Povestea iepei Karina si a paranormalului Mudava

Apropo de acest post scris de Krossfire, despre scepticismul vizavi de fenomenele paranormale.

In adolescenta, vreo 3 ani la rind, am mers impreuna cu un prieten, in fiecare vara, la Centrul de Echitatie de linga Poiana Brasov. Intre 14 si 16 ani, niciunul dintre noi nu a avut vreo prietena; initial, am fost foarte timizi in aceasta privinta. Nu aveam nici “gasca” sau grup de amici comuni, prin urmare, pentru ca ne intelegeam foarte bine, plecam doar noi doi in vacanta. Ne plimbam in fiecare zi zeci de kilometri, ne suiam pe munte, ne dadeam pe Timpa cu bicicleta, discutam ore in sir despre viata, filosofie, literatura, istorie, fete, OZN-uri si menirea noastra pe acest pamint, dormeam pina aproape de prinz, mincam niste delicioase sandwich-uri cu cascaval afumat topit, salam de Sibiu si ketch-up preparate ad-hoc intr-o cosmelie de lemn din Poiana, fumam tigari de foi si beam bere DAB. Desi stateam la Centru de Echitatie, niciunul dintre noi nu s-a gindit sa invete sa calareasca. Pe de o parte, ne era putin jena fata de proprietari, care erau amici cu parintii prietenului meu si ne gazduiau & ne dadeau de mincare gratis. Pe de alta parte, nu aveam bani pentru a plati un curs de calarie. 

Intr-o seara, cind ne plimbam in timpul discutiilor noastre prin padurea din preajma Centrului, am vazut un cal legat de un copac. Era o iapa tinara absolut superba, cu par maroniu, inalta, supla si foarte bine facuta. Ne-am apropiat de ea, iapa a nechezat si a facut doi pasi inspre noi, cit ii permitea latul. Prietenului meu i s-a facut frica de ea, eu insa m-am apropiat si am inceput sa o mingai pe cap. M-am scotocit prin buzunare si am gasit o lama de guma de mestecat cu menta. I-am dat-o iepei, iar aceasta a rumegat-o cu placere. Am mai stat o vreme cu ea, ne-am mirat ce naiba cauta acolo singura si legata, apoi, pentru ca se intunecase, am facut cale intoarsa catre Centru.

Pe drum, ne-am intalnit cu un grajdar. Acesta ne-a avertizat sa avem mare grija, sa nu ne apropiem de iapa legata. O chema Karina si din experienta omului, era cea mai naravasa iapa care traise vreodata la Centru. Fusese cumparata de cateva luni, insa nu lasa mai pe nimeni sa o incalece, nici macar pe grajdarii cu experienta, arunca oamenii din sa, nu raspundea la comenzi, devenea nervoasa foarte repede si incerca sa loveasca cu copitele pe toata lumea. Cu o saptamina in urma, un grup de arabi venisera la echitatie. Unul dintre ei a vazut-o pe Karina si si-a exprimat dorinta expresa de a porni pe traseu cu ea. Initial, proprietarii nici nu au vrut sa auda de asa ceva, explicindu-i omului situatia, insa arabul a scos din portofel 1.000 de dolari (o suma cu adevarat colosala pentru 1995). Cu chiu cu vai, a reusit sa se urce pe iapa. La 5 minute dupa ce, impreuna cu doi ghizi, arabii au plecat pe traseu, Karina s-a intors singura la grajduri. Calaretul ei fusese, evident, aruncat din sa; in cadere, arabul “curajos” isi fracturase o mina si isi sparsese capul. Cand am ajuns noi la Centru, iapa era “pedepsita” pentru aceasta patanie. Oricum, din nou nu mai lasa pe nimeni sa o incalece.

“E frumoasa, dar nu e buna de nimic” ne-a zis grajdarul. In ciuda avertismentelor sale, am inceput sa o vizitam in fiecare zi pe Karina. In timp ce amicul meu pastra o distanta “respectuoasa” si ma privea ingrijorat, ii dadeam Karinei bomboane Halls sau guma, o mingaiam si ii vorbeam. De fiecare data cind o vizitam, cind ne observa, chiar daca eram destul de departe, necheza puternic si isi ridica picioarele din fata. Intr-o dupa amiaza dupa acest salut, am vazut-o pe Karina luand-o la galop inspre noi. Isi rosese latul si era libera. Prietenul meu a zis “Uite cum belim noi pula!”, insa am ramas amindoi pe loc, linistiti. Iapa a venit la noi, si-a lasat capul in jos si a inceput sa-l impinga in mina mea. Vroia, ca de obicei, sa o mangai. :P

M-am jucat cu ea, apoi ne-am indreptat impreuna inspre grajduri. I-am explicat proprietarului care privea, pe rind, la mine si la cal, uimit si circumspect, ca uite ce cuminte s-a facut Karina, ca de peste o saptamina e bleaga ca o mitza si ascultatoare ca un caine. A doua zi se facuse vremea sa plecam. Inainte de a parasi Poiana, m-am dus sa o mai vad odata pe Karina. Dupa repriza de mangaieri, bomboane si vorbe dulci (v-am mai spus ca pe atunci nu aveam prietena :P ), cind am dat sa plec, calul s-a lasat in genunchi. Ma invita sa ma sui pe ea, sa o incalec. Am ezitat citeva momente, apoi doar am mai mangaiat-o un pic si am plecat inspre masina. Sunt absolut convins ca daca atunci m-as fi suit pe Karina, nu as fi patit absolut nimic, ca ar fi fost totul ok. De atunci, am mai avut prilejul sa invat de cateva ori sa calaresc, dar am refuzat de fiecare data. De asemenea, nu stiu de ce, deep inside, am considerat mereu ca iapa Karina a fost calul meu. E ca si atunci cind ai o relatie atit de profunda cu cineva incat indiferent ce s-ar intimpla, nimic nu va schimba modul in care ai modelat si ai fost modelat de acea persoana. 

