Bah! Care ma supara te spun lu’ prietenu’ meu

January 29th, 2009

Azi de dimineata am primit o veste buna. Tocmai mi-am facut un nou prieten. Deci aveti mare grija ca o incurcati, you lazy fuckers! :D

O stiti pe aia cu ratonul?

January 29th, 2009

Cum nu o stiti?! Ei bine, luati-o de aici.

Amurgi? Amurg! Prostioare cu vampiri (amurgiti)

January 29th, 2009

Va povesteam mai acum o luna si ceva in urma cum mirobolantul meu computer pe care, in urma cu 2 ani, am dat o caruta astronomica de bani, iar multa lume a privit o vreme la el ca la o minune interzisa, numindu-l “Racheta” si-n alte feluri, mi-a facut big-buba, crapand subit si irevocabil printr-un colaps definitiv al hard disk-ului. Operatiune in urma careia - evident - am pierdut absolut tot ce aveam pe el. M-am recules cu un nou hard disk si am mers mai departe. Vorba vine. Well, la inceputul saptamanii trecute, la fel de irevocabil, dar mai ales subit, placa video (nVidia 8800 GTX 768 MB) si-a dat obstescul sfarsit, lasandu-ma cu ochii-n ecranul intunecat si impuiat cu multi pixeli negri al bios-ului, din care windoze nu mai vroia sa iasa aproape niciodata, cu exceptia momentelor in care-mi facea cu ochiul celebrul blue screen, bucuria mea neintrerupta de 15 ani incoace, prilej nesfarsit de eterne blesteme pentru Gates si familia lui, arza ei cu toate neamurile in focurile cele mari ale erorilor de sistem. Din iad. Colac peste pupaza, baietii de la care am luat ”pesele” din care mi-am facut fosta “Racheta” (odihneasca-se in pace, ca scurta relatie am mai avut!), Quartz Computer, s-au evaporat misterios de la Facultatea de Electronica, unde isi aveau sediul, iar de atunci se poarta ca vampirii - adica nu-i vezi nici de-ai dracului, muma lor. Si uite asa se lasa weekend-ul peste mine. Ma uit cu ochi de emo la epava de pe birou, o mai pornesc odata sperand ca Doamne-Doamne - sau macar unul dintre ingerii din Santa Clara - o sa faca vreo hard-minune. Sweet canci dreams! Bios pixelat, blue screen, restart, safe mode, shut down. Constientizez crunta realitate, compu’ meu e “amurgit” rau de tot (asta pentru a face trecerea cu ceea ce urmeaza) si fara un diagnostic pus de un specialist nu o sa-l mai vad zburdand niciodata.

Read the rest of this entry »

Tren urban pentru Bucuresti

January 20th, 2009

Mare lucru nu-i de spus: intrati aici si vedeti singuri. Proiectul mi se pare foarte misto. Cam toate marile capitale europene au asa ceva. Noi - nu. Ar mai fi de adaugat ca am primit linkul de la un prieten care se afla de cateva luni la Geneva, dar inca sufera pentru Bucuresti. Asa e cloaca asta urbana. Te infecteaza pentru totdeauna.

Get it on!

January 15th, 2009

Noaptea trecuta am visat jegos

January 13th, 2009

“Io cre’ ca se duce la naiba lumea asta, daca ai ajuns sa visezi bloagheri.” (citat din ilustrul mine insumi, celalalt)

