Brida: Coelho vinde ocultismul la kilogram

Inclusiv in Romania, pe cit de tare a fost iubit (mai ales de gagici), pe atit de violent a fost ocarit si stigmatizat. Pentru ca este un caz mai special, a avut parte de trei rinduri de critici:

1.) cei (mai multi) care nu l-au citit deloc sau au parcurs o singura carte de-a sa, dar s-au revoltat pentru ca in mass media a fost asociat si confiscat de catre VIP-uri, vedete si vedetutze, guriste, prezentatoare, modele, pitzipoance si creatori de moda. Si, desigur, Razboinicul Luminii (din Pipera), unicul si inegalabilul Jiji. Asadar, sa ai o atitudine anti-Coelho insemna sa fii cool, sa fii true pentru ca te delimitezi automat de toata cohorta pestrita a show-biz-ului romanesc. Nu conteaza ca tu nu ai habar despre ce dracu’ scrie omul ala acolo si nu intelegi cam nimic din borhotul de simbolism si misticism pe care ti-l ofera generos, in portii consistente (de mai ca ti se apleaca) in toate nuvelele sale.

2.) cei care i-au contestat calitatile literare. Aici vorbim de o critica elevata (desi, in marea ei parte, nu mai putin neinitiata fata  de cei din prima categorie), de domni si doamne care semneaza in Dilema veche, in Ziarul de Duminica, Idei in dialog, Romania Culturala etc. Ei nu contesta (neaparat) ocultismul / obscurantismul lui Coelho, ci calitatea acestuia de scriitor. De altfel, una dintre cele mai nasoale critici care i se aduc lui Paulo Coelho pe plan international este aceea ca manuscrisele sale originale + prima editie a cartilor (cea in limba materna) sunt cam varza - mustind de greseli gramaticale, situatii ilogice si asocieri dintre cele mai neinspirate. Mare parte din faima brazilianului se spune ca a fost construita si pe baza unor editori destepti si traducatori excelenti, care si-au luat si anumite libertati fata de scrierile originale. Desi, citeodata, exista si mici scapari. In Brida, de exemplu, in traducerea romaneasca aparuta saptamina trecuta la Humanitas, la un momentdat o vrajitoare merge pe o “poteca uscata acoperita de frunze umede“! umeda acoperita cu frunze uscate. Hait! :D

3.) cei care-i contesta atit calitatile literare, cit si universul mistic in care Coelho isi plaseaza povestirile. Ideea e ca brazilianul produce o multime de aiureli mistico-religioase, foarte entuziaste, dar care nu prea au legatura cu realitatea. In ceea ce ma priveste, chestia asta ma cam lasa rece. Mare parte a celor mai importanti scriitori a fost formata din aceia care au fost in stare sa-si creeze un univers literar viu, coerent, care se misca dupa propriile reguli si legi. Cosmogonia si mitologiile din Lord of the Rings nu sunt decit niste bazaconii, daca le confruntam didactic cu realitatea religiilor pagine din nordul Europei, totusi nimeni nu contesta talentul imens al lui Tolkien.

Prima problema la Coelho este ca el chiar se ia foarte in serios, insistind ca povestile sale sunt rodul unei desteptari mistice urmata de o serie de initieri in diverse Arte uitate: alchimie, magie, mistere etc. Ceea ce nu e neaparat rau. Vorbeste cu atita naturalete despre toate cele oculte, incat mai ca-ti vine sa-l crezi. Adevarul e ca nu-mi vine in cap alt scriitor comercial care sa popularizeze intr-un mod mai fericit misticismul - acesta este un talent pe care nimeni nu i-l poate imputa brazilianului. Scrie despre Marile Secrete degajat, natural, folosind un limbaj simplu, pe intelesul tuturor. Evident, are charisma sa. Sa abordezi subiecte aparent greu digerabile si sa ai succes la public nu e o chestie tocmai usoara. (Desi, daca stai sa despici firul in patru, Coelho nu este mai mult decit o Mihaela Tatu / Dr. Andrei / Delia Budeanu a Magiei - se foloseste de cadrul irational / mitic pentru a produce pansamente lirice si puseuri de sfaturi sufletiste universal valabile). Prin urmare, este unul dintre putinii scriitori fata de care nu poti sa ai decit doua atitudini - fie il placi din prima, fie il arunci la gunoi pentru totdeauna. De ce (cred ca) l-am aruncat eu (totusi) la gunoi?

A doua problema a lui Coelho este ca de la cea mai buna carte a sa, in mod evident Alchimistul, (al doilea roman publicat) si pina in prezent au trecut fix 20 de ani. 20 de ani in care brazilianul nu a mai produs nimic pe masura acestui roman (cu adevarat misto). Daca am vorbi in termeni muzicali, am putea spune ca tot ce a urmat nu a fost decit un nesfirsit remix al acelorasi sunete over and over again. Maktub, Zahir, La riul Piedra…, Diavolul si domnisoara Prym, Vrajitoarea din Portobello - niciuna nu s-a mai ridicat la valoarea Alchimistului.