A doua zi dupa ce am plecat, proprietarul a incercat sa o incalece pe Karina. Iapa nici macar nu l-a lasat sa se apropie de ea, s-a sprijinit pe picioarele din fata si a dat cu copitele. L-a nimerit pe proprietar in piciorul drept si i l-a rupt urit de tot, afacerea soldindu-se cu ambulanta, ghips, picior beteag, nu stiu cite luni de refacere. Imediat dupa acest incident, calul a fost vindut si de atunci nu mai stiu nimic de el.

Vara urmatoare, cind ne-am intors la Poiana, la Centru de Echitatie (da, trecuse un an si inca nu aveam prietene! :D ), eu si tovarasul meu am avut surpriza de a fi vecini de vila cu o celebritate de tabloid, “doctorul” Mudava. Nu stiu daca va mai aduceti aminte de el, e barbosul “paranormal”, care a candidat la un momentdat si la presedintia Romaniei (in 1996, cred), cu mesajul “Deschideti-va mainile si picioarele si lasati-va cuprinsi de energie”… sau ceva in halul asta. In sfirsit, tipul avea o reputatie de terapeut si vindecator. Proprietarul inca avea dureri periodice la piciorul rupt de Karina, asa ca, profitind de situatie, l-a rugat pe “doctor” sa-l trateze. Acesta i-a zis sa-si intinda piciorul, apoi a inceput sa-si plimbe mainile deasupra acestuia. Din cind in cind, inghina si zicea soptit ceva de genul: “Daaa! simt durerea! Multa durere. E aici! Acum iese!!!” si tot asa. Proprietarul il privea interzis. La fel si noi. In sfirsit, Mudava si-a facut numarul, apoi a plecat. Dupa aceea, proprietarul a inceput sa rida si ne-a zis: “‘ F..tui muma lui de impostor! Bah baieti! Karina mi-a rupt piciorul drept!” Si tot ridea. Apoi, ne-am dat seama ca omul isi intinsese de la bun inceput piciorul sting…

14 Responses to “Povestea iepei Karina si a paranormalului Mudava”

  1. Madelaine Says:

    Cu o bomboana, cuceresti lumea!

    Cred ca de la guma de mestecat cu menta ai imblanzit-o pe Karina:-)
    Apropo, stiu pe cineva care le-a dat unor “sobolanei” de casa: pepene rosu, cipsuri si unui soi de harciog o gogoasa vieneza? Efectul: prietenie pe vecie:-)

    Poate asa procedeaza si imblanzitorii de animale atunci cand fac cunostinta cu ucenicii:-)

  2. krossfire Says:

    God damn it , si eu am avut ocazia de a avea un cal naravas numai al meu :P (Il chema Viteazul si cand eram copil eram printre singurii care se puteau apropia de el )

  3. Marc Says:

    Odata in viata se intilneste Omul si Calul! :D

  4. Diana Says:

    Mesajul era: deschideti-va mainile si piciorele si lasati-va PENETRATI de energie! :D Frumoasa poveste.

  5. numitul Andone Says:

    Du-te ba Balzac baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!! :)

  6. Krossfire’s Blog » Teoria Absurdului vs. Filosofia Nimicului Says:

    [...] P.S : Ca sa va satisfac totusi si setea pentru informatii despre criza financiara manifestata si printr-o criza de subiecte in lumea blogurilor, va recomand link-ul asta unde veti gasi o istorie a crizelor facuta de amicul Silviu.  O alta aparitie interesanta a fost aparitia unui link la un articol mai vechi pe blogul Descopera.ro [...]

  7. Descopera » Blog Archive » Ele sunt prapastii Says:

    [...] iulie&august [am fost plecat in vacanta la mare si la munte. Printre altele, atunci s-a intimplat si ceea ce povesteam aici.] [...]

  8. Marc Ulieriu - BLOG “DESCOPERA” - HP Pavilion Says:

    [...] iulie&august [am fost plecat in vacanta la mare si la munte. Printre altele, atunci s-a intimplat si ceea ce povesteam aici.] [...]

  9. Dana Storm Says:

    Nu stiu pe cine ai vazut tu, dar in nici un caz nu era Mudava. Am avut ocazia sa-l cunosc si sa stau de vorba cu el. Am si participat la 2 sedinte de bioenergie. Erau peste 60 de persoane in sala dar la nici una nu a folosit cuvintele pe care le-ai scris tu. Erau tot felul de oameni cu tot felul de boli. Sunt sigura ca era o persoana care se prezenta ca fiind Mudava, probabil pentru a pacali creduli. Domnul Mudava spune clar ce simte in organismul omului. Nu spune cuvintele pe care le-ai rostit tu. E clar ca persoana pe care ai vazut-o nici macar nu l-a cunoscut pe Mudava.
    Ar fi bine sa verifici inainte de a comenta asa ceva… sa nu ai suprize.
    Dana Storm

  10. Marc Says:

    Draga mea, tu poti sa crezi fix ceea ce vrei - nu tu (si nici celelalte 60 de persoane pe care le invoci) ai fost cu mine in 1994 la Poiana Brasov.

  11. diana Says:

    faina poveste…si isterioasa in acelas timp…pai se pare k karina era o fire mai dificila…bv…dar guma?la cai?cne a mai auzit???=)):-)):)ma rog

  12. diana Says:

    misterioasa*

  13. iulia Says:

    Mi-a placut mult povestirea.

  14. Dan Anghel Says:

    Bioenergia este o alterntavia foarte buna la medicina alopata. O recomand!

Leave a Reply