Ele sunt prapastii

“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”

* * *

Won’t you let me walk you home from school?
Elliott SMITH - Thirteen

Va povesteam intr-unul din primele posturi ale acestui blog ca pe toata perioada adolescentei mele, pina sa intru la facultate, am tinut un jurnal. Toate textele de mai jos au fost scrise cind aveam 15 ani, de-a lungul anului 1995 (concursul celor de la eMAG are tema Tu ce faceai acum 13 ani?) si sunt extrase si frinturi din acest jurnal. Le voi copia aici ca atare si nu le voi edita in niciun fel; voi interveni, in paranteze drepte, doar acolo unde consider ca cititorul are nevoie de minimale detalii suplimentare pentru a intelege firul actiunii. Si unde voi pofti sa fac misto de mine. In acest fel sper sa rezolv si o dilema etica. Pentru ca tema e simpatica, am vrut sa particip la acest concurs imediat ce am aflat de el, apoi am vazut ca Victor (coleg de companie) este in juriu si m-am razgandit.  Insa, am observat ca si Cabral (coleg de trust) a scris pe tema asta, asa ca m-am razgindit din nou. Mai ales ca Marc cel de acum 13 ani nu avea nicio treaba cu domnul Kapra (nici cu cel de atunci, nici cu cel de acum :D ). Asadar, Marc la 15 ani, in primul an de liceu, 1995…

ianuarie [ma indragostesc de o grasuta]

“Este o vreme cumplita. Viscolul urla ca un lup infometat. Stratul de zapada s-a marit considerabil. Tocmai am venit cu Gica [cainele meu] de la plimbare. Mi-am luat de la Unirea un “HomeComputer” [consola chinezeasca de videogames]. Are niste jocuri bestiale, printre care Super Mario Bross, Turtles Ninja si Sky Destroyer. Mi-am mai cumparat caseta Unplugged a Nirvanei. E dementiala. Se potriveste cu ce-i afara. Doamne, ce mult imi place aceasta vreme. Peste o jumatate de ceas va fi miezul noptii, ora nimanui cum spuneam odata. Deasupra mesei mele am atirnat o icoana veche cu Iisus pe Muntele Maslinilor [pe vremea aceea doream sa ajung popa]. Icoana este de la Bujoru, din vechea casa a strabunilor mei din partea mamei. Cite a vazut, oare, aceasta icoana? Cite se intimpla acum pe Terra si ce univers ingust am eu [no wiki, no google in '95]… Ma gindesc la Roxana. Concluzia pe care o trag este urmatoarea: pe tot parcursul primului trimestru, de cite ori am trecut pe linga ea, si-a intors privirea catre mine. De fapt, totul a inceput cind intr-o zi am vazut-o singura pe hol, eu si Cristi [sau Edy sau Beavis sau Jean - unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din liceu si de acum]. L-am intrebat daca-i place tipa asta. Mi-a zis, in stilu-i caracteristic, ca daca-i pui un ziar pe fata merge. Apoi, am vazut-o la bufet, la Balul Bobocilor, apoi pe hol, in fiecare zi [eram in clase diferite, noi la istorie-stiinte sociale, ea la filologie]. La Bal era cu un baiat, am mai vazut-o odata cu el, este mica de inaltime, poate i-ar sta mai bine fara vreo 5 kg! [din inocenta pubertatii: imi placea de'o grasuta :D ].  Mi-am propus sa mi-o scot din minte, dar la dracu’, de ce nu pot? Nici macar nu sunt indragostit de ea [mincinos; de fapt, vreo 2 luni am fost], insa ma obsedeaza privirea ei, nu pentru ca este pentru mine, ci pentru ca exprima… Exprima multe… Mi-am realizat un proiect: port de o saptamina aceeasi pereche de ciorapi (care put ingrozitor). Camera mea e plina de postere bestiale… Nu stiu nimic despre “mine insumi”, insa caut forme. Poate cindva se va stabiliza totul…”

februarie [sunt emo]

