s-ar putea intimpla Dimbovitei ar fi sa fie secata cu desavirsire, iar spatiul cu pricina sa fie transformat in promenada, un culoar umplut cu parcuri, flori, copacei, statui, galerii de arta, cafenele + unde este cu adevarat necesar, spre exemplu de la Piata Eroilor la Piata Unirii sa se extinda (fara a minca de tot fosta albie) cu inca o banda, pe fiecare sens, soseaua. Operatiunea cu pricina, desi ar costa ceva bani, nu este tocmai imposibila tinind cont de faptul ca peste 70% din debitul Dimbovitei este subteran.

In plus, felul in care este exploatata apa acum este deplorabil. Adica, hai sa fim seriosi - Dimbovita nu este nici Sena, nici Tamisa, nici Nilul, nici Dunarea. Nu este decit un scuipat de canal nenavigabil cu apa jegoasa cuprinsa intre doua betoane. La ce ne foloseste? In afara de faptul ca vara mai vezi citiva puradei de etnie rroma (adica tigani) care se scalda in buricul orasului la putza goala… La absolut nimic!

Pina la mijlocul secolului trecut, Valencia era strabatuta de fluviul Turia. Albia acestuia, navigabila, era lata precum Sena la Paris sau Dunarea in Budapesta, iar Turia era exploatat la fel de frumos. In 1957 insa, fluviul a iesit din matca si a produs o inundatie devastatoare: pentru citeva saptamini, orasul a fost scufundat efectiv sub ape - in unele locuri, adincimea acestora ajungind la 5 metri! Municipalitatea valenciana a hotarit imediat ca masura de siguranta devierea completa a cursului fluviului. In prezent, acesta nici nu mai intra in oras, varsindu-se in Mediterana pe la marginea Valenciei.

Ce au facut arhitectii cu albia goala a fluviului? Jardí del Túria - o gradina imensa, un parc luxuriant cu palmieri si plante exotice, cu locuri generoase de joaca, cu centre sportive gratuite, in aer liber, circuite pentru biciclisti si amatori de jogging, sali de concerte. De asemenea, la inceputul anilor 90, doi arhitecti au avut viziunea geniala a Orasului Artelor si Stiintelor (despre care puteti citi si in postul precedent) - construit in extremitatea estica a fostei albii. Cind am ajuns in Valencia, nu cunosteam aceasta poveste si am ramas tare surprins cind am vazut poduri uriase ce traversau un colosal fluviu… de verdeata! Chiar nu vad de ce un astfel de (eco)proiect nu ar putea fi implantat, pastrind proportiile meschinei Dimbovite, si in Bucuresti?! 

One Response to “Jardí del Túria”

  1. Green Blog » Blog Archive » Nu calcati pe iarba! Nici pe nisip! Says:

    [...] trecuta, intr-o dupa-amiaza torida, la Valencia, m-am dus la plaja; o plaja uriasa, cam cat jumatate de oras. Era ziua unui sfant, patron local, [...]

Leave a Reply