Pentru ca dimpreuna cu toata redactia Descopera sunt virusat / gripat / mucos / cu febra si vai de mama mea, mi-am petrecut inceputul de saptamina - mai precis toata noaptea de duminica si ziua de luni - zacind in pat. Si cum zaceam eu asa, m-am gindit sa-i mai dau o sansa lui Coelho, si am citit Brida. Mi-a luat citeva ore. Se poate spune ca am citit’o pe nerasuflate (adevarul e ca rasuflam al dracu de greu cu febra si un robinet nesfirsit de muci ce-mi izvorau din 2 in 2 minute din trompa). De obicei, cind citesti o carte pe nerasuflate, inseamna ca ti-a placut tare mult, ca te-ai cufundat in ea si ai uitat sa mai iesi de acolo. Perfect adevarat. Am citit Brida si l-a sfirsit mi-am dat seama ca totul a fost un mare FAS! Acelasi fas pe care Coelho ni-l serveste in diverse forme de 20 de ani.

Brida, o tinara de 21 de ani, este initiata in vrajitorie urmind doua traditii. In ecuatie apar practici animiste, reincarnari cu catari, suflete-pereche si ritualuri magice. Formula e simpla, indiferent cit de mult inainteaza in initierea sa, Brida este mereu in urma celor doi maestri ai sai - o vrajitoare si un mag - care-i ofera in permanenta noi si noi semnificatii pentru etapele devenirii ei. In fapt, daca lasam in urma acest cadru magic, intre Jurnalul lui Bridget (Bridgitei?!) Jones si povestea Bridei nu prea e nicio diferenta care sa-l onoreze pe Coelho. Dimpotriva.

Poate ca mi-ar fi placut totusi Paulo Coelho daca, absolut din intimplare, la o virsta destul de frageda cind nici naiba nu auzise de el sau de Dan Brown, nu mi-ar fi iesit in cale Pendulul lui Foucalt. Atunci, nu prea am inteles nimic din romanul lui Umberto Eco, prin urmare l-am citit si studiat cu mare atentie pentru ca totusi m-a incitat si mi-a placut tare mult. Tocmai pentru a-l digera cum trebuie pe Eco am inceput sa citesc carti de vrajitorie, alchimie, hermeneutica, kabbala, masonerie etc. La inceputul anilor ‘90, la Editura de vest au aparut vreo 7-8 carticele de popularizare a stiintelor oculte, nu mai mari de 150 de pagini una, in colectia “Initieri”. Spre deosebire de sute de prostioare absolut jenante care au inceput sa umple pina la refuz tarabele si librariile, pe masura ce setea de obscur a poporului cititor a crescut, cele de la Editura de vest sunt cit se poate de “serioase”, scrise bine si documentat - daca mai dati de ele, vi le recomand cu caldura, in masura in care sunteti pasionati de subiect. In sfirsit, ideea e ca cele 8 carticele nu mi-au fost suficiente intru totul pentru a-l intelege pe Eco, prin urmare am fost nevoit sa fac sapaturi mai adinci.

Pe de alta parte, avind background-ul dat de aceste carticele, pentru mine, Coelho, ca scriitor mistic, nu mai inseamna mare lucru. Ramine doar scriitorul inimos, pe alocuri impiedicat cu poteca sa umeda acoperita de frunze uscate, care vinde ocultism la kilogram si ofera sfaturi de viata rupte parca din sectiunea de corespondenta cu cititoarele a unei reviste de femei. Mai mult sau mai putin quality.

7 Responses to “Brida: Coelho vinde ocultismul la kilogram”

  1. alina Says:

    Buna,

    e interesant ce ai scris tu acolo, insa as vrea sa-ti atrag atentia asupra unui lucru. In carte scrie ca “poteca este umeda si acoperita de frunze uscate”. Acum nu stiu ce ai inteles tu, dar eu la gradinita am invatat ca toamna, frunzele se usuca si cad. Nu vreau sa iau apararea nimanui, dar cred ca e nedrept sa scrii despre ceva ce “nu exista” cu adevarat.
    ;)

  2. Marc Says:

    Ok, am corectat. Oricum mi se pare anapoda.

  3. deee Says:

    cred ca ai fost atat de racit incat ai reusit sa-ti arunci tot puroiul pe noi…

  4. Ana Says:

    Mie Brida mi-a placut. Are acolo cateva fragmente la care am lasat cartea putin si am reflectat. La altele am zambit. Mi-a ramas in minte Magul :)

  5. Ligia Cotea Says:

    Eu recunosc ca am citit toate cartile scrise de Coelho cu cea mai mare placere…mi-a placut intotdeauna finalul optimist al cartilor…

  6. crestinul Says:

    despre ocultism
    http://www.afladespre.ro/ocultism-in-vechiul-testament-728.htm

  7. Claudy Says:

    Buna))
    la sfarsit ai pomenit despre “sapaturi mai adinci” pe care le-ai facut pt a-l intelege pe Eco.Te rog sa notezi cartile-lopeti de baza.Sunt chiar intrigata,iar reflectarile tale ma fac sa am inceredere in cele ulterior recomandate.iti multumesc anticipat))

Leave a Reply