[Pe 2 februarie 1995 ascultam pentru prima oara balada Nothing Else Matters a celor de la Metallica. Pentru ca nu aveam net unde sa caut lyrics si studiam engleza de numai 2 ani, am transcris versurile in jurnal in felul urmator:] “So close noever can’t find / Could be much more love in a hurt… Every day for a something new / Open my for a difrent you… :P In ultimul timp am trecut prin niste stari sufletesti ascutite, am trecut de la o extrema la alta. Acum sunt melancolic. Vineri am avut un moment in care privind la o poza cu Madline Stowe [de fapt, este actrita din Ultimul Mohican, Madeleine Stowe, de care ma indragostisem lulea. Poza e asta] nu am mai suportat… nimic… si am inceput sa pling asa ca un nebun… In ultimul timp, m-am ferit sa mai scriu. O parte din mine are impresia ca, indiferent cit m-as stradui, nu pot sa spun Adevarul, nu pot sa comprim Realitatea in cuvinte. Daca tot mistific lumea, m-am hotarit sa scriu poezie [mi-a trecut repede]… In ultimul timp ma schimb… in intuneric [nu ma refeream la schimbat haine :P ].” 

martie & aprilie [m-am tinut de cuvint si in aceste 2 luni am scris doar poezii. Din pacate, nu in jurnal, ci pe foi si nu am pastrat niciuna].

mai [T'Appartengo]


 
“In prezent imi place de Ambra - realizatoarea lui “Non e la Rai”, emisiunea de tineret cu cea mai mare audienta de la “italieni”. [Ambra lansase melodia de mai sus, pe care o ascultam in fiecare zi. Si in fiecare zi ma uitam la ea pe Italia Uno]. Dar aceasta este un moft pe moment [wrong! mi-a placut de Ambra aproape doi ani]… Acest jurnal este o absurditate, n-are niciun rost… Nu gasesc! Nu gasesc! Nu gasesc! Nu gasesc!”

iunie [Pe cind Dani Otil avea 14 ani]

“Uneori spun “ce frumoasa e viata”, alterori - “nu mai vreau sa traiesc” sau “nu-mi mai pasa”. Nepasarea vine din plictiseala: ma plictisesc pentru ca nu am si nu pot gasi un scop. Si nici nu incerc, de multe ori, pentru ca binecuvintat este cel ce nu asteapta nimic, caci el nu va fi dezamagit [fucking zen me!]. Vineri am fost cu Cojoc [best friend la acea vreme] la Sala Mare a Palatului la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. A fost frumos, ne-am distrat, am venit acasa la 4 dimineata. [Desi nu am scris in jurnal, acolo am facut cunostinta cu o tinara animatoare care avea un fluier in gura si topaia de colo-colo cu niste baloane in mina. Era gagica lui Dan Chisu, organizatorul evenimentului. O chema Mihaela Radulescu, era foarte simpatica, avea un piept foarte plat si nu stia nici dracu' de ea. Nu, nu m-am indragostit si de (pe atunci) anonima Raduleasca! :D Uite de ce->] Mi-am imaginat ce s-ar intimpla daca Ambra ar aparea brusc, aici, la mine in camera. Tragedie!”

iulie&august [am fost plecat in vacanta la mare si la munte. Printre altele, atunci s-a intimplat si ceea ce povesteam aici.]

septembrie [andreea, carmen si x-files]

“Din prima clipa in care am vazut-o am fost profund atras de ea. Avea un zimbet jucaus ce-i punea perfect in evidenta buzele roz, pline si ochii - ochii mai albastri decit cerul ori marea. [blah blah blah pe inca 2 pagini] Privirea ei, care indraznea sa ceara mult mai multe decit acea voce de pisica rasfatata. Andreea. Si totusi atit de diferita de Carmen [urmeaza blah blah cu Carmen, cu "ochii ei negri ca taciunele" - fusesem intr-o excursie si ma indragostisem de 2 fete, pe rind. Evident, ele n-au stiut nimic :D ] In urma cu 3 minute, la Nord-Est de Bucuresti, am vazut un OZN. Inima imi bate ca dracu’. Sunt curios daca va aparea ceva prin ziare [n-a aparut nimic], este absurd ca eu sa fiu singurul martor. [descriu pe citeva pagini luminile pe care le-am vazut, formele, aproximez viteza etc.] In ciuda emotiilor, am privit OZN-ul si l-am chemat, am rostit: “hai baieti, veniti aici, veniti dracu’ mai aproape”. [ai dracu' n-au venit :D ].”

octombrie [inaugurez un caiet nou. pe prima coala scrie Duncan Idaho, semn ca tocmai incepusem sa citesc Dune. Devin si mai emo :P ]

