Dor de Pop

Am avut în copilărie doi boi mari şi trişti, pe care i-am dus ani la rând la păşune şi lângă care am citit tot ce se putea citi acolo unde nu ţi se dădea nici timp, nici voie să citeşti. Erau atât de blânzi şi îngăduitori încât, de la o vreme, am început să cred că ascultă cititul meu mut. Când luna li se lăsa între coarne, îi coboram de pe dealuri cu amărăciunea că întunericul a întrerupt şi cititul, şi lunga noastră comuniune. Când scriu, scriu şi pentru ei: o parte dintre mustrările lor de critici fără grai mă urmăresc astăzi la fel ca ieri. Ştiau ei ce tac şi de ce.

- IOAN ES. POP

Distinsul si venerabilul nostru coleg&prieten Ioan Es. Pop a plecat saptamina aceasta la el acasa, in Maramures, sa culeaga prune. Prunele lui Pop vor fi apoi supuse unei alchimii stravechi si se vor transforma intr-o licoare strasnica, nu de-viata-lunga, dar printre putinele care merita cu virf si indesat titlul de horinca, leac bun si pentru raceala, uitare de sine si veselie. Astazi, nu stiu exact de ce - sa fi fost de la vremea ploioasa si intunecata de afara sau de la faptul ca am avut o noapte agitata in care am fost bintuit de demonul lui Pop (un zeu hibrid, rusinos si meschin, rod al iubirii fortate dintre Bachus si Thanatos), mi s-a facut brusc si neinteles dor de cel caruia (citeodata la misto, alteori serios) ii spun Maestre.

Si pentru ca astazi domnul Pop avea mobilul inchis, am recitit fragmentul de mai sus, care descrie o farima a vietii lui Pop petrecuta in satucul in care este si acuma. Nu stiu exact cind a scris Pop aceste rinduri. Asemenea tuturor marilor scriitori si el a avut o nebuna febra creatoare in tinerete - atunci cind, inauntrul lui, si-a scris de fapt toata Poezia (iar acum, cind are el chef, ne-o face partasa si noua). Acest text mic si simplu este insa printre preferatele mele pentru ca in momentul in care l-am citit prima data am avut senzatia puternica ca este intr-un fel definitoriu pentru Maestru… Iar acum, cind termin revista fara traditionala ultima corectura a domnului Pop, am impresia ca boul intelept care ma priveste in tacere este chiar el.

Marc

Leave a Reply