Oglinda intunecata

Căci acum vedem totul ca printr-o oglindă întunecată, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.  Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel (13:12)

Noaptea trecuta am visat ca ma aflam in Second Life. Second Life-ul din vis nu arata precum versiunea de grid 1.21.6 din prezent, ci era cu mult mai sofisticat, ca un soi de realitate alternativa. Cu toate acestea, pastra o parte a atributelor definitorii a lumii virtuale: impartirea pe sim-uri, teleportarea, zborul. Eram constinet ca ma aflu in SL; cu toate acestea, experienta imersiunii in virtual era deplina: nu mai priveam la un avatar tridimensional, ci aveam senzatia ca ma aflu eu, in persoana, acolo. M-am teleportat la un club de rock unde avea loc un concert al unei trupe necunoscute. Cantau un rock ciudat, pe care nu l-am mai auzit din anii ‘90, de pe vremea inceputurilor rockului alternativ din Seattle, daca imi aduc bine aminte - un mix armonios intre grunge, folk si jazz, chitari acustice si electrice + mult pian si saxofon. Announcer-ul evenimentului era Florian Pittis, iar concertul avea loc cu ocazia lansarii radio3net in Second Life.

La concert m-am intilnit cu cineva cu care nu am mai vorbit de foarte multa vreme. Am dansat, am baut citeva beri, apoi am iesit din club si am inceput sa zburam deasupra unei paduri intunecate. Zburam fara niciun pic de efort, nu ca si cum as fi avut aripi, ci precum m-as fi lasat purtat in aer pe coama unui vint caldut de primavara. In urma cu 3 ani de zile, in vacanta de vara pe care mi-am petrecut-o la 2 Mai, aproape in fiecare miez de noapte ma dezbracam de toate hainele si inotam in larg, unde faceam pluta si priveam stelele minute in sir. Zborul din Second Life se asemana intrucitva cu ceea ce am simtit acolo, in mijlocul marii. Reverie si relaxare. Am ajuns intr-un sim pe care-l cunosc, in care am landmark si in SL-ul din realitate - un munte in virful caruia se inalta un imens templu incas. Intr-una din sectiunile templului se afla o camera simpla, cu o masa rotunda de piatra si niste stinci sculptate cu motive tribale pe post de scaune. Ne-am asezat acolo si am inceput sa ne povestim vietile, ce am mai facut de cind nu ne-am mai vazut. Cerul era intunecat, dar limpede si se observa Calea Lactee. In surdina se auzea o muzica ambientala. Vorbeam pe rind si nu ne intrerupeam unul pe celalalt. Din cind in cind taceam mult, ne priveam, zimbeam, apoi ne continuam povestile. Au trecut asa citeva ore.

Apoi am hotarit ca este cazul sa ne intoarcem in “realitate”. Am iesit din Second Life, dar nu eram in fata unui computer, ci intr-o sala de asteptare, precum sunt cele din aeroporturi si gari. Am iesit afara si ne-am suit intr-o masina alba. Apoi m-am trezit.

Era 3 si ceva dimineata. Pentru ca nu am mai putut sa adorm, am dat drumul la televizor si am urmarit un episod dintr-un serial politist cu un inspector roscovan si doi macho mani hispanici. In intriga episodului, un rol central il juca blogul secretarei unei mari companii. Mi-am zis, damn! cu adevarat traim in epoca web 2.0 daca wordpress a ajuns un subiect atit de comercial. (Apropo de asta si de vise, in urma cu 2 saptamini, l-am visat pe Zoso. :D Nu l-am intilnit in viata mea, dar il citesc aproape zilnic si mai demult ne-am ciondanit un pic pe YM.).

Azi dimineata mi-a crapat hard disk-ul. Pur si simplu. Fara niciun anunt prealabil. Am pierdut citeva sute de fotografii, melodii si documente - printre care unele la care tineam al dracu de tare. M-am simtit ca si cum mi-ar fi crapat unul dintre cei mai buni prieteni. In ce hal am ajuns! :D

6 Responses to “Oglinda intunecata”

  1. numitul Andone Says:

    Asta ma incurajeaza sa mai scriu la nuvela :)

  2. Madelaine Says:

    E clar, ai avut un feeling ca se va intampla ceva cu “universul” pe care ti-l ofera computerul… Eu in schimb, sunt pasionata de moda, pictoriale si tot ce tine de domeniul acesta iar pasiunea ma urmareste si in vise (cum si pe tine - pasiunea pentru tot ceea ce tine de lumea virtuala). Acum vreo 2 luni, dupa ce am adormit cu revista Harper’s Bazaar in brate (nu pentru ca e plictisitoare, ci pentru ca am rasfoit-o pana dupa miezul noptii) am visat ca bunica mea a fost casatorita cu genialul Karl Lagerfeld de la Chanel! Am vazut chiar si fotografii si eram foarte contrariata pe motiv ca nu mi-a spus nimeni pana atunci de aceasta casatorie. Voiam sa i-au legatura cu Karl, evident:-))

    Intr-o alta seara am visat cum Giorgio Armani ma chema personal la o prezentare de moda din Italia…:-)

  3. Marc Says:

    @nenumitul: pai tot astept debutul ala.

    @madelaine: din cite stiu Karl e popo… so, no way! era doar un vis :P

  4. Lillav Says:

    in ce hal ai ajuns>? crede-ma, se poate si mai rau! eu am stat fara conexiune la internet cateva zile si o luasem razna. fara sa-mi pot verifica mailul si fara sa pot citi rutinitatile (site-urile) mele. jesus! greu a fost. :D

  5. Marc Says:

    @lillav - nu te mai plinge, ca tot eu sunt cel mai oropsit :D Tu ai stat fara conexiune la Net citeva zile - deci ai avut mai mult timp pentru tine si alte lucruri pe care altfel probabil le ignori. Eu am ramas in fundul gol - fara NIMIC! am pierdut tot! :(

  6. Lillav Says:

    :D nu ma plangeam..eee…ai dreptate…e mai rau la tine,,,sper ca te-ai mai “imbracat” intre timp…a nins. :P

Leave a Reply