“Viata este ca o bucata de plastic, superficiala, lipsita de continut. O bucata in care ard si care nu se poate topi niciodata. O urasc! Ma indrept spre un drum pe care nu-l cunosc, de care sunt convins ca este gresit, dar nu am nici un motiv sa nu il urmez. In intuneric un drum este la fel de bun ca oricare altul. [fuckin' zen me 2]”

noiembrie [uber emo]

“Ninge. Am fost foarte furios in aceasta seara, insa Requiem-ul lui Mozart m-a calmat. Astept cu nerabdare sosirea tatalui lui Beavis, pentru a avea prima mea sabie de maestru spadasin [ma credeam Duncan Idaho], o sabie nigeriana [tatal lui Beavis, aviator, tocmai venea din Africa]… De cite ori ating lumina, ma scufund mai adinc in intuneric. Desi nu are nici o legatura, la dracu’, m-am indragostit de Adriana! [o colega de clasa. Evident, nici ea n-a stiut nimic :D decit peste doi ani, cind a devenit prietena mea]. Am lipit ieri pe dulap o poza cu Ambra de cind era mai mica, avea probabil 13-14 ani [eu atunci aveam 15, daaa? asa ca sa nu va aud cu "pedofilule!" :p ] Este atit de draguta! Are cel mai inocent aer pe care l-am observat la ea vreodata, suride cu un farmec copilaresc si are niste ochi superbi, veseli. Este imbracata intr-o rochie scurta de catifea alba si sta asezata picior-peste-picior pe un scaun. E atit de diafana si gingasa, ca un inger [descrierile astea ale mele de atunci imi aduc aminte de bascaliile cu fete povestite de Arhi :D ] “Un vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi” scria Eminescu. Dupa parerea mea, asta e cel mai adevarat lucru pe care l-a rostit vreodata [cu alte cuvinte, Eminescu era true :D ].” 

decembrie [the hell begins!]

“In urma cu citeva saptamini, am iesit cu Cojoc de la Burger Ranch-ul de la Dorobanti si am pornit pe jos spre Piata Romana. La un momentdat ne-am oprit ca prostii in fata unei vitrine si ne-am holbat vreo 10 minute la unu care se juca la un computer. Era un joc superb. In acea clipa, mi-am spus privind la computer ca este cel mai extraordinar lucru de pe Terra. Acum, la nici jumatate de metru de mine, zace un IBM 386 Microsoft Windows 1983-1993! Primul meu computer. [Sunt penal rau de tot - pe zeci de foi copiez din Popcorn si Bravo versuri de'ale lui Michael Jackson. Si acum, ca de sfirsit, cel mai tare fucking zen me! din 1995, scris de mine in Ajunul Craciunului:] Toti au impresia ca absoluturile se afla undeva in varf. De fapt, ele sunt prapastii!”

* * *

in loc de incheiere

Ce naiba sa mai zic? :D Cind te indragostesti de 10 ori intr-un an, poate e de inteles ca incepi sa dezvolti sentimente profunde si pentru o iapa si ca sari de la Nirvana si Metallica la Michael Jackson. In 1995 mi s-a parut ca 1995 sux big time. Astazi, nu mi se mai pare deloc asa.

15 Responses to “Ele sunt prapastii”

  1. Marc Ulieriu - BLOG “DESCOPERA” - HP Pavilion Says:

    [...] 09.11.2008 Blogul revistei “Descopera”. [...]

  2. Cip Says:

    E normal sa participi la un concurs in care juratii sint fosti si actuali prieteni si parteneri de bussiness? Mie mi se pare cam trist pentru ceilalti candidati.

  3. Marc Says:

    @Cip: l-am mentionat pe Victor in introducerea postului tocmai pentru a evita comentarii de felul asta. Nu suntem parteneri de business si lucram in departamente separate - institutional, in ultimul an, cred ca am interactionat de cel mult 2-3 ori. In plus, la acest concurs particip de dragul jocului, in calitate de blogger si cu niste texte pe care le-am scris fix acum 13 ani. Nu in cele din urma e vorba despre un concurs eMAG - o entitate cu care nu avem nicio treaba; iar regulamentul lor nu vorbeste nimic despre cunoscutii lui Victor. Ar fi si absurd - este un profesionist, un jurnalist&evanghelist IT&C cu o vasta experienta, iar daca va fi cazul sa ajung in finala (chestie de care, oricum, ma indoiesc) sunt convins ca faptul ca ne cunoastem nu o sa aiba nicio importanta. Apropo de asta - vinerea trecuta, cind eu am facut jurizarea preliminara la concursul Fotoreportajul Meu am eliminat fara nicio retinere citiva amici si cunoscuti care (desi unii dintre ei sunt in principiu fotografi buni&recunoscuti) s-au prezentat cu lucrari neconvingatoare…

