Surplusul de onestitate dauneaza grav societatilor

Pe de o parte, batrana Europa Apuseana (inca, doar un strop) aristocratica, (demult si poate prea mult) secularizata si (discutabil) rationalista, incepe sa se infioare si sa-si arate din ce in ce mai des coltii in fata excesului de corectitudine politica cu care a fost sedata in doze din ce in ce mai consistente in ultimii 10-15 ani. Gradul de alienare (ca sa nu-i spun de-a dreptul si total incorect - prosteala) de care abuzul de toleranta (oh da, aflati ca exista si asa ceva) ne-a imbolnavit, intunecandu-ne mintile si facandu-ne sa ne calcam pe propriile traditii de dragul obiceiurilor altora, risca sa ne sufoce daca nu incepem sa luam guri de aer rece si atitudine. In Romania, astazi, poate ca asta este ultima dintre probleme. Sau poate ca nu. Oricum, Romania n-are nicio treaba cu Europa Apuseana si prea multe afinitati nu impartaseste nici cu Europa in general. Realist vorbind, am fost rupti de acolo de prea multa vreme, cam de vreo 70 de ani, si indiferent cat de mult s-au straduit unii sau altii in ultimii 20 de ani (Doamne! ce mult a trecut de la Revolutie si parca atat de putine s-au schimbat) inca ne despart abisuri de o viata normala (de tip occidental). Intr-o astfel de viata, in Germania, lucrurile par ca au inceput sa degenereze (au oare sa devina pe fagasul normal?), iar doi autori, unul mai vocal si fistichiu - Henryk M. Broder -, altul mai cerebral si “neamt” - Richard Wagner -, avand drept studii de caz diversele ispravi ale islamistilor din Europa (in Germania 4% din populatie este deja alcatuita din musulmani) chestioneaza la modul cel mai dur binefacerile corectitudinii politice excesive. Va las sa le descoperiti concluziile intr-un articol din ultimul numar al Dilemei Vechi, aici.

Surprinzator, in aceeasi publicatie, cu doar 2-3 saptamani mai devreme, intalnisem o socanta relatare de tip testimonial intelept povestita de catre Mihail Neamtu, Revelion multicultural. De data aceasta cadrul se schimba radical, Europa fiind inlocuita de natiunea-stindard global si suprem al libertatii si al democratiei si a altor minuni si miracole de tot felul, yes we can, motherfucker! acolo unde desi sunt inca o multime de probleme cu mult mai grave si jenante decat cele europene (negrii din da hood, hispanicii din cocioabe, chinezii de pe vapor si pieile-rosii din rezervatii) la nivel de Hollywood, birou corporate full cu baieti si fete white collars sau in mediile academice, teza corectitudinii politice si a tolerantei a fost rezolvata de mult. Si in virtutea ei, de exemplu, daca somebody - un grup de studenti intelectuali, in cazul de fata - acuza crestinismul ca-i cea mai sangeroasa religie din lume, nu prea poti sa demonstrezi contrariul intrucat paradigma political correctness-ului iti sugruma mai toate argumentele. Cititi (si va cruciti!).

Concluzia? Ca de obicei, e trista.

Leave a Reply