Adica, da, chiar pe el. Refuz sa ma gandesc la vreo motivatie oarecare; pana acum mi-am dovedit si rasdovedit ca sunt cat se poate de straight, ba chiar as putea zice hiper-straight, ultras-straight, fanatic straight si tot asa. Si cu cele mai multe minti in traista creierului de acasa. Vorba vine. Pe Jeg, care nu e chiar jeg, ci Darius, nu l-am cunoscut in viata mea. Nici macar nu am vorbit cu el. Un mess. Un e-mail. Un telefon la 5 dimineata. Ceva? Ei bine, ni’ca!!! Cum am putut bre Jeg sa traiesc atatia ani si sa nu vorbesc cu tine, explica-mi?! Il citesc doar asa, de freun doi-trei ani, odata ca niciodata, la doua saptamani si de fiecare data mor de ras si uneori ma oftic ca nu am savoarea si talentul lui in a-mi povestit zemos si poznas banalitatile cotidiene. Si ca nu am si eu un Moafle al meu. Bine, de fapt, pot sa ma laud cu mai multi, dar de niciunul nu ma leaga vreo legatura din asta stransa si adeneica (adica ADN-ica) ca ca ca sa-i zic asa. Sor’mea e mezzosoprana. Cum dreaq as putea face misto de o mezzosoprana??! fie ea si 50% sor’mea?! Asadar, ce pielea mea lucioasa si cremoasa (ca a lui Gaby) a cautat nea Jeg in visu-mi si cum a ajuns el acolo, sa ma picati cu ceara daca-mi amintesc. Cert este ca eu si Jeg eram la Viena si jucam fotbal pe un maidan care se asternuse in fata Palatului de Justitie (?!). Dupa care ne-am asezat noi la o terasa si am baut o bere din aia austriaca maiastra, cum numai acolo am ingurgitat, si din aceea la halba - vorba kelnerului, man-size - de 1 litru. Si am mai baut noi o bere. Si inca una. Si m-am trezit. Si am ragait. Si m-am simtit mahmur toata dimineata. Groaznic.

6 ani in print, 6 zile in online

January 12th, 2009

Nu am avut niciodata un ideal de jurnalist. Daca as face profilul unui ziarist care sa tinda spre statutul de model, in acceptiunea mea acesta ar trebui sa aiba incisivitatea si cinismul lui CTP, clarviziunea lui Tolontan, spiritul analitic al lui Cristoiu si, eventual, intelepciunea lui Cristi Lascu. Apropo de redactorul-sef al NG Romania, in urma cu cativa ani imi marturisea ca la revista-mama standardul este de 6 luni - atat trebuie sa petreaca un redactor pentru a scrie un articol. Documentare, strangerea de surse, gasirea specialistilor care sa certifice informatiile, editarea drastica a textului si modelarea permanenta a cuvintelor, precum vechii alchimisti petreceau luni sau ani neintrerupti in laborator, pentru a gasi Piatra Filosofala si Elixirul de viata lunga… trebuie sa fie un basm sa fii editor la National Geographic in US. Sa ai garantia ca produci un articol outstanding, o poveste care respecta toate exigentele academice si livresti, ce nu poate fi contestata mai de nimeni… dar care, in cel mai fericit caz, ar face trafic cu cel mult trei zerouri in coada! pierzandu-se in imensul ocean de mediocritate care este internetul.

Dupa 6 ani de print si 6 zile de online, inca mai cred ca poate exista o cale de mijloc intre calitate si comercial. Nu stiu deocamdata care e reteta exacta de a ajunge acolo, crezusem ca am reusit asta la revista, dar - pare-se - m-am inselat. Insa ceea ce am descoperit aici este ca in online se munceste pe rupte, de multe ori mult mai intens decat pe print. In ultima saptamana, nu am mai avut timp sa cast gura prin librarii si pe la MediaGalaxy, nu am mai scris nimic pe acest blog, nu m-am mai jucat pe calculator seara acasa, de abia am reusit sa citesc cateva pagini inainte sa pic ca un bolovan cu capul pe perna - nu am stat absolut nicio clipa degeaba. Online-ul nu iti permite sa lancezesti - faci asta si iesi automat din schema. Pe de alta parte, tot acest capital de timp & energie investite in internet cred ca pot fi focusate spre proiecte “palpabile”, cu substanta, care sa ramana… indiferent cat de digital si vremelnic este aproape tot ceea ce se petrece pe aici.