  4. Diana Says:

    O saptamina cu ACEEASI pereche de ciorapi????!!!! Oh Doamne! :D Nu are rost sa-ti faci probleme in privinta Ambrei. Cam toti baietii care aveau 14-15 ani in 95 erau indragostiti de ea :P

  5. Cip Says:

    Intrega ta logica e corecta. Mai putin simplul fapt ca exista acest semn de intrebare pe care l-am ridicat in privinta criteriilor de desfasurare a concursului. Nu ai cum sa elimini din start “astfel de comentarii” - esti defensiv mai mult decit e cazul, nu e decit comentariul meu - pentru ca postarea articolului - in paranteza fie spus, muncit si foarte bun - nu este etica, din moment ce juratul numarul unu e coleg de trust cu tine si prieten/apropiat, cum vrei sa ii spui. Sfidatoare mai este si publicitatea din ultimul articol de pe blogul lui Victor Kapra care te mentioneaza cu avint. In plus, e total fals ca trustul la care sinteti colegi nu are nici o legatura cu Emag. Viorel Copolovici a facut parte din acelasi trust. E ca si cum, in cazul in care ai cistiga, v-ati premia intre voi, dupa ce s-a facut reclama pe zeci de bloguri ai caror autori nu se “bucura” de un astfel de privilegiu injust.

    Ca sa fiu sincer, ma asteptam la o retragere a articolului din concurs. Dar poate ca sint subiectiv si invidios pe textul tau. Invidia e oricum mai urita decit moralitatea, nu-i asa?

  6. Marc Says:

    @Cip: in Publimedia suntem peste 500 de oameni. In Media PRO, probabil, citeva mii. Habar nu am cine e Viorel! :D In afara de ce am scris mai sus, nu mai am nimic de zis pe tema asta…

  7. numitul Andone Says:

    @Cip: stai linistit ca nu cashtiga.
    P.S.: cine e Viorel ca si eu am fost in “trust” vreo 4 ani :)

  8. Cip Says:

    http://www.smartfinancial.ro/smartwork/noutati+hr/viorel+copolovici+-+noul+director+de+comunicare+al+companiei+emag

  9. numitul Andone Says:

    multumesc frumos Cip
    @Marc: mi-e teama ca ai fost dovedit. esti in ditamai conflictu’ de interese si cercurile vicioase. vicioase? Vice? Hm… :)

  10. Marc Says:

    Mda. Si fac parte din cartelu’ (sau catela) lu’ Zoso, Arhi si Buddha. Sunt templier, sionist si guvernator din umbra. Conduc masoneria si grupul Rotary. Pina si in formatia Vice m-am infiltrat :D

  11. Spiridusul Sef Says:

    Stai asa…. cred ca pila cea mai mare o ai la…la… chiar la CEL care aduce cadourile! La insusi Mos Craciun! Hai sa punem pariu ca daca premiile se dau pe 24 dec noaptea, il vei primi pe cel mare! Pun o vorba buna? Ei? Ce zici?

  12. Marc Says:

    Asa e Spiridusule. Uitasem ca am fost cu Mos Craciun in Siberia sa vinez eclipse. De Liuba nu mai zic nimic, ca daca se uita si Craciunitza pe blog?! :D

  13. teambuilding Says:

    Ce vremuri…acum lumea nici sa scrie in jurnal nu mai are timp:(

  14. Marc Says:

    Nu mai scrie in jurnal, dar scrie pe blog :P

  15. Madelaine Says:

    @CIP
    Chiar iti doresti cu ardoare acel laptop?:-)) Unii chiar sunt talentati, si nu mi se pare corect sa nu participe la concurs doar pt ca sunt colegi de trust cu un membru al juriului, din moment ce in regulament nu este specificata o astfel de regula. Iar dl Kapra chiar este un profesionist, care nu s-ar lasa impresionat de astfel de “colegialitati”. Sa fim seriosi, premiul nu este o excursie in jurul pamantului, ci un computer…

Leave a Reply