Aventuri la pescuit

Pe 20 si ceva ianuarie, la o ora mica din noapte, daca ati vazut o chestie mare si paroasa care se plimba cu o undita prin fata hotelului Intercontinental, ma bucur de cunostiinta, eu insumi mi’eram. :P Colegul&amicul Adrian este cel mai pasionat (pasional e prea kinky si suna gay, right?!) pescar pe care l-am cunoscut vreodata. De fapt, nu am mai cunoscut niciun pescar, dar stiindu-l pe Adi e ca si cum as fi stat de vorba cu toti.  Inchipuiti-va un tip care vorbeste zilnic, cu o patima fanatica, fara sa se repete (suparator de mult :P ) despre pesti si despre balta (si despre vikingi, dar astia ies din discutie, cel putin in acest post). Pentru ca, pana de curand, eu unul nu prea am inteles acest tantrism mistico-ancestral pe care-l mai practica cu destula iscusinta, as putea spune, si boerimea dumnealui, amicul DS-Boerescu de la PLAYBOY, am decis sa intru in hora si mi-am anuntat entuziasmul pentru o partida de pescuit care se va desfasura imediat ce vine vreme frumoasa si trece prohibitia. De unde, eu cu undita primita cadou, dirijand taxiurile dupa miez de noapte in intersectia de la Universitate.

Sambata seara am fost in vizita la Jean. Zis si Beavis (Shaalomm, veree! :D ). Printre altele, la un momentdat, am vrut sa legam un laptop cu wireless de un desktop fara. Prin urmare, logic, ne-am folosit de un fir. Si am incercat chestia asta intr-o mie de feluri, si am facut tot ce era posibil, si ne-am scarpinat cheliile pe care inca nu le avem si alte chestii pe care le avem si, vorba lui Gramo-girl, - pula! nu s-a intamplat nimic, cele doua dispozitive sezand intr-o adanca ocultare unul fata de celalalt pe tot parcursul serii, eforturile noastre fiind intrerupte de niste vin rosu + late machiato + salata + aripioare cu orez + tiramisu facut in house, cel mai bun tiramisu mancat vreodata, sa-ti traiasca Beavasica, Jeane! Ma intreb de ce naiba nu se pot lega 2 calculatoare prin USB si sa se vada instant si miraculos, precum se vede cand infigi un stick de memorie sau un hard-disk extern in poponeatza dracoveniei?!

Apropo de dracovenie, am constatat cu adanca mirare ca probabil sunt ultimul mohican din Romania care are probleme cu PC-ul. Pe parcursul saptamanii trecute, am sunat la o multime de diversi sustrasi din Google printr-o cautare “service reparatii PC” si cu totii s-au dat loviti in aripa inca de la telefon. Bai frate, in tara asta chiar nimeni nu mai are bube-n hard disk?! Deci, ori merge, ori crapa definitv?! cale de mijloc nu exista? Al meu a fost cuantic si vampiros si-al dracu’ - demonstrandu-mi contrariul. In sfarsit, printr-o “pila”, alt var (de data asta de sange, nu doar de suflet ca Jean), gasesc pe cineva capabil, care cica face tot. Buun! Ma duc la birou cu namila de PC (cine dracu m’a pus sa-mi iau un hard de 15 kg?!), il abandonez sub un cuier, imi vad de treaba, vine seara, dau sa plec. La 18.15, vorbesc cu omul capabil care repara tot, apoi sun umflat de sperante la Taxi 2000. Astept vreo 5 minute  la telefon, timp in care nervii imi dantuiau din ce in ce mai zglobiu pe melodia chinezeasca cu care tanti centralista mi-a penetrat nedorit urechile, apoi ea - vesela:  nu-stiu-ce indicativ “vine in 4 minute”! Cobor cu Hard diskul + Adrian afara sa ne uitam la stele. Trec 10 minute. “Eh, trebuie sa vina”. Mai trec 5. Facem 13-14  prin fata Mediafaxului, dar induram eroic. Ca vikingii, as putea adauga. Si inca 5. Explodam! Sun exasperat, dar vorbesc politicos - mi se spune ca “acum, acum vine”. “Acum cand?” intreb. “Intr-un minutel!” raspunde ea pierita. Si mai trec 5 minute. Si inca 5. Si dupa ce am avut o scurta, dar edificatoare discutie cu mamele si stramosii taximetristului de la Taxi 2000, am incalecat pe’o sa, am facut 2 pasi, am ridicat mana si am oprit un Taxi Meridian. Morala povestii: stiau nemtii ce stiau - fie ca-i vorba de taxiuri sau de altceva / altcineva, niciodata nu astepta mai mult de 15 minute! Nu esti nici cumpatat, rabdator, nici gentleman daca astepti mai mult. Esti doar prost! :P

Leave a Reply