In asteptarea anului negru

Si iata ca au iesit din rau sapte vaci, frumoase la infatisare si grase la trup, si pasteau pe mal. Iar după ele au iesit alte sapte vaci, urate la chip si slabe la trup, si au stat pe malul raului langa celelalte vaci. Si vacile cele urate si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la chip si grase la trup; si s-a trezit Faraon. (Vechiul Testament, Facerea, 41:2-4)

Sa pornim de la o realitate neindoielnica: criza financiara globala este o hidra care inca nu si-a aratat toate capetele. Establishmentul economic si social a fost deja haituit si violent zdruncinat de acest monstru, insa nu putine sunt oracolele media care profetesc ca lumea, asa cum o stim noi astazi, va disparea intrucat criza actioneaza ca bulgarele de zapada impins la vale pe munte. Pe tot parcursul lunii noiembrie, am vazut cum spaima nascuta si instaurata initial peste Ocean, a penetrat din ce in ce mai adanc Europa. Recesiunea a fost mai intai un spectru abstract, in luna ianuarie a acestui an, cand cei mai vigilenti analisti trageau deja semnale de alarma, nu s-a gasit nimeni sa-i asculte. Acum au inceput sa apara victime; disponibilizari, somaj, foamete – sunt crude realitati ce devin din ce in ce mai presante. In prima jumatate a lui 2009 (daca nu pe parcursul intregului an), trebuie sa fim pregatiti pentru rau si mai rau. Ce urmari va avea aceasta criza pentru stiinte?

Nu putem raspunde la aceasta intrebare fara a radiografia pe scurt anul ce tocmai se apropie de sfarsit. Teoretic, 2008 a fost anul planetei Pamant, anul limbilor, al cartofului (?!), al sanitatii si al broastei (?!) – cel putin asa l-a desemnat ONU, iar UNESCO si alte organizatii mondiale au desfasurat diverse actiuni si evenimente cu aceste tematici. Practic, 2008 a fost anul marilor proiecte in stiinta. Cel mai vizibil dintre toate a fost experimentul de la CERN, o placuta surpriza – un subiect de stiinta s-a instalat pentru cateva saptamani in topul agendei mass media si a devenit un fierbinte subiect de dezbatut in folclorul public. Insa, Large Hadron Collider este un dispozitiv urias si (se pare) prost construit care a inghitit un puhoi usturator de bani. La inceputul toamnei, cand, dupa numeroase tergiversari, experimentul de refacere a primelor particule din Univers a primit, in sfarsit, unda verde, toata lumea a stat cu sufletul la gura. Nu a avut loc nicio apolipsa, LHC a functionat un pic, apoi s-a stricat, inainte de a produce rezultatele mult asteptate. Pana acum, proiectul a costat in jur de 7 miliarde de euro! Asta este singura ratiune care ma face sa cred ca va continua in 2009 si in viitor. Investitia a fost prea mare pentru ca intreaga sandrama sa fie inchisa. Insa, in primele doua semestre din anul urmator, lucrarile la LHC vor fi, cel mai probabil, sistate.

De asemenea, in 2008, agentiile spatiale au avut o activitate mai febrila decat oricand. Nu a existat o singura luna, in care NASA, ESA sau (mai nou intratii in cursa cosmica) indienii de la ISRO sau chinezii de la CNSA sa lanseze nu una, ci cel putin doua misiuni spatiale. Or, spatiul costa bani, multi, foarte multi. Este exorbitant de scump. NASA deja si-a amanat pentru 2010 si 2011 numeroase misiuni ce erau planificate pentru 2009. Cei de la ESA spun ca bugetele lor nu vor fi afectate de criza. Pentru a se instaura cu totul, recesiunea are de traversat cu totul Oceanul. Sunt curios daca, atunci cand se va intampla asta, agentia spatiala europeana isi va pastra optimismul. In 2015-2020 urma sa aiba loc al doilea pas mic pentru om, pas mare pentru omenire, pe Marte. “Gratie” crizei, primul echipaj uman va ajunge pe Planeta Rosie cel mai probabil in 2030.

Nu in ultimul rand, pe tot parcursul lui 2008 v-am tinut la curent in revista si pe portalul nostru cu o multime de stiri de tipul “O echipa de cercetatori de la universitatea X a descoperit ca…”. Abundenta lor a fost coplesitoare: s-au studiat, s-au inventat si s-au descoperit mai multe lucruri decat oricand pentru ca mediile academice au fost imbelsugate, iar guvernele si diferite alte organizatii au avut bani. Este de asteptat ca o gramada de institute si laboratoare (intreprinderi care de cele mai multe ori inghit decat fac bani) sa fie inchise anul urmator, iar cercetarii sa i se impuna pentru a exista ceea ce nu a avut niciodata: garantia profitabilitatii.

Ce sa ne aduca Mosu’, in aceste conditii? Sa le aduca cat mai repede inapoi pe cele grase si frumoase!

3 Responses to “In asteptarea anului negru”

  1. Madelaine Says:

    Ma intreb daca “In asteptarea anului negru” nu inseamna si “In cautarea anului negru”? Este clar ca aceasta criza Exista, iar multe dintre lucrurile pe care le credeam “firesti” se vor schimba. Dar criza devine mai “reala” din momentul in care incepem sa credem in ea. “Criza este si in mintea noastra”, cu cat o invocam mai des cu atat se apropie ca o avalansa, ce se declanseaza la zgomote puternice.
    Eu nu zic sa o ignoram si sa ne prefacem ca suntem siguri ca la anul ne vom mai putea permite sa mergem in vacante in insula Capri, dar nici sa ne panicam.
    Cu o atitudine pozitiva putem traversa criza si restaura “echilibrul”.

  2. Marc Says:

    Nu stiu cit de tare va schimba aceasta criza si ierarhiile sociale. In mod evident unii vor fi mai afectati decit altii, iar o mica parte, probabil, v-a simti putin spre deloc efectele recesiunii. Totusi, sa vorbesti la modul general de vacante exotice in conditiile in care disponibilizarile si somajul vor creste, mi se pare putin deplasat. Cu atitudinea pozitiva, da, teoretic ai dreptate - si pe front banuiesc ca ai o moarte mai usoara daca te arunci inflacarat in lupta, decit daca stai undeva pitit murind de frica…

  3. Madelaine Says:

    Moartea nu cred ca este usoara pentru nimeni si in nici o situatie! Deci e clar ca nu crezi in “atitudinea pozitiva”:-). Foarte bine, nici nu trebuie sa ne lasam purtati de gandul ca maine va fi mai bine, cand nu va fi, ci trebuie sa actionam in favoarea noastra.

    Apropo, nu intentionat sa vb despre vacante in insule exotice la modul general ci mai degraba vrut sa subliniez faptul ca trebuie sa fim realisti. Deci, mea culpa!

Leave a Reply