In toamna anului trecut, un prieten pe care nu l-am vazut niciodata mi-a scris o scrisoare. Sperand ca nu-l necajesc, o sa o public aici, asigurandu-l ca inca meditez la tot ceea ce mi-a zis si incerc sa actionez in aceasta privinta si pe portal.

Read the rest of this entry »

Jazz Suite # 2

December 28th, 2008

Autorul valsului de mai sus, Dmitri Sostacovici, ar fi putut deveni unul dintre cei mai valorosi compozitori ai secolului XX. A avut ghinionul de a trai in Rusia comunista, care ba l-a pervertit, ba l-a mutilat. Spiritual si creativ. Astfel, dupa o viata deloc usoara, a ajuns (doar) cel mai mare compozitor sovietic. Daca aveti chef, ii puteti afla povestea pe wiki.  Andre Rieu - pletosul care dirijeaza si cinta la vioara - este unul dintre cei mai iubiti violonisti si compozitori olandezi in viata. Este considerat un soi de new messiah al valsului, tipul care a readus acest stil in epoca moderna. Misiune de care s-a achitat cu succes: priviti la tribunele extaziate si la atmosfera incredibila de acolo.

Under The Sycamore Tree

December 25th, 2008

The Forest este titlul unei melodii Vice, compusa de Andrei, care va intra pe urmatorul album al formatiei. Deocamdata se afla in stadiu de draft. Linia melodica, foarte armonioasa si usor de retinut, de tip balada melancolica lalaita, vine in contrapartida cu versurile intunecate si psiho: un tip isi omoara iubita, o aseaza in portbagajul masinii si o duce in padure, unde o ingroapa. Well, asta am facut si eu in ajunul Craciunului, dupa-amiaza spre seara. (Cineva trebuie sa ma fi blestemat pentru postul precedent).

Nu, n-am omorit pe nimeni, rolul ibovnicei ciopirtite a fost jucat de un rottweiler care i-a apartinut surorii mele. Un dulau foarte bine facut, in virsta de noua ani, care s-a imbolnavit in urma cu nici 10 zile, iar pe 24 dec, in ciuda tratamentelor aplicate de medicii veterinari, s-a prapadit. L-am dus impreuna cu Alexandru, cumnatul meu, la marginea Bucurestiului, in padurea Andronache. Am parcat masina, un Mercedes galben si vechi, am facut citiva pasi si am ales locul gropii sub un stejar. Am inceput sa sapam pe rind, pentru ca am avut o singura lopata. Era frig, dar usor-usor, pe masura ce groapa se adincea, ne-am incalzit. Am fumat o tigara. Pamintul era tare, dar nu bocna - am avut noroc ca inca nu inghetase bine. Am discutat despre ce inseamna, de fapt, teoria big bang-ului in acceptiunea fizicienilor, niste oameni simpatici, inteligenti si uneori geniali, dar care nu pot iesi din sistem (poate Newton a facut-o, totusi - cel putin la vremea lui). Ne-am dat seama ca alegerea gropii in apropierea stejarului nu a fost tocmai fericita: in pamintul precum cel de lut am dat de radacini, dar deja sapasem prea mult ca sa mai renuntam. Am discutat despre ce inseamna sa vezi cum unei fiinte i se scurge viata din ea. In jurul nostru, in padure, erau o multime de sticle goale si alte mizerii.

Cam pe cind a apus soarele, am terminat groapa. Eu am mai fumat o tigara. Ne-am dus la masina, am deschis portbagajul si am scos cainele. Alexandru l-a apucat de labele din fata, eu de cele din spate. Inca nu devenise rigid, dar a fost al naibii de greu. L-am dus la groapa, l-am culcat, l-am invelit cu un sac de plastic. Pe cap i-am pus o punga. Am inceput sa-l acoperim cu pamint. Am vorbit despre cit de fragile si trecatoare sunt toate si alte lucruri. Cind am terminat de pus pamintul, Alexandru m-a intrebat daca cred ca ar trebui sa batatorim mormintul. Am zis “da”. L-a tasat intai el, apoi m-a invitat si pe mine. M-a intrebat cum e. “Rau! Rau de tot” am zis. Era ca si cum tot pamintul acela nu ar fi existat. Pentru ca era inca moale, era ca si cum ai fi calcat direct pe cadavru. Era ca si cum n-ai mai vrea sa ai senzatia aia timpita niciodata.

Am terminat, ne-am intors la masina. Pentru ca pina atunci sezusem in frig, iar brusc am intrat la caldura si pentru ca eram incinsi de la sapat, ne-au dat mucii. Nu aveam batista sau servetele la noi. In cele din urma, eu m-am sters la nas cu mina. Mirosea a hoit. Pe drumul de intoarcere, am vorbit despre Stalin.

Andrei, man, you know shit about the forest! :P

Merry Criza-m-as!

December 23rd, 2008

Fuck beteaua aia chicioasa! Fuck globuletele alea sclipitoare! Fuck instalatiile chinezesti cu cintecele! Fuck Jingle Bells! Fuck stelutele! Fuck pocnitorile din Militari si din Berceni si de aiurea! Fuck brazii stufosi de + un milion adusi din Olanda! Fuck brazii aia saracaciosi si de tot rahatul din Romania! Fuck Rudolf! Fuck toate felicitarile alea gaunoase si false pe care le trimitem la oameni pe care in restul anului nu dam doi bani! Fuck panetone! Fuck toti mosii aia sinistri si gretosi de ciocolata! Fuck cozile interminabile de decerebrati din hypermarketuri! Fuck asa-zisele reduceri de sarbatori! Fuck SMS-urile imbecile pe care le expediem ad labam la toata agenda! Fuck mass-urile! Fuck e-cardurile! Fuck toate colindele alea cretine cu versuri idioate! Fuck Hrusca! Fuck Stefan Banica Junior! Fuck Tuborg Christmas Brew! Fuck porcul de craciun! Fuck asomatoarele! Fuck UE! Fuck cirnatii si sarmalutele si mamaliguta! Fuck toti umflatii inconstienti care se imbuiba si beau ca animalele, pina cind simt ca mai au un pic si crapa! Fuck Oraselul lui Mos Craciun! Fuck muzica aia populara care urla intr-una in Piata Unirii! Fuck toate casutele alea de lemn in care se vind prostioare la suprapret! Fuck turta dulce de o suta de mii bucata! Fuck maslinele alea picante si brinza veche si fucking prosciutto crudo care se vind dublu fata de magazine! Fuck mititei si fuck vin fiert! Fuck Piedone! Fuck ghirlande si beculete si figurinele luminoase! Fuck Vanghelie! Fuck tot consumul inutil de energie si bani si hirtie care se face zilele astea! Fuck aglomeratia din Bucuresti! Fuck patinoarele si ghetele de plastic, de hockey, si preturile lor nesimtite! Fuck toti nespalatii care vin si rag (cinta) prin blocuri! Fuck toti popii falsi care se plimba cu icoana! Fuck asa-zisele oferte turistice! Fuck Coca Cola! Fuck tiganii care vind busuioc ciordit! Fuck Tociu si Palade! Fuck Dani Otil (asa, ca idee)! Fuck you, mister Geona! Fuck you, Boc! Fuck Basescu! Fuck Elena Udrea! Just fuck you all, baroni si oportunisti si hoti si pupincuristi si curve si incompetenti si farisei si mincinosi si mincatori de cacat cu lingurita care ati ajuns in Parlament si in Guvern! Fuck criza economica! Fuck you, Romania!

As dori, acum, sa fiu fix la mama naibii, undeva in partea cealalta a globului, eventual pe o insula din Polinezia post-temporala a lui David Mitchell, printre niste salbatici blinzi si candizi, replicati & clonati dupa materialul genetic al celor ai lui Rousseau, baieti absolut necivilizati, de o inalta tinuta morala, care nu au auzit in viata lor de Merry Fucking Comercial Christmas!

Read the rest